28,739 matches
-
cimitirul german, unde sunt îngropați 8.625 de oameni; 4.321 dintre ei — 3.847 necunoscuți — sunt într-un mormânt comun. Cimitirul german a fost înființat în martie 1922, prin comasarea mai multor situri temporare, și aici au fost înmormântați soldați morți în toată zona dintre Aisne și Marna în 1918, împreună cu 70 de oameni uciși în 1914 în prima bătălie de pe Marna. În New York City, un triunghi de aflat la intersecția străzii 108 cu bulevardul 51 din Queens este dedicat
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
morți în toată zona dintre Aisne și Marna în 1918, împreună cu 70 de oameni uciși în 1914 în prima bătălie de pe Marna. În New York City, un triunghi de aflat la intersecția străzii 108 cu bulevardul 51 din Queens este dedicat soldatului William F. Moore, din Compania 47, Batalionul 2, Regimentul 5 Pușcași Marini. Regimentele 5 și 6 Pușcași Marini au primit decorația franceză Fourragère pentru faptele lor din pădurea Belleau. Două vase ale Marinei SUA au primit numele (CVL-24 și LHA-3
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
cealaltă parte armata polono-lituaniană în frunte cu regele Ioan al II-lea Cazimir. A fost cea mai mare bătălie terestră a secolului al XVII-lea. A durat din 28 până în 30 iunie 1651 și a avut loc în Volânia. Numărul soldaților poloni participanți este necunoscut. Ducele Bogusław Radziwiłł (comandant polon) scria că armata polonă avea 80.000 de soldați. Istoricii moderni Zbigniew Wójcik, Józef Gierowski și Władysław Czapliński estimează că armata polonă avea 60.000-63.000 de soldați. Cazacii aveau circa
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
bătălie terestră a secolului al XVII-lea. A durat din 28 până în 30 iunie 1651 și a avut loc în Volânia. Numărul soldaților poloni participanți este necunoscut. Ducele Bogusław Radziwiłł (comandant polon) scria că armata polonă avea 80.000 de soldați. Istoricii moderni Zbigniew Wójcik, Józef Gierowski și Władysław Czapliński estimează că armata polonă avea 60.000-63.000 de soldați. Cazacii aveau circa 100.000 de oameni plus 40.000 de călăreți tătari din Crimeea și câteva mii de turci și
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
în Volânia. Numărul soldaților poloni participanți este necunoscut. Ducele Bogusław Radziwiłł (comandant polon) scria că armata polonă avea 80.000 de soldați. Istoricii moderni Zbigniew Wójcik, Józef Gierowski și Władysław Czapliński estimează că armata polonă avea 60.000-63.000 de soldați. Cazacii aveau circa 100.000 de oameni plus 40.000 de călăreți tătari din Crimeea și câteva mii de turci și vlahi. Ambele părți aveau câte aproximativ 40.000 de călăreți. Slăbiciunea cavaleriei cazacilor era compensată de pedestrașii excelenți, și
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
tabără și nu i-au susținut pe călăreți. Dar, de această dată, rezultatul a fost altul. Cavaleria tătarilor a ieșit câștigătoare. Tătarii s-au apropiat mult de tabăra polonă dar au fost respinși de infanterie. Polonii au pierdut 300 de soldați, inclusiv numeroși ofițeri. În a doua zi de bătălie, răsculații au fost câștigători. La ora 3 după-amiaza, ducele Jeremi Wiśniowiecki a condus o șarjă cu 18 companii de cavalerie împotriva flancului drept al armatei cazaco-tătare. Centrul armatei polone, condus de
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
Oxford, Rupert va rupe asediul Yorkului. Rupert a pornit din Shrewsbury la 16 mai cu o mică forță. Primele sale mișcări aveau scopul de a obține întăriri pe drum pentru a-și spori armata și de a asigura Lancashire-ul pentru soldații care soseau din Irlanda să susțină cauza regalistă. A preluat conducerea unei mici armate regaliste cu cartierul general în Chester și condusă până atunci de Lord John Byron, ridicând numărul ei la 2.000 de călăreți și 6.000 de
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
nu i-a arătat-o lui Newcastle) era un ordin de a ataca și învinge inamicul imediat. Mai mult, Rupert dorea să compenseze inferioritatea numerică a regaliștilor luând inamicul pe nepregătitte, și înainte ca întăririle parlamentariștilor să le crească superioritatea. Soldații lui Newcastle din York însă refuzaseră să lupte dacă nu li se plătesc soldele restante. Mai mulți lipseau, plecați să jefuiască pozițiile de asediu abandonate lângă oraș. Pedestrașii lui Rupert erau extenuați de marșul din ziua precedentă. De aceea, Rupert
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
situația de pe flancul drept aliat. Cromwell era acum în fruntea cavaleriei sale, scoțienii lui Leslie încă susținându-l și cu pedestrașii lui Crawford pe flancul drept, pe partea cealaltă a câmpului de bătălie, atacând cavaleria lui Goring. În acest moment, soldații lui Goring erau obosiți și dezorganizați, și mai mulți ofițeri fuseseră luați prizonieri. Cu toate acestea, ei au coborât dealul de la proviziile parlamentariștilor pentru a ocupa cam aceeași poziție pe care o deținuse cavaleria lui Sir Thomas Fairfax la începutul
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
acestea, ei au coborât dealul de la proviziile parlamentariștilor pentru a ocupa cam aceeași poziție pe care o deținuse cavaleria lui Sir Thomas Fairfax la începutul luptei, despre care majoritatea relatărilor contemporane afirmă că era una dezavantajoasă. Când a atacat Cromwell, soldații lui Goring, în inferioritate numerică, au fost goniți de pe câmpul de luptă. Aliații victorioși s-au întors acum împotriva restului centrului regaliștilor, punând pe fugă mai multe unități și ucigând numeroși fugari. În sfârșit, o parte din pedestrașii lui Newcastle
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
calea de retragere către York. Whitecoats au refuzat să se predea și au respins șarjele constante de cavalerie, până când au fost aduși pedestrași și dragoni să le rupă rândurile. Ultimii 30 de supraviețuitori s-au predat. Aproximativ 4.000 de soldați regaliști au murit, mulți în ultima apărare făcută de „Whitecoats”, și 1.500 au căzut prizonieri, printre care și Charles Lucas și general-maiorul Henry Tillier. regaliștii și-au pierdut toate tunurile, multe sute de arme și mai multe stindarde căzând
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
și general-maiorul Henry Tillier. regaliștii și-au pierdut toate tunurile, multe sute de arme și mai multe stindarde căzând și ele în mâinile aliaților. Depeșa generalilor aliați, precum și alte surse parlamentariste, sugerează că din tabăra lor au murit 300 de soldați. Unul dintre cei răniți mortal din rândurile parlamentariștilor a fost fratele lui Sir Thomas Fairfax, Charles. Un altul a fost nepotul lui Cromwell, Valentine Walton, locit de o ghiulea la începutul zilei. Cromwell era prezent la moartea lui, și a
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
a fost fratele lui Sir Thomas Fairfax, Charles. Un altul a fost nepotul lui Cromwell, Valentine Walton, locit de o ghiulea la începutul zilei. Cromwell era prezent la moartea lui, și a scris o celebră scrisoare adresată cumnatului său, tatăl soldatului, și el pe nume Valentine Walton, în care a descris pe scurt bătălia și l-a informat pe acesta de moartea fiului său și de ultimele sale cuvinte. Noaptea târziu, generalii regaliști au ajuns la York, împreună cu numeroși soldați împrăștiați
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
tatăl soldatului, și el pe nume Valentine Walton, în care a descris pe scurt bătălia și l-a informat pe acesta de moartea fiului său și de ultimele sale cuvinte. Noaptea târziu, generalii regaliști au ajuns la York, împreună cu numeroși soldați împrăștiați. Guvernatorul Yorkului, Sir Thomas Glemham, i-a lăsat să intre doar pe cei ce făceau parte din garnizoană (adică doar câțiva ofițeri care participaseră la luptă ca voluntari), de teamă că parlamentariștii ar putea pătrunde în oraș pe urmele
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
-l intercepta pe Rupert la plecarea din York. Leven fugise la Leeds, la circa de câmpul de luptă, și a aflat cu mare surpriză vestea victoriei. Odată ce armata aliată a fost readunată, ei au reluat asediul Yorkului. În urma acordului că soldații scoțieni nu vor fi cantonați în oraș, garnizoana a capitulat condiționat la 16 iulie. Armata aliată s-a împrăștiat și ea în scurt timp. Leven și-a dus soldații în nord să asedieze orașele Newcastle upon Tyne și Carlisle, în vreme ce
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
a fost readunată, ei au reluat asediul Yorkului. În urma acordului că soldații scoțieni nu vor fi cantonați în oraș, garnizoana a capitulat condiționat la 16 iulie. Armata aliată s-a împrăștiat și ea în scurt timp. Leven și-a dus soldații în nord să asedieze orașele Newcastle upon Tyne și Carlisle, în vreme ce armata lui Manchester s-a întors la to Lincolnshire și de acolo, în cele din urmă, în sudul Angliei. În următoarele câteva luni, scoțienii și parlamentariștii au eliminat restul
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
responsabili ai regimului sirian. Consiliul Național (organism al opoziției) organizează prima conferință în capila Tunisiei cu participarea a 200 de persoane. Au loc proteste de amploare în provinciile al-Qamishli, as-Suwayda, ar-Raqqa și Alep. 20-31 decembrie: Armata Siriană Liberă pierde 202 soldați în două zile, iar Consiliul Național Sirian solicită intervenția Ligii Arabe și a Consiliului de Securitate. În jur de 40 de persoane își pierd viața în explozia a două mașini aflate în apropierea unui sediu al forțelor de securitate. Regimul
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
a luptat cu dârzenie. Lewenhaupt, văzând că este pe cale să piardă, s-a hotărât să i se alăture din nou lui Carol fără întârziere, astfel că a abandonat tunurile, vitele și mare parte din provizii, ceea ce i-a împins pe soldații săi la revoltă. Furând tot alcoolul, soldații s-au îmbătat, iar Lewenhaupt a fost obligat să-și abandoneze 1.000 de oameni beți în pădure. Când el a ajuns în cele din urmă iarna la Carol și la grosul trupelor
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
este pe cale să piardă, s-a hotărât să i se alăture din nou lui Carol fără întârziere, astfel că a abandonat tunurile, vitele și mare parte din provizii, ceea ce i-a împins pe soldații săi la revoltă. Furând tot alcoolul, soldații s-au îmbătat, iar Lewenhaupt a fost obligat să-și abandoneze 1.000 de oameni beți în pădure. Când el a ajuns în cele din urmă iarna la Carol și la grosul trupelor, îi mai rămăseseră doar 6.000 de
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
s-au îmbătat, iar Lewenhaupt a fost obligat să-și abandoneze 1.000 de oameni beți în pădure. Când el a ajuns în cele din urmă iarna la Carol și la grosul trupelor, îi mai rămăseseră doar 6.000 de soldați fără provizii. Mazepa ezita și a convocat consiliul "starșînelor" pentru a hotărî ce urmează să facă. Consiliul a aprobat negocierile cu Carol. El a plecat cu ultimele rezerve de cazaci din Baturîn și s-a îndreptat spre râul Desna ca să
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
dat ordin să se retragă și să se reorganizeze. În plus, un detașament suedez, comandat de generalul Roos, nu aflase de planul de ansamblu și a rămas izolat în redutele defensive rusești când o coloană de circa 4.000 de soldați ruși a reocupat pozițiile întărite, încercuindu-l pe Roos și pe cei 2.600 de oameni ai săi la orele 6:15 a.m. Cu peste 1.000 de morți și răniți și în penurie de muniție, Roos a fost obligat
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
să rupă încercuirea și să fugă spre sud, în vreme ce restul au fost copleșite. Văzând înfrângerea armatei sale de pe o targă din spate, Carol a ordonat retragerea la orele 11:00 a.m. Până la prânz, bătălia se terminase, cavaleria rusească a măturat soldații izolați de pe câmp și s-a întors la propriile linii. Carol și-a adunat restul trupelor și carele de provizii și s-a retras spre sud în aceeași zi, abandonând asediul Poltavei. Rehnskiöld a căzut prizonier. Lewenhaupt i-a condus
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
actorul emigrant rus Nicolai de Seversky în rolul lui Petru I. Mai recent, bătălia a apărut în filmul rusesc din 2007 Slujitorul suveranului (în , "Sluga Gosudarev"). Cântecul lui Al Stewart, "The Coldest Winter in Memory", relatează bătălia din perspectiva unui soldat muribund.
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
slăninilor”. În timpul înaintării spre Alba Iulia a oștilor lui Mihai Viteazul, în anul 1599, după victoria de la Șelimbăr, ca urmare a faptului că populația Gârbovei s-a opus rechizițiilor impuse de starea de război, a fost trimis un detașament de soldați, prilej cu care fortificația a suferit mari pierderi. Abia în 1625 locuitorii au refăcut-o și au restaurat biserica din centrul satului. Între anii 1657-1661 așezarea este devastată de oastea turcească. Pentru ultima dată, cetatea Gârbovei a fost asediată și
Cetatea Greavilor din Gârbova () [Corola-website/Science/322730_a_324059]
-
la putere, și-a ridicat pe cei doi fii ai săi, Carinus și Numerian, la demnitatea de "caesar". La moartea lui Carus (25 decembrie 283), Carinus, desemnat de tatăl său drept succesor, a devenit împărat. Dar Numerian, proclamat împărat de soldații "armatei din Răsărit", a primit sprijinul lui Dioclețian, șeful gărzii imperiale. În 284, "Numerian", poate otrăvit, a fost găsit mort de către generalii săi. Dioclețian a fost, la rândul său, aclamat drept împărat de către "armata din Răsărit". Imediat, a început războiul
Bătălia de la Margus () [Corola-website/Science/322744_a_324073]