270,960 matches
-
în Zalău, la o atitudine belicoasă. O ambuscadă pregătită de trupele ungare pentru capturarea trenului care a transportat trupele române spre Jibou și Baia Mare a fost dejucată cu ajutorul comandantului Gărzii Naționale Române din Jibou și ostașii români au intrat în localitate la 10/11 ianuarie 1919. Ulterior un ultimatum al comandamentului militar maghiar de la Zalău adresat celor 2 companii române staționate la Jibou a determinat un moment de cumpănă, trecut cu bine atât cu ajutorul aceluiași comandant al Gărzii Naționale Române cât
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
de la Sebiș au fost atacate de de forțe inamice cu un efectiv de 1.000-1.200 de soldați, susținuți de artilerie și două trenuri blindate. Reacția energică a trupelor române a fost temperată de opunerea Aliaților, permițându-se numai ocuparea localității Zam, unde se afla un mare depozit, pe care trupele ungare ar fi dorit să îl ridice. În zorii zilei de 23 februarie 1919, în sectorul Brigăzii 13 Infanterie trupe ungare venite dinspre Aghireș și Crișeni au surprins cu efective
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
al contraatacului românesc a fost intens speculat de propaganda ungară. Cu ocazia înmormântării președintelui Partidului Național Român, George Pop de Băsești, s-a produs un nou incident determinat de un atac pe data de 26 februarie al trupelor maghiare asupra localității Băsești, apărată pe plan local de către Garda Națională și de un pluton din Batalionul 2 infanterie al Regimentul 16 „Suceava”. În noaptea de 8 spre 9 martie 2 batalioane de secui - sprijinite de 2 baterii de artilerie și de focul
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
la operațiuni împotriva Rusiei Sovietice și, de asemenea să rezerve cale ferată dintre Timișoara - Satu-Mare- Ciop pentru transporturi militare destinate Poloniei. Linia de demarcație până la care ar fi urmat să înainteze românii ar fi trebuit așadar să aibă traseul prin localitățile Arad - Salonta - Oradea - Carei - Satu-Mare, cele 3 centre feroviare principale fiind excluse de la ocupația militară română, dar „disponibile pentru folosința trupelor române” și pentru românii care trăiau în zonele controlate de Aliați, în scopuri economice. Limita nordică a avansului românesc
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
luptelor, orașul a fost distrus în cea mai mare parte, iar ambele tabere au suferit pierderi foarte mari. a fost una dintre cele mai mari la care forțele terestre americane au participat în timpul acestui război, iar orașul a fost prima localitate de mari dimensiuni cucerită de aliați pe teritoriul Germaniei. Apărătorii germani ai orașului au capitulat în cele din urmă, dar rezistența lor dârză a dat peste cap planurile aliate pentru o înaintare rapidă în interiorul țării. În septembrie 1944, aliații occidentali
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
octombrie 1865 Temesvár - Timișoara- 17 septembrie 1950 Oxford, Anglia) a fost un arhitect austriac și englez, evreu originar din Banat. s-a născut în 1865 la Timișoara, pe atunci în Imperiul Austriac, ca fiu al unor evrei cu stare din localitate. Tatăl, Eduard Gotthilf de Miskolcz era un industriaș, proprietarul unei fabrici de cherestea din Timișoara, înnobilat ulterior de împăratul Austro-Ungariei în 1885, iar mama se numea Josefine, născută Stern. Ernst Gotthilf a invatat arhitectură mai întâi la Politehnica din Zürich
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
(în arabă عاليه A'alay) este o stațiune climaterica din zona Muntelui Liban în Liban. Localitatea este așezată pe dealuri la o altitudine de 913-1000 metri deasupra nivelului mării, la 17 km nord de Beirut și câțiva kilometri sud de Bhamdun. Este capitala districtului (Kada A'alay) și unul din cele mai importante orașe din Liban
Aley () [Corola-website/Science/336546_a_337875]
-
kilometri sud de Bhamdun. Este capitala districtului (Kada A'alay) și unul din cele mai importante orașe din Liban.În anul 2012 avea 46 269 locuitori. În timpul verii populația lui se dublează cu turiști și rezidenți care posedă locuințe în localitate. A fost supranumita „Capitala munților” (عاصمة الجبل 'Asimat al Jabali), „Mireasă verii” (Erus al Masaif), uneori și orașul cetei (Medinat a-dhabab) Originea numelui orașului este un cuvant semitic, posibil arameic, însemnând „loc înalt”, fiind legată de situația lui pe înălțimi
Aley () [Corola-website/Science/336546_a_337875]
-
primăria a început un program de renovare a centrului orașului. Aley este unul din principalele obiective turistice populare din Liban și din întregul Orient Apropiat. Orașul posedă o varietate de hoteluri, restaurante, magazine, si atracții turistice.În plus în estul localității se află un cazinou, numeroase pub-uri și cluburi de noapte. În centru se află bulevardul Souk Aley decorat cu palmieri, a cărui parte estică este formată din case cu acoperișuri roșii, iar partea de vest găzduiește cafenele, restaurante cu
Aley () [Corola-website/Science/336546_a_337875]
-
întemeiat în anul 1907 de către monseniorul Shebl Khoury. Există și două universități: Universitatea Libaneză - Facultatea de Stiinte Economice și Administrație de afaceri, precum și Universitatea modernă de afaceri și știința MUBS. În apropiere de Aley mai află și Universitatea Balamand în localitatea Souk Al Gharb. Aley are trei spitale: Spitalul Național (Al Watani) - cu 30 paturi, Spitalul Al Iman - cu 52 paturi șo Spitalul Al Ouyun specializat în oftalmologie.
Aley () [Corola-website/Science/336546_a_337875]
-
pentru Disney Channel Italia.Descoperirea să internațională a experimentat cu rolul Federico în telenovelă americano-latină:<nowiki>"</nowiki>Violetta<nowiki>"</nowiki>, care a fost, de asemenea, produsă pentru Disney Channel. s-a născut în 1993, în Italia Città Sant'Angelo, o localitate din provincia Pescara în regiunea Abruzzo. În 2004, s-a înscris la Academia de Teatru. Mai târziu a urmat Facultatea de Științe Sociale, fiind specializat în artele spectacolului.Din 2009, el a făcut parte din grupul de muzică 65013. Acesta
Ruggero Pasquarelli () [Corola-website/Science/336561_a_337890]
-
său, de asemenea, numit Joshep, a fost voluntar în Războiul de independență, iar mama sa a fost fiica lui Barnaba Nye de tip Sandwich, Massachusetts. În 1793, familia lui Bates s-a mutat în New Bedford, Massachusetts, care va deveni localitatea Fairhaven în 1812. În iunie 1807, Bates a navigat ca băiat de cabină pe o navă nouă comandată de Elias Terry, numit "Fanny", la Londra. Acesta a fost începutul carierei de marinar a lui Bates. În 1811, Bates a fost
Joshep Bates () [Corola-website/Science/336580_a_337909]
-
Gheorghe Ciobanu (n. 4 februarie 1909, Pădureni (fostă Gâștești), județul Ilfov (astăzi Giurgiu) - d. 20 aprilie 1997, București) a fost un etnomuzicolog, bizantinolog și profesor român. S-a născut la data de 4 februarie 1909 în localitatea Pădureni (Gâștești), județul Ilfov (astăzi Giurgiu). Studiile muzicale le-a început în 1923 la Seminarul Central din București (absolvit în 1931), continuându-le la Conservatorul din București (1931-1938) cu Victor Gheorghiu (teorie-solfegiu), Ștefan Popescu (teorie-solfegiu, cor, dirijat coral), Mihail Jora
Gheorghe Ciobanu (etnomuzicolog) () [Corola-website/Science/336583_a_337912]
-
motive strategice (apărarea mai ușoară a orașelor Ungvár și Munkács). Ambasadorul german din Budapesta, a înmânat la 11 martie răspunsul favorabil al guvernului german. La 14 martie, garnizoanele maghiare la Ungvár și Munkács au pornit o ofensivă pentru ocuparea unor localități strategice, aflate în împrejurimea celor două orașe. În urma atacului, șapte sate au fost ocupate, care mai târziu au devenit capete de pod pentru armata maghiară în ofensiva pentru cucerirea Transcarpatiei. La data de 14 martie 1939 o grupare politică s
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
un cartier al orașului Ujhorod) și înaintarea lui a fost încetat. La 16 martie, Armata Maghiară a pornit atacul împotriva orașului Hust, care a devenit bătălia cea mai sângeroasă a conflictului, însâ trupele maghiare au reușit să obține controlul asupra localității. În acest timp batalionul 14 biciclist, sub comanda colonelului Károly Ungár a ocupat orașul Teceu Mare ("Técső"), iar după 114 de mile marș forțat, lângă Frasin a ajuns la granița Poloniei (colonelul Ungár în același an a fost decorat pentru
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
prenume în 1733 la moartea unei mătuși pe nume Savarin care i-a lăsat întreaga sa avere cu condiția ca el să-i adopte numele. S-a întors la Belley și a fost timp de un an primarul ales al localității. Într-o etapă ulterioară Revoluției s-a pus o recompensă pe capul lui și a căutat adăpost în Elveția, la niște rude din Moudon, și apoi la "hôtel du Lion d'Argent" din Lausanne. Mai târziu s-a mutat în
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]
-
aceștia ca un afront, din cauza originii sale modeste, din afara nobilimii. Alula și-a stabilit reședința la Adi Teklay iar după scurt timp a pus temeliile unui nou oraș-capitală, Asmara. Alula s-a străduit să obțină recuperarea din mâinile egiptenilor ale localităților Bogos și Massawa, în vreme ce nobilii locali, ca Dabebe Araya (fiul lui Ras Araya Dimtsu și cumnatul lui Alula însuși și văr cu împăratul Yohannes al IV-lea) au trecut de partea egiptenilor. La 3 iunie 1884 Etiopia și Marea Britanie au
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
acordul Hewett, prin care Etiopia s-a angajat să ajute Egiptului să-și evacueze forțele din Sudanul agitat de Revolta mahdistă, în schimbul retragerii egiptenilor din Bogos (regiunea Keren) și Massawa, recunoscute ca aparținând Etiopiei, de asemenea retrocedarea de către englezi a localităților Kassala, Amedeb, Sanhib. Ras Alula urma să ajute Egiptului să-și evacueze garnizoanele din Amedeb, Algeden, Keren, Ghirra și Gallabat, care fuseseră încercuite de mahdiști. În scopul aplicării acordului Alula a început pregătirile pentru campania militară, în ciuda împotrivirii unor șefi
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
italieni să-l ajute să-l detroneze pe Yohannes al IV-lea pentru a-i lua locul. Împăratul și Alula s-au simțit foarte dezamăgiți de trădarea britanicilor, mai cu seamă după ce ,între timp, sultanul din Aswa, Muhammad Hanfari, vânduse localitatea Assab misionarului lazarist italian Giuseppe Sapeto, iar acesta și confrații săi o predaseră Italiei. Italienii au respins protestele Etiopiei afirmând că au nevoie de Massawa și de Assab din cauza poziției lor strategice pe înălțimi. Întors la Asmara, Alula a mobilizat
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
atacat în instanță decizia, dar Curtea de Apel din Nisa a respins acțiunea, considerând hotărârea primăriei drept legală. Înotul în burkini a fost interzis și în orașele Villeneuve-Loubet de pe Riviera Franceză, respectiv Sisco din Corsica. În total, circa 30 de localități de pe litoralul francez au interzis prezența pe plaje a femeilor îmbrăcate în burkini. Premierul Franței, Manuel Vals, a declarat că „burkini reprezintă înrobirea femeilor”, în timp ce ministrul de Interne Bernard Cazeneuve a solicitat „fermitate absolută în ce privește laicitatea”, dar și „proporționalitate” la
Burkini () [Corola-website/Science/336663_a_337992]
-
și locotenentul Radu Comșa, eroul romanului "Întunecare" (1927-1928) de Cezar Petrescu, participant la luptele de la Oituz: "„Luminița avea astfel pe cineva aci, care purta grijă în fiecare zi să-i plece cartea poștală cu inscripția: „A nu se menționa data, localitatea și nimic despre mișcarea trupelor” sau plicul închis, pe care Omir avea să-l dea cuiva sigur, ca să-l pună direct la tren ori la Onești”". În vederea apărării antiaeriene a comunei Onești, au fost duse două tunuri: unul pe dealul
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
viața și cariera datorită întânirii sale cu pictorul Hans Makart la Viena. Astfel, Uhde a părăsit rândurile armatei pentru a urma o carieră în domeniul picturii. S-a mutat la München și a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din localitate. În capitala Bavariei, a venit în principal pentru a studia operele maeștrilor olandezi printre care avea o admirație specială pentru de Rembrandt. Deoarece nu a reușit să fie admis pentru a studia în atelierele lui Karl von Piloty, Wilhelm von
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
cu o proporție egală de bărbați și femei. O treime din locuitori sunt copii și tineri. Orașul s-a aflat multă vreme la coada indexului socioeconomic: 3 din 10. La finele anului 2009 avea populația de 26.700 locuitori. În localitate funcționează 22 școli, în care învață 4.243 elevi:16 școli elementare cu 3.053 elevi și 11 licee cu 1.190 elevi. 43% din absolvenți de liceu obțin diploma de bacalaureat. În oraș funcționează și o școală de muzică
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]
-
doi ani de promovare a calităților de conducere. Netivot a devenit vestit ca fiind locul de activitate a mai multor clerici mistici evrei și ca loc popular de pelerinaj religios. Din acest motiv unii l-au poreclit „Varanasi al Israelului”. Localitatea este centrul activității rabinilor Baruch Abuhatzera, Yaacov Israel Ifergan și Yoram Abergel. În ziua aniversării morții lui Baba Sali, ziua de 4 a lunii Șvat, mii de pelerini vin la Netivot pentru a-i vizita mormântul. Au loc pelerinaje și
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]
-
lui Baba Sali, ziua de 4 a lunii Șvat, mii de pelerini vin la Netivot pentru a-i vizita mormântul. Au loc pelerinaje și la mormântul lui Baba Shalom, rabinul Shalom Ifergan. În oraș apar unsprezece gazete și buletine locale. Localitatea găzduiește și o cinematecă și trei nightclubs, care atrag tineri din afara orașului, inclusiv din orașele din regiune - Ashkelon, Beer Sheva , Omer, Lehavim, Ofakim și Sderot. De asemenea există un centru sportiv care include stadionul Hazohar, un centru de tenis cu
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]