27,259 matches
-
în strofa ce ni-l prezintă pe Iuda-Tito oferind, cu un rânjet de satisfacție, Belgradul însângerat trimisului american, - indignarea cititorului devine de nestăpânit, poetul face o întorsătură bruscă dezvăluindu-ne dintr-o dată Iugoslavia luptătoare: Dar nu-i atât. E-o liniște mai grea. Furtuna se aude din adâncuri Nu peste mult în munți vor răsuna O oaste nouă strânsă pe oblâncuri. Finalul poeziei e un avertisment adresat lacheilor americani din Belgrad, a căror pierire apropiată poetul o prevestește, exprimând bucuria viitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de aur... Toma simte cum o lună tot atât de plină ca cea de pe cer se aprinde undeva, în sângele care-i bate la tâmple, la-ncheieturi». Și, ceva mai departe, scriitorul continuă: «... luna din sângele lui ar lumina până departe și liniștea nopții ar fi liniștea mădularelor și inimii lui...». Acum intră în acțiune și criticul care, inducând în eroare pe cititori, trâmbițează că în acest roman natura se află într-o contopire organică cu omul... Fascinat de comparațiile bizare și lipsite
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cum o lună tot atât de plină ca cea de pe cer se aprinde undeva, în sângele care-i bate la tâmple, la-ncheieturi». Și, ceva mai departe, scriitorul continuă: «... luna din sângele lui ar lumina până departe și liniștea nopții ar fi liniștea mădularelor și inimii lui...». Acum intră în acțiune și criticul care, inducând în eroare pe cititori, trâmbițează că în acest roman natura se află într-o contopire organică cu omul... Fascinat de comparațiile bizare și lipsite de gust din paginile
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cititorului marea poezie. Tovarășul Malencov în raportul său de la cel de al XIX-lea Congres al P.C.U.S. spunea: în literatură și artă apar încă multe lucrări mediocre care denaturează realitatea sovietică.” În paranteză fie spus, după o perioadă de relativă liniște de nici doi ani în jurul numelui său, Baconsky reintră pe „lista neagră” fiind pomenit, preponderent, în contexte negative. Teoretizând dogmatic și intransigent, prin formule ca: „noi milităm”, „noi cerem”, - conceptul și nivelul tipicului în poezie, S. Damian 55 dezvăluie multe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
alcătuit din crochiuri delicate, „cărți poștale”, gravuri sau acuarele nostalgice ale amintirilor din copilărie sau mai târzii. Uneori, mici scene evocate fragmentar se grupează ca elemente ale unei mitologii personale, schițate în limitele productive ale sugestiei. Un volum postum, Marea liniște (1995), confirmând profilul liric deja afirmat al autorului, vădește totodată evoluția spre maxima concentrare, până la „poemul-propoziție” (Roxana Sorescu), apropiat de formula haiku-ului. Volumul cuprinde patru cicluri, intitulate Arhiva actelor uitate, „așezate fiecare sub semnul unui poem-manifest discursiv care orientează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
care orientează receptarea spre descifrarea sensului de bază: trecerea timpului, numărătoarea inversă, lumea răsturnată cu josul în sus” (Roxana Sorescu). SCRIERI: Laguna, București, 1971; Nisipuri mișcătoare, București, 1979; Omul de la fereastră, București, 1982; Poeme din fotoliul verde, București, 1984; Marea liniște, București, 1995; Marea liniște, postfață Gheorghe Grigurcu, București, 1999. Traduceri: Knut Hamsun, Ultimul capitol, București, 1983 (în colaborare cu Nora Iuga); Barbara Bronnen, Povara, București, 1987 (în colaborare cu Nora Iuga); Dieter Wellershoff, Câștigătorul ia tot, București, 1995 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
descifrarea sensului de bază: trecerea timpului, numărătoarea inversă, lumea răsturnată cu josul în sus” (Roxana Sorescu). SCRIERI: Laguna, București, 1971; Nisipuri mișcătoare, București, 1979; Omul de la fereastră, București, 1982; Poeme din fotoliul verde, București, 1984; Marea liniște, București, 1995; Marea liniște, postfață Gheorghe Grigurcu, București, 1999. Traduceri: Knut Hamsun, Ultimul capitol, București, 1983 (în colaborare cu Nora Iuga); Barbara Bronnen, Povara, București, 1987 (în colaborare cu Nora Iuga); Dieter Wellershoff, Câștigătorul ia tot, București, 1995 (în colaborare cu Nora Iuga). Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
se așază lîngă mine. David ce face? Luke a fost coleg de școală cu fiul domnului Braine și, de fiecare dată cînd ne Întîlnim cu el, Întreabă de fiul lui. În timp ce domnul Braine cugetă la Întrebare, În Încăpere se lasă liniștea. Ăsta e singurul lucru pe care Îl găsesc ușor agasant la el. Chibzuiește intens la orice spui, de parcă ar avea cine știe ce mare importanță, cînd tu nu faci decît o oarecare remarcă la Întîmplare, de dragul conversației. La ultima noastră Întrevedere l-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În roz... adăugă, apropiindu-se și uitîndu-se atent la burta mea. Da, uite cum ai burta. E sigur fată. — Și uite la verighetă! spune Suze. Ridică iar panglica deasupra pîntecului meu și o fixează Într-un oarecare echilibru. E o liniște mormîntală - apoi verigheta Începe să se miște Înainte și Înapoi. O clipă, nici una dintre noi nu spune nimic. — Parc-ai zis că se mișcă În cerc, spune mama În cele din urmă, nedumerită. — Da, așa am zis! Suze, ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
atîtea de povestit. — Numai ei doi? Cu o sticlă de vin alături? Suze rostește cuvîntul de parc-ar fi nu știu ce predicator baptist al abstinenței. — SÎnt prieteni, Suze! zic defensivă. Prieteni vechi... foarte buni... și platonici. În mica Încăpere se așterne liniștea. — Ok, Bex, spune Suze În cele din urmă, ridicînd mîinile, de parcă s-ar fi predat. Dacă ești convinsă. — SÎnt! SÎnt, sută la sută, absolut... Amuțesc și Încep să mă joc cu un Încălzitor de biberon Christian Dior. Scot și bag
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
arterială e un pic cam mare... Venetia se Încruntă la ecran. — Te rog s-o iei mai Încet, Becky. Încearcă să te odihnești mai mult În fiecare zi, sau cel puțin să nu stai În picioare. Și să-ți păstrezi liniștea și calmul... Să-mi păstrez calmul? Cum să fac asta cînd ea Îmi spune că am vergeturi și că o să merg ca rațele? Așa, acum hai să te auscultez un pic... Îmi Întinde niște gel pe burtă și scoate Dopplerul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
agrafa ta de păr, Becky. E evident că vrea să schimbe subiectul. A, mersi, mi-o ating eu În treacăt. E super, nu? E de la Miu Miu. De fapt, face parte din portofoliul de investiții din contul copilului. Se lasă liniștea și ridic nedumerită privirea spre Suze și Jess, care mă fixează mirate. — Bex, cum poate o agrafă Miu Miu să facă parte dintr-un portofoliu de investiții? — Foarte bine: e un articol „Antique of the Future“! zic fluturînd sugestiv din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
problemă dacă mai Întîrziem. Sau putem să nici nu ne ducem. Draga mea, bea niște apă, Întinde-te... Fără nici un chef, iau o gură de apă, apoi Îmi las capul pe pernă. Luke mă acoperă cu cuvertura și iese În liniște din cameră. Nu știu cît am stat așa. Mie mi se pare că n-a trecut decît vreo jumătate de minut. Sau șase ore. Mai tîrziu, Îmi dau seama că s-au scurs vreo douăzeci de minute. Și atunci aud
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
spun. Și-ai putea să iei și poza aia cu tine. — Bex! chicotește Suze. Ești diabolică! O să mă mulțumesc s-o țin În sertar și să mă uit la ea cînd simt nevoia să mă Înveselesc. ȚÎrîitul telefonului sfîșie brusc liniștea din bucătărie și zîmbetul Îmi devine forțat. Dacă e iar presa? Dacă e Luke, cu alte vești? — Hei, Suze, zic În treacăt, ce-ar fi să te duci tu și să te asiguri că totul e ok? Vin și eu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
filmelor documentare! Dovadă că n-am ajuns e chiar faptul că mă mai instruiesc și eu pe unde pot, chiar și pe la TV. Doar nu mă uit la telenovele ori la "Surprize, surprize"! Însă mă suprinde ce-mi spui despre liniștea Vegasului. Fiind vorba de bani mulți și de jocuri de noroc, aș fi crezut că e și multă adrenalină în aer. Însă nu neapărat din pricina violenței posibile spuneam că nu țin să ajung acolo ci, mai întâi, pentru că de decenii
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ambele în podul palmei, reprezintă dubla natură, umană și divină, reunite în persoana Domnului Isus Hristos. În colegiul roman/fabrorum, zeița fidelității era simbolizată de mâna dreaptă. În budism, gesturile mâinii/mudre utilizează special absența temerii, a dăruirii, a amenințării, a liniștii, cu rugăciune, cu martor pământul, cu palmele una peste cealaltă, cu propovăduire, cu argumentare și expunere, ca atitudine spirituală și ca dans; în Cabală, tradițiile depind de dreptate și de binecuvântare, mai ales de cifra 10. Mâna dreaptă binecuvântează, mâna
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
contextul reîntregirii României, când una din cele mai sensibile chestiuni ce urma a fi soluționată de stat și de biserică era problema confesională 275. Această temă era considerată "o chestiune mare și delicată, de a cărei rezolvare atârnă, în parte, liniștea și viitorul țării"276. S-a propus ca statul să țină cont de evoluția cultelor de-a lungul secolelor, sau să analizeze regimul acestora din alte țări. Subiectul confesional nu era o doar problemă religioasă, ci și una națională, de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
2. Publicațiile în limba germană În spațiul românesc, romano-catolicii au reprezentat o minoritate confesională formată din diverse etnii: română, maghiară, germană etc. Problema confesională, considerată după Marea Unire "o chestiune mare și delicată de a cărei rezolvare atârna, în parte, liniștea și viitorul țării"416, a reprezentat un subiect complex și important, unic de la înființarea României ca stat417; asta deoarece ea a fost strâns legată de situația minorităților etnice și a statutului acestora. Abordarea problemei cultelor în vederea formării unei doctrine de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
războaie civile. În sfârșit, vine știrea că răbdarea catolicilor s-a terminat și ei încep să organizeze un partid politic, care să introducă principiile creștine în cârmuirea statului. Partidul numără până acum 500.000 de membri și va aduce desigur liniștea dorită în această țară"617. Descrierea acestor evenimente care s-au petrecut în diferite state ale lumii (fie Italia sau Mexic) erau prezentate într-un mod subiectiv și din perspectiva Bisericii Catolice, care condamna "secta francmasonilor" și "lăuda înființarea unui
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
s-au petrecut în diferite state ale lumii (fie Italia sau Mexic) erau prezentate într-un mod subiectiv și din perspectiva Bisericii Catolice, care condamna "secta francmasonilor" și "lăuda înființarea unui partid catolic" în Mexic, de la care se așteaptă instaurarea liniștii și a păcii. Existau știri care prezentau descriptiv unele evenimente, precum: "Comemorarea la Roma a Sfintei Elena, mama lui Constantin cel Mare"618, "Anglicanii despre Lourdes"619 (care cita un articol apărut în ziarul englez Daily Mail620, privitor la minunile
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Neculăeș). A tradus două cărți publicate în Occident: Sfânta Liturghie și Spre Regele iubirii, ambele apărute în mai multe ediții. A scris și o broșură despre poetul Louis le Cardonnel, laureat al Academiei franceze (îl cunoscuse pe distinsul poet în liniștea mănăstirii de la Assisi). Tot despre acesta a scris câteva pagini în volumul Siluete creștine (București 1939). Preotul Ulderic Cipolloni S-a născut la 10 mai 1868, în localitatea Recinetti din Italia. După absolvirea studiilor în seminariile franciscane din Italia, a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a-i umili pe cei care nu s-au înregimentat: brainstorm: în anume împrejurări, se credea că mânia ori neliniștea din creier poate produce schimbări violente ale vremii... ideologie: procesul de a fabrica idei. Activitatea se desfășura în general în liniște și izolare, fiindcă era mare nevoie de atenție la procesul de fabricare. Se alegeau pentru această ocupație de la o vârstă fragedă anumiți artizani care erau pregătiți în ateliere sau aziluri mentale. Erau cunoscuți ca idealiști și se aștepta ca ei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mediocru, omul care-și distruge propria viață. Jon își botează fiul tot Michael. Povestirea încearcă să schițeze un gen de neastâmpăr care nu e ușor de înțeles. Ni se spune doar că Mike n-o să-și afle niciodată menirea sau liniștea. Fiindcă e într-o ureche. Nu știm ce vrea să zică povestitorul prin aceasta. Cert este că timp de trei ani, cât stă Mike la închisoare, Jon îl vizitează lunar, iar pe ultima pagină a romanului Mike e pe punctul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spre autoloniștire, shantih... In mod paradoxal, pornind de la întuneric, degradare hidoasă și disperare, The Waste Land aduce pace și lumină. Poemul debutează cu strigăte disperate, cadavre dezgropate, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère!, pentru a se încheia în șoapta de liniște dorită, care parcă e reală odată ce e rostită. Așa cum spunea criticul Eliot, poezia "comunică înainte de a fi înțeleasă". Pornim de la haosul emoției exacerbate și încheiem pe nota de împăcare, cu care poetul se îmblânzește și ne eliberează de disperare. Pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
își înalță propria distopie, care înseamnă de fapt să fii desprins de viață și să nu poți totuși fără ea (sunt atâtea...) El are nevoie de viață pentru a scrie și scrie pentru a face viața suportabilă, pentru mângâiere, pentru liniștea lui, cel care e "de unul singur" (telefonul mort...), ca să-și aștearnă tandrețea, marea obsesie a scrisului lui. 3.3. Fleur Adcock: Convenția sentimentului în poem Născută în 1934, în Noua Zeelandă, Fleur Adcock se numără printre poetele care nu se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]