27,369 matches
-
cadavrul (încă fictiv) al iubitei atestă faptul că moartea ei, socotită reală, transformă într-o ficțiune viața lui și că în fond, la rândul lui, el a murit. Sinuciderea nu este în acest caz decât suprimarea neconcordanței între neființa mea autentică (prin dispariția celuilalt, în care eu eram, eu nu mai sunt) și neautenticitatea ființei mele actuale (singur, eu nu sunt cu adevărat; deci rămânând singur, sunt un simulacru de ființă). Sinuciderea denunță astfel falsa pretenție de ființă a eului izolat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să te mângâi cu gândul că ai făcut-o fără să știi. De-neprevăzutul este un mister proiectat în viitor. Misterele nu există pentru a fi lămurite, așa cum nici darul zeilor - pentru a fi cercetat după legile minții. Un sentiment autentic nu are cauză, nu are scop, el este asemeni unei plante rare ce răsare pe neașteptate în pământul sterp. Un sentiment autentic este, de asemenea, un adevărat mister. El te locuiește. El este centrul. Ceea ce se petrece în jurul centrului are
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
există pentru a fi lămurite, așa cum nici darul zeilor - pentru a fi cercetat după legile minții. Un sentiment autentic nu are cauză, nu are scop, el este asemeni unei plante rare ce răsare pe neașteptate în pământul sterp. Un sentiment autentic este, de asemenea, un adevărat mister. El te locuiește. El este centrul. Ceea ce se petrece în jurul centrului are nume, duce pe căi greșite, se îngrămădește, se destramă, poate fi gândit și exprimat. Centrul totuși este originar și rămâne așa. Înălțimile
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Cel dăruit nu primește darul orbește; prin dar, el comunică cu dăruitorul și este atras în preajma lui. A da curs acestei chemări este unicul fel de a cinsti darul zeilor. Însăși chemarea este darul. Cel chemat este cel dăruit. Sentimentul autentic este un dar al zeilor. Mâinile care se întâlnesc nu sunt doar misterul întrupat al sentimentului autentic și garanția primirii comune a darului. Însoțirea mâinilor nu este punctul ferm al pornirii spre centru, ci centrul însuși coborât în cei doi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
A da curs acestei chemări este unicul fel de a cinsti darul zeilor. Însăși chemarea este darul. Cel chemat este cel dăruit. Sentimentul autentic este un dar al zeilor. Mâinile care se întâlnesc nu sunt doar misterul întrupat al sentimentului autentic și garanția primirii comune a darului. Însoțirea mâinilor nu este punctul ferm al pornirii spre centru, ci centrul însuși coborât în cei doi și instalare a lor în centru. Ei doi, laolaltă, în contopirea lor, au devenit centru. În jurul centrului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
laolaltă, în contopirea lor, au devenit centru. În jurul centrului nu există nimic; înălțimile urcate, prăbușirile, distanțele pe care-ai apucat să le străbați nu sunt reflexe ale neclintitului centru, ci însuși centrul trăit ca mister și ca dramă a sentimentului autentic. Orice sentiment autentic se desfășoară ca dramă. Prea delicat pentru noi, el poate să se destrame în urzeala calculelor menite să apere liniștea lui „aici“; prea firavi pentru el, el poate să ne destrame, neputincioși cum suntem să-l adăpostim
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lor, au devenit centru. În jurul centrului nu există nimic; înălțimile urcate, prăbușirile, distanțele pe care-ai apucat să le străbați nu sunt reflexe ale neclintitului centru, ci însuși centrul trăit ca mister și ca dramă a sentimentului autentic. Orice sentiment autentic se desfășoară ca dramă. Prea delicat pentru noi, el poate să se destrame în urzeala calculelor menite să apere liniștea lui „aici“; prea firavi pentru el, el poate să ne destrame, neputincioși cum suntem să-l adăpostim până la capăt în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este o pledoarie pentru ființa însăși și ea reprezintă totodată o condamnare ontologică a nelimitatului ca trimițând direct la neființă. Din aceleași motive, un alt text aristotelic<ref id=”2”>Fizica III, 6, 207a 15- 17.</ref> (de astă dată autentic) tranșează disputa dintre Parmenide și Melissos în favoarea primului, spunând: „Iată de ce trebuie să credem că Parmenide a gândit mai bine decât Melissos: pentru acesta, nelimitatul e una cu totul, pentru celălalt, totul e limitat, deopotrivă cumpănit față de mijloc.“ Însă cel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de care se bucurau savanții în rîndul națiunilor din Balcani. Într-o societate predominant țărănească, în care intelectualitatea, deloc numeroasă, se afla încă în primele stadii de dezvoltare, cuvîntul știință avea o rezonanță mistică, chiar magică. Științific însemna eo ipso autentic: savantul era considerat drept un apostol al Adevărului 1. Acești factori l-au predestinat mult prea adesea pe istoric unui rol politic. În maniera sa evocatoare, Nicolae Iorga punea aceste cuvinte pe seama apărătorului națiunilor mici care a fost Edgar Quinet
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
moșierilor au avut un impact profund asupra conștiinței sale. Ca și frumusețea pe cale de dispariție a relațiilor tradițional-patriarhale un vis pe care va încerca să-l refacă toată viața. Iorga era moldovean și vorbea limba română cu un accent moldovenesc autentic. La Botoșani, pe vremea cînd se năștea Iorga, evreii constituiau aproape jumătate din populație, iar numărul lor era în continuă creștere. Mai erau greci, armeni, țigani, tătari, rusoucraineni și cîțiva polonezi, nemți, ba chiar și lipoveni 39. Nu este deci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că Muntele Athos (și instituirea cultului Sfîntului Nicodim) a avut o influență negativă asupra istoriei române 25. Pe ce se bazează acestă "ființă gigantică" în România? Ca și Eminescu, Iorga susține că baza acesteia o constituie țărănimea. Țăranul este produsul autentic al acestui proces organic ("țăranul sfînt", cum îi spune el uneori). Iorga este totuși paternalist (realist) în esență față de țărănime: propunînd un guvern puternic care să-l trateze pe țăran bine și corect, și-a dorit întotdeauna să-l îndrume
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cum îi spune el uneori). Iorga este totuși paternalist (realist) în esență față de țărănime: propunînd un guvern puternic care să-l trateze pe țăran bine și corect, și-a dorit întotdeauna să-l îndrume pe acesta din urmă. Acest român autentic (țăranul) este izvorul limbii și tradiției românești, reazemul naționalismului cultural al lui Iorga. Iorga și-a dedicat întreaga viață apărării lui ca legătură cu tradiția poporului român. Limba română este expresia cea mai pregnantă a naționalismului, iar țăranul este depozitarul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fi o "mișcare de comandă", numai ideile liderului contînd), să le analizăm. Laitmotivul ideilor lui era nostalgia pentru trecutul preindustrial grav amenințat de realitățile secolului al XX-lea. El gîndea în spiritul naționalismului integral, sinonim cu Ortodoxia și cu "românul autentic", țăranul. Legiunea îl definea pe Eminescu drept "marele precursor al mișcării legionare". Codreanu a fost monarhist pînă la capăt, în ciuda conflictelor serioase de mai tîrziu cu Carol al II-lea. Din moment ce naționalismul era sinonim cu Ortodoxia (sau, mai curînd, cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
roumain (București, 1942). Iorga merge mai departe cu formularea: "un miracol pe care l-am săvîrșit de unii singuri". Poziția lui Dománovszky se bazează pe lipsa de documente pe parcursul a aproape o mie de ani. Există, totuși, un document medieval autentic: scrierile cronicarului anonim al regelui Béla al III-lea al Ungariei din secolul al XII-lea, celebra Cronică anonimă. Scrierile acestuia sînt controversate și relatează (printre altele) cum ungurii au pătruns în Transilvania la (sau pe la) sfîrșitul secolului al X
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sub un oarecare "pretext legal", după care legionarii puteau fi internați "în lagărele de concentrare de la Dobrovăț, Miercurea-Ciuc sau altele". "La Dobrovăț și la MiercureaCiuc cu ei!"62 exclama Iorga entuziast. Cu toate că însemnările din jurnalul lui Călinescu par să fie autentice, autorul cărții de față nu poate fi sigur că ele sînt complete. În vara anului 1985, autorul acestei cărți a avut o discuție îndelungată cu inginerul Traian Boeru, liderul Echipei Morții legionare care l-a asasinat pe Iorga. (Atunci cînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
șase luni de închisoare pentru că îl insultase pe Iorga. "Tribunalul militar", comenta Iorga, "a pronunțat o sentință conform considerentelor lui. Am avut și eu un rol în aceasta". El menționa că fusese determinat să intenteze acțiune de consultarea documentelor "perfect autentice" găsite în posesia Legiunii. Continua, declarînd că avea grijă ca legionarul Codreanu ("admirat de atît de mulți") să primească un tratament "care nu este pe măsura greșelilor sale scăldate în sînge, ci a clasei lui sociale". Acestea fiind zise, Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
securitatea, locuri de muncă sau respectarea independenței cetățenilor lor. Doar o experiență de secole, o moștenire comună, o realitate comună trăită împreună de-a lungul timpului pot constitui justificarea unei aspirații motivate spre suveranitate. În cadrul unei Europe Unite, fiecare comunitate autentică trebuie să aibă dreptul inalienabil și necontestat de a trăi după propriile ei tradiții și dorințe în structuri autonome și extrem de descentralizate. Într-o astfel de Europă Unită, "un naționalism sinucigaș" (cum numea Iorga "Noul naționalism" al Extremei drepte) este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cel mai mare grup afectat au fost germanii. Germanii din estul Europei ar fi fugit probabil oricum spre Apus: În 1945, nu mai erau doriți acolo unde familiile lor se stabiliseră cu sute de ani În urmă. Pentru că exista o autentică dorință populară de a-i pedepsi pe germanii locali pentru ravagiile ocupației și ale războiului, iar guvernele postbelice exploatau această stare de spirit, comunitățile de limbă germană din Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, regiunea baltică și vestul Uniunii Sovietice erau condamnate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mică, dar temerară, sprijinită de armatele aliate care Înaintau. Dar și aici, ceea ce părea un conflict Între majoritatea italienilor (cu vederi de dreapta) și o bandă izolată de teroriști criminali Înțeleși cu o putere străină a fost, de fapt, un autentic război civil, cu numeroși italieni implicați În ambele tabere Între 1943 și 1945. Fasciștii de la Salò erau, Într-adevăr, colaboratorii atipici ai unei forțe de ocupație brutale, dar susținerea internă de care se bucurau pe atunci nu era deloc neglijabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și popularitate În comunitatea locală. În procesul de transformare socială și politică inițiat de sovietici, epurarea, exproprierea, expulzarea, aresturile și execuțiile menite să elimine adversarii politici au fost etape cruciale. Dar ele au pedepsit deopotrivă criminali de război și fasciști autentici. Astfel, printre persecuțiile care vizau Biserica Catolică din Croația, Tito l-a acuzat și pe rău famatul cardinal Alois Stepinac din Zagreb, apologet al oribilelor crime săvârșite de regimul ustaș din Croația, care a scăpat ușor, petrecându-și următorii 14
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
servicii sociale, iar Germania de Vest păstrase serviciile sociale moștenite de la regimurile precedente (inclusiv programele din perioada nazistă, care urmăreau Încurajarea natalității), Marea Britanie a fost țara care a făcut cele mai mari eforturi de a construi, pornind de la zero, un autentic stat asistențial. În parte, aceasta s-a datorat poziției singulare a Partidului Laburist, care câștigase detașat alegerile din iulie 1945 și, spre deosebire de majoritatea guvernelor europene, avea libertatea de a-și transpune În lege Întregul program electoral, fără interferențe ale partenerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sănătate (NHS) - temelia sistemului de asistență socială - a luat ființă prin Legea din 5 iulie 1948. Statul asistențial britanic a marcat atât finalizarea unui ciclu de reforme Început cu Legile Fabricilor de la mijlocul secolului al XIX-lea, cât și o autentică ruptură cu trecutul. Contrastul dintre Anglia lui Orwell din Road to Wigan Pier (1937) și cea care Îl Îndreptățea pe Harold Macmillan, prim-ministru conservator, să-i arunce unui contestatar „N-ați dus-o În viața voastră atât de bine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iugoslav dăduse un exemplu remarcabil pentru orice comunist din Est tentat să fundamenteze revoluția locală pe sentimente naționale. Paranoic, Stalin Își vedea monopolul puterii amenințat din toate direcțiile, ceea ce nu Înseamnă că se Înșela complet În privința pericolului „titoist”, care era autentic. Din acest moment, așadar, naționalismul („șovin”, „burghez”) n-a mai constituit un avantaj, ci a fost inamicul public numărul unu. La Întâlnirea Kominform din iunie 1948, termenul „naționalist” a fost În premieră folosit În sens peiorativ pentru a condamna „devierea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din anii ’30. și atunci, principalele victime au fost comuniștii Înșiși, În scopul declarat de a curăța partidul de „trădători” și varii pericole pentru politica și persoana Secretarului General. În anii ’30, agitatorul prezumtiv era Lev Troțki - un erou comunist autentic, ca și Tito, independent de Stalin și cu vederi personale despre practica și strategia comunistă. Teroarea anilor ’30 a consolidat și a ilustrat puterea discreționară a lui Stalin, iar epurările din anii postbelici serveau unui scop similar În Europa de Est. Procesele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și altora. În schimb, În 1953 și În prima parte a anului 1954, Partidul Comunist Român a organizat o serie de procese secrete ale unor pești mai mici, sub acuzația că sunt spioni sioniști În slujba „agenților imperialiști”. De la membrii autentici ai Sionismului Revizionist de dreapta la comuniștii evrei Întinați cu acuzația de sionism, victimelor li s-au pus În cârcă relații ilegale cu Israelul și colaborarea cu naziștii În timpul războiului. Au primit sentințe Între zece ani și Închisoare pe viață
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]