28,267 matches
-
asigură supraviețuirea atât a organismului planetar, cât și a speciilor individuale care trăiesc În stratul biosferei. Mulți alți oameni de știință au contribuit la teza Gaia, moderând, calificând și dezvoltând opera lui Lovelock și Margulis. De mai mult de două decenii ideea că Terra funcționează ca un organism viu a devenit o direcție esențială de explorare pentru regândirea relației dintre biologie, chimie și geologie. Dacă, Într-adevăr, Terra funcționează ca un organism viu, atunci activitatea umană care subminează biochimia acelui organism
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cele folosite În experimente științifice sau care sunt crescute pentru consumul omului. Noua agendă europeană extinde ideea drepturilor universale - cu toate că Încă la nivelul experimental - la celelalte creaturi, În moduri care ar fi fost de neconceput În politica publică cu un deceniu sau două În urmă. Țările industriale avansate au avut de mult timp statute În vigoare care protejau bunăstarea animalelor și prevedeau tratamente mai bune pentru animale. Din nefericire, acestea erau superficiale, În cel mai bun caz și aveau puțină forță
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA EDITURA JUNIMEA ACREDITARE CNCSIS NR. 97/2010 CONSTANTIN ROMANESCU • CĂLIN SCRIPCARU ISTORIA PSIHIATRIEI ÎN MOLDOVA EVOLUȚIA PATOLOGIEI ȘI A ASISTENȚEI DE SPECIALITATE EDITURA JUNIMEA IAȘI 2010 CUVÂNT ÎNAINTE În secolul al XXlea, mai ales în ultimele trei decenii, bolile psihice au luat o extindere îngrijorătoare. În unele țări, în special în părțile nordice ale Europei, numărul paturilor de spital afectat psihiatriei se ridică până la o jumătate din numărul total al paturilor de spital întreținute de stat (Danemarca). Considerată
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
că, de circa un secol existența unor specialiști eminenți a transmis documente și observații asupra patologiei psihice din Moldova de valoare certă. Împrejurarea că acest studiu este efectuat de un psihiatru, care are totodată și un stagiu de aproape două decenii în istoria medicinii, constituie, probabil, o premisă favorabilă elaborării și interpretării unui subiect legat în mare măsură de ambele discipline. Mi-am propus, de asemenea, ca, în afara prezentării materialului, să formulez și unele interpretări și corelații, convins că istoria medicinii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cei considerați ca "jetatore" sunt, pretutindeni, oameni diferențiați, "însemnați", care impresionează printr-o particularitate anumită. * Deși practicile specific etnoiatrice sunt tot mai rare, superstițiile oferă încă numeroase fapte interesante. Menționăm, în privința superstițiilor, că, datorită educației materialiste, aplicată perseverent în ultimele decenii, depistarea lor este tot mai dificilă. Ni se pare semnificativ însă că, deși adulții sunt rezervați și le comunică parcimonios, le-am putut afla cu mai multă ușurință de la copiii ceva mai mari care sunt depozitari ai unei tradiții interesante
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
numai puține s-au diferențiat ca ospicii de alienați. Reproducem, mai jos, o serie de fragmente extrase din documente de arhivă, inedite, în scopul de a demonstra afirmațiile de mai sus. Cu toate că ospiciul mănăstirii de la Neamț exista de aproape șase decenii, între 1840 și 1850 mulți bolnavi erau îndrumați spre alte mănăstiri, ca urmare, după părerea noastră, a unor tradiții vechi, sau, poate, a condițiilor foarte proaste existente atunci la Ospiciul Neamț. În 1855, proto-medicul Ludovig Steege solicita chiar "un local
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
acestui azil s-a extins repede, numărul alienaților care au aici căutare și adăpost fiind tot mai mare. În evoluția instituției distingem două etape diferite. Cea dintâi, când ospiciul era de fapt un azil de mănăstire, a durat peste opt decenii, de la 1779 până la 1863, perioadă în care autoritatea tutelară era însăși mănăstirea, bineînțeles prin Mitropolie. Cea de a doua etapă, începând din 1863, când, ca urmare a secularizării averilor mănăstirești, instituția a trecut sub conducerea Direcției sanitare, a durat vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
1779 până la 1863, perioadă în care autoritatea tutelară era însăși mănăstirea, bineînțeles prin Mitropolie. Cea de a doua etapă, începând din 1863, când, ca urmare a secularizării averilor mănăstirești, instituția a trecut sub conducerea Direcției sanitare, a durat vreo patru decenii, până în 1904, când ospiciul a fost desființat. În prima etapă activitatea de asistență a fost mult timp empirică; abia de la 1851, când s-a înființat Spitalul din Târgu Neamț, medici acestui spital au primit însărcinarea de a asista pe alienații
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la modul de mișcare a bolnavilor, care oferă unele aspecte interesante de istoria patologiei psihice (636 pagini), revista menționată anterior și, colateral, alte câteva date diverse pe care le vom menționa la locul potrivit. Ospiciul Neamț funcționa, în ultimele patru decenii ale secolului al XIX-lea, cu un număr care se cifra în jurul a 80 de "crivaturi", internând, tot timpul, numai bărbați. Numărul de paturi, deși insuficient reprezenta 1/3 din totalitatea paturilor afectate în Moldova bolilor mintale, totalitate care, în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
al XIX-lea, cu un număr care se cifra în jurul a 80 de "crivaturi", internând, tot timpul, numai bărbați. Numărul de paturi, deși insuficient reprezenta 1/3 din totalitatea paturilor afectate în Moldova bolilor mintale, totalitate care, în ultimele cinci decenii ale secolului, cifrându-se la cca. 200, era totuși important față de populația de atunci a Moldovei, care se ridica la cca. 1 milion locuitori. De altfel, un raport de asigurare cu paturi a bolilor psihice s-a menținut relativ constant
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
care cunoaștem că primeau opiacee, sedativele timpului, dese purgații și cure de hidroterapie. Reiese însă, din raportul Thiron, mentalitatea timpului, retrogradă încă, în Moldova, comparativ cu situația din alte părți. Aminteam de raportul lui A. Fătu, care, încă cu două decenii înainte, știa foarte bine cum trebuie organizat un serviciu de psihiatrie, știa atât de bine, încât multe din paginile sale pot fi transcrise, astăzi, ca model de regulament de funcționare. La Tg. Neamț, unitate atât de bine gospodărită, acestea constituiau
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
din aceste documente, drama bolnavului mintal al timpului respectiv. Încercând o sinteză a acestui aspect, care definește bine epoca și, în oarecare măsură, morbiditatea, ne referim doar la câteva din aceste acte arhivistice, în special la solicitările înregistrate în ultimul deceniu al secolului. Primirea bolnavilor la Ospiciul Neamț se făcea în condițiile amintite mai sus. O perioadă de timp nu s-au făcut diferențieri pe categorii de tratament. În ultimii ani mai ales în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la solicitările înregistrate în ultimul deceniu al secolului. Primirea bolnavilor la Ospiciul Neamț se făcea în condițiile amintite mai sus. O perioadă de timp nu s-au făcut diferențieri pe categorii de tratament. În ultimii ani mai ales în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, aceste diferențieri erau obișnuite, toți bolnavii fiind incluși în clase de tratament. Existau trei clase de tratament. Plata întreținerii și tratamentului se făcea fie de familia bolnavului, fie de o instituție care solicita internarea, în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
din cei care nu plăteau, deși aveau familie (se utiliza formula "bolnavul este în așa gradu al boalei sale în care arta medicală nu mai are nemica de făcut"). Procedeul acesta deveni obișnuit în preajma anilor 1900. De altfel, în ultimul deceniu și numărul cererilor de internare a devenit enorm. Am putut număra sute de cereri, deși, desigur, cele mai multe nu au ajuns până la noi. Aceste cereri mențin același limbaj psihiatric, utilizând termenul de "esaltat" sau "esaltațiune mintală", specific limbajului public, și termenii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
tot mai mari în care se găsea ospiciul. Cu toate acestea, activitatea doctorului Zosin a ridicat între 1898 și 1904 asistența medicală a bolnavilor de la Neamț la un nivel neatins până atunci. Trecând în revistă foile de observație din ultimul deceniu al ospiciului, ne impresionează caracterul lor științific, limbajul evoluat, ținuta modernă a acestor documente. În 1905, ultimii bolnavi ai ospiciului au fost transferați la Socola. Ospiciul Neamț: Sumar internări PERIOADA 1850-1860 1960-1870 1870-1880 1880-1890 1890-1900 TOTAL REPARTIȚIE PE DIAGNOZE Epilepsie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a bolnavilor erau pieptănate cu "peptene des", aflate doar în număr de 4, și acelea stricate. Două brice mărturisesc, probabil, obiceiul de a rade în cap pe alienați, aplicat chiar în cazul femeilor, obicei care mai persistă încă în primele decenii ale secolului al XX-lea, dar aplicat numai la femeile parazitate. Metoda era larg practicată pe la ospicii în secolul al XIX-lea, în special la femeile oligofrene sau suferinde de psihoze mai grave. Se purtau scufii care mai acopereau uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în totalitate o asistență socială. Ospiciul Galata a avut o relativă importanță, încă de la înființare, mai ales prin faptul că a făcut posibil un drenaj al bolnavilor cronici de la Spitalul Central, mărind, indirect, capacitatea acestuia. Pe de altă parte, în deceniile de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de al XX-lea, populația Iașului a crescut foarte mult. Desigur, în aceste condiții, ospiciul Galata nu putea constitui nici pe departe o rezolvare. Știm despre acest ospiciu că primea bolnavi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
amintit, un spirit general reformator în cadrul căruia asistența socială, medicală, juridică, medico-pedagogică etc. recunoaște criterii identice. După 1874 în Moldova au funcționat următoarele " Case de Educațiune Corecțională": Bisericani, Dobrovăț (Vaslui), Iași, Pângărați (Neamț), Reni (Ismail) (1878), Răchitoasa (Tecuci). (Peste două decenii, în 1898, la București, la închisoarea de la Văcărești, se înființează, în același spirit, o secție a alienaților criminali.) Pe lângă aceste unități, se prevedea înființarea unei rețele medicale. Fiecare unitate corecțională avea o infirmerie și un medic dator să țină un
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
românesc și de a fi răspândit câteva idei mai noi în lumea medicală și în cercurile mai largi, intelectuale, având însă o valoare științifică originală. Cu puține excepții, lucrările cu subiecte psihiatrice nu au depășit un evident diletantism nici în deceniile următoare. Aceste lucrări au abordat subiecte foarte diferite. Menționăm câteva din această categorie: "Somnambulismul la câini" de dr. Ion Antoniu, din Bârlad, publicată la Bârlad în 1866 (despre care G. Creiniceanu spune: "Stil curgător, observație interesantă și apoi și despre
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
putut lua despre purtarea bolnavului în timpul călătoriei sale". Ideea principală a acestor măsuri, ca a întregului capitol de altfel, este umanizarea practicii psihiatrice. (Este regretabil că, din cauza condițiilor istorice, proiectul a rămas un simplu document de arhivă.) Abia peste 4 decenii ideile marelui umanist Fătu au fost, în parte, realizate în alte împrejurări. Bolnavii nou-internați urmează, după proiectul lui Fătu, să fie separați de masa celorlalți, un timp oarecare, suficient pentru a se încredința dacă ei sunt "în fapt alienați". Bolnavii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
este o raritate bibliografică, găsindu-se, după câte știm, numai la Iași. Acestui modest buletin și inimoșilor săi colaboratori, doctorii Ulle și Moscovici, le datorăm un interesant episod din istoria psihiatriei științifice românești. Julian Lukaszewski: "Soarta nebunilor" Abia peste trei decenii de la apariția proiectului lui A. Fătu, problema asistenței sanitare a alienaților s-a reluat în Moldova, în mod științific de data aceasta, de un practician psihiatru. Ne referim al lucrarea publicată în 1893 în Analele Casei Spitalelor și Ospiciilor Sf.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
doar o scurtă notă T. Pirozynski 89, nu este scutit de o notă utopică și ni se pare, cu toată buna intenție a autorului, că nu este comparabil cu acela din proiectul lui A. Fătu, care, deși publicat cu trei decenii mai înainte, era mai realist și mai apropiat necesităților imediate ale specialiștilor din Moldova. Studiul lui Lukaszewski este însă mai patetic, manifestând în mod vizibil dezamăgirea practicianului silit să lucreze în condiții precare. Deși precede în timp lucrarea publicată de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
semnificația unei etape evoluate, înscriindu-se în cadrul eforturilor de rezolvare a problemelor legate, atunci, de "soarta nebunilor". Este probabil că acest studiu, alături de cele publicate ulterior de Alex. Brăescu, a contribuit la crearea unei mișcări de opinie care, peste un deceniu, s-a obiectivat prin construirea Spitalului Socola. Astfel, printre pionierii psihiatriei științifice la Iași îl considerăm și pe Julian Lukaszewski pentru pasiunea sa evidentă în serviciul alienaților și pentru mentalitatea sa evoluată. VI. PIONIERII PSIHIATRIEI ÎN MOLDOVA Alexandru N. Brăescu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
12 octombrie 1905. O placă de marmură existentă și astăzi marchează momentul și pe ctitorul ei, doctorul Alexandru Brăescu, medic primar și director. Destinul acestei plăci a avut și el tribulațiile lui, ca și bustul care avea să dispară după decenii, fără urmă. Profesorul Petre Brânzei a pus în evidență această placă comemorativă ce până atunci zăcea acoperită de un panou de lemn. Datorită aptitudinilor speciale pentru studiu și conduită exemplară pe care le manifesta Al. Brăescu (vorbea la perfecție franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
1911, pp. 296-303. VII. ȘCOALA DE LA SOCOLA Constantin I. Parhon În anul 1912, catedra de "boale mentale și nervoase" a Facultății de Medicină din Iași a fost atribuită, prin concurs, doctorului Constantin I. Parhon. Un provizorat care dura de peste două decenii, în care timp catedra, nebugetată, fusese suplinită de G. Pastia, Alex. Brăescu și P. Zosin, s-a încheiat ca urmare a unor energice acțiuni studențești care revendicau legiferarea acestei catedre. Arhiva catedrei de Istoria medicinii de la Universitatea de Medicină și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]