270,960 matches
-
caracter rural, fiind lipsită de o zonă industrială, având un sector restrâns al serviciilor, și puține instituții de cultură și divertisment. În decembrie 2014 orașul a numărat după estimări 31,700 locuitori, din care 100% arabi , 99,8% musulmani. Populația localității a crescut într-un ritm anual de 1,7% Orașul este cotat cu gradul 3 din 10 pe scala socială - economică. Salariul mediu pe anul 2013 a fost 5,051 NIS (media pe țară:8.247 NIS) Orașul a devenit
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
a initiat la Tamra o asociația Ibn Haldun care promoveaza îmbunătățirea studiului istoriei arabilor în școlile israeliene. În oraș a luat ființă și o filială a Universității Deschise. Centrul „Sheih Zaki Diab” finanțează o mare parte din activitățile culturale din localitate - conferințe, seminarii literare, seri de poezie, un teatru de tineret, cursuri de limbi străine și de arte etc., un centru pentru elevii dotați, care este frecventat și de elevi din localităti din împrejurimi - Kabul, Kfar Yasif, Sheih Danun și Acra
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
și de arte etc., un centru pentru elevii dotați, care este frecventat și de elevi din localităti din împrejurimi - Kabul, Kfar Yasif, Sheih Danun și Acra. În oraș există o galerie de artă. Echipa de fotbal cea mai însemnată a localității este „Hapoel Bney Tamra” care a jucat în a doua ligă a Israelului, în anul 2006 promovând din liga a III-a. Mai există în localitate două mici cluburi de fotbal „Hapoel Tamra” și „Maccabi Tamra”.
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
În oraș există o galerie de artă. Echipa de fotbal cea mai însemnată a localității este „Hapoel Bney Tamra” care a jucat în a doua ligă a Israelului, în anul 2006 promovând din liga a III-a. Mai există în localitate două mici cluburi de fotbal „Hapoel Tamra” și „Maccabi Tamra”.
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
Calea ferată Turda-Abrud este o cale ferată cu ecartament îngust ce face legătura între localitățile Turda (județul Cluj) și Abrud (județul Alba). Linia are o lungime de 93 km și a fost construită în perioada 1910-1912, fiind inaugurată oficial pe 20 iunie 1912. Principalele localități deservite sunt Turda, Baia de Arieș, Câmpeni, Roșia Montană și
Calea ferată îngustă Turda-Abrud () [Corola-website/Science/337063_a_338392]
-
o cale ferată cu ecartament îngust ce face legătura între localitățile Turda (județul Cluj) și Abrud (județul Alba). Linia are o lungime de 93 km și a fost construită în perioada 1910-1912, fiind inaugurată oficial pe 20 iunie 1912. Principalele localități deservite sunt Turda, Baia de Arieș, Câmpeni, Roșia Montană și Abrud. Traseul liniei începe din zona industrială a orașului Turda, în apropiere de fabrica de sticlă. De la Turda până la Câmpeni, calea ferată merge paralel cu Arieșul, dar și cu șoseaua
Calea ferată îngustă Turda-Abrud () [Corola-website/Science/337063_a_338392]
-
a orașului Turda, în apropiere de fabrica de sticlă. De la Turda până la Câmpeni, calea ferată merge paralel cu Arieșul, dar și cu șoseaua DN75 Turda-Câmpeni pe care o traversează prin 22 de treceri la nivel cu sau fără barieră. În localitatea Câmpeni, calea ferată părăsește valea Arieșului și șoseaua, intrând pe valea Abrudului și mergând paralel cu DN74A Câmpeni-Abrud. Traseul liniei se încheie la intrarea în orașul Abrud. Linia a fost folosită atât pentru transportul călătorilor cât și pentru transportul de
Calea ferată îngustă Turda-Abrud () [Corola-website/Science/337063_a_338392]
-
dacă pasagerii ocazionali făceau semne cu mâna. În prezent se mai organizează curse ocazionale între Abrud și Câmpeni cu trenuri de tip Mocăniță. În anul 2006, la solicitarea Consiliului Județean Alba, sectorul căii ferate situat pe teritoriul județului Alba, între localitățile Abrud și Vidolm, a fost declarat monument istoric. În anul 2014 întregul traseu al căii ferate a fost declarat monument istoric. Prin includerea tronsonului în patrimoniul național se preconizează reabilitarea întregului traseu în următorii ani cu fonduri europene.
Calea ferată îngustă Turda-Abrud () [Corola-website/Science/337063_a_338392]
-
regiunii, Nahal Haelá, și acesta din urmă au croit forma lungă și îngustă a văii. Pământul aici este fertil și în cea mai mare parte arabil, bucurându-se de o cantitate mare de precipitații. În zilele noastre în există două localități:kibuțul Netiv Ha-Lamed Hey și moșavul Neve Mikhael.În dealurile din jur se găsesc satele Aderet, Aviezer și Zekharia care aparțin consiliului regional Matè Yehuda. Din vechime au trecut prin aceasta vale drumuri însemnate. Datorită lor și pământului rodnic s-
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
moșavul Neve Mikhael.În dealurile din jur se găsesc satele Aderet, Aviezer și Zekharia care aparțin consiliului regional Matè Yehuda. Din vechime au trecut prin aceasta vale drumuri însemnate. Datorită lor și pământului rodnic s-au dezvoltat aici în antichitate localități importante precum Azeka și Adulam. Valea a avut dintotdeauna o poziție strategică, fiind un punct de trecere între câmpia coastei mediteraniene și înalțimile Iudeei, cu orașele Ierusalim, Beit Lehem și Hebron, asemănător cu rolul văilor Sorek și Ayalon. Din această
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
(secția secundară CFR 317) este o cale ferată ce face legătura între localitățile Sântana (județul Arad) și Brad (județul Hunedoara). Linia are o lungime de 144 km, este simplă și neelectrificată. Tronsonul a fost construit între anii 1876 - 1896, fiind inaugurat pe 6 decembrie 1896. Principalele localități deservite sunt Sântana, Pâncota, Ineu, Sebiș
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
cale ferată ce face legătura între localitățile Sântana (județul Arad) și Brad (județul Hunedoara). Linia are o lungime de 144 km, este simplă și neelectrificată. Tronsonul a fost construit între anii 1876 - 1896, fiind inaugurat pe 6 decembrie 1896. Principalele localități deservite sunt Sântana, Pâncota, Ineu, Sebiș și Brad. Începând cu anul 2010, traficul de călători pe acest tronson este asigurat de compania Regiotrans. Clădirea gării din Brad a fost declarată monument istoric, având codul LMIHD-II-m-B-03-265. Arhitectura gării este unică în
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
țară, o construcție asemănătoare existând în orașul Tirol din Austria. În prezent, gara se află într-o stare avansată de degradare, dar în anul 2016 CFR a anunțat demararea licitației pentru restaurarea clădirii. Din stația Brad, calea ferată continua spre localitatea Mintia prin calea ferată Mintia-Brad. Lucrările la acest tronson au demarat în anul 1939, au fost întrerupte în 1945 și reluate în 1979, calea ferată fiind inaugurată în 1988. În anul 1997, în urma unor alunecări de teren, acest tronson a
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
în anii 1920 și 1930, până când acesta a fost înlocuit de către sistemele complet electronice în 1940. Nipkow s-a născut în Lauenburg (astăzi Lębork) în provincia prusacă Pomerania, care face parte acum din Polonia. În timp ce era elev la școala din localitatea învecinată Neustadt (astăzi Wejherowo) din provincia Prusia de Vest, Nipkow a realizat experimente legate de telefonie și de transmisia imaginilor în mișcare. După absolvire, a plecat la Berlin pentru a studia științele fizice. A studiat optica fiziologică cu Hermann von
Paul Nipkow () [Corola-website/Science/337089_a_338418]
-
volume la decorații, la finisaje și în modul limpede, definit al decupării lor în spațiul, în peisajul urban al unei capitale acum profund devastate de monumente istorice de arhitectură. (Editură Simetria) s-a născut în 1891 în Vlaho-Clisura, o mică localitate din munții Macedoniei, într-o familie de aromani. În 1910, după absolvirea liceului din Bitolia (Monastir), în Republică Macedonia de azi (liceu cu predare în limba română), se refugiază cu mama și bunica în România. Licențiat în 1916 al Școlii
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
Friedrich A. Kittler () a fost un istoric literar și teoretician media german. Lucrările sale se referă la mass-media, tehnologie și studii militare. Friedrich Adolf Kittler s-a născut în 1943 în localitatea Rochlitz din Saxonia. Familia sa a fugit cu el în Germania de Vest în 1958, unde a studiat din 1958 până în 1963 științele naturale și limbile moderne la "Gimnaziul" din Lahr (Munții Pădurea Neagră) și ulterior, până în 1972, el a
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
Hoboken este o localitate și un district al comunei și orașului Antwerpen din Regiunea Flamandă a Belgiei. Conform recensământului din 2016, districtul are 38.157 locuitori. Hoboken este caracterizat de o zonă industrială foarte puternică dezvoltată pe malul de vest al Scheldei, cel mai
Hoboken (district în Antwerpen) () [Corola-website/Science/337117_a_338446]
-
substantive comune: "Ho" și "boken". "Ho" este prescurtarea cuvântului "Hoog" (în ), iar "boken" provine de la cuvântul "boeken" din neerlandeza medie, așa cum era ortografiat pe vremuri "beuken" (în ). Hoboken înseamnă deci "Hoge Beuken" (în ), tip de arbore care împodobește de secole localitatea. Spitalul de geriatrie și gerontologie din Hoboken poartă numele „Hoge Beuken”. În folclorul popular local există și o altă versiune a denumirii „Hoboken”. Un primar de pe vremuri avea nevoie de un nume pentru satul său, dar nu-i venea nicio
Hoboken (district în Antwerpen) () [Corola-website/Science/337117_a_338446]
-
și ea a strigat: "Ho, boke!" (în dialectul local: „Stai, sandviciule!”). O poveste asemănătoare spune că unui băiețel i-a căzut sandviciul în râul Schelde și că el ar fi strigat: "Ho, mijn boke!" („Stai, sandviciul meu!”). Prima atestare a localității, datând din 1135, se referă la parohia Hoboken: "capellam de hobuechen qua libam". La acea vreme, Hoboken era încă un mic cătun al așezării Wilrijk din marele Ducat de Brabant. De atunci, Hoboken a evoluat de la un sat minor la
Hoboken (district în Antwerpen) () [Corola-website/Science/337117_a_338446]
-
înarmați pe ziduri, s-au întors în tabără. Între timp, au ajuns scrisorile de la comitetul revoluționar și au fost citite trupelor de către Herminius și Horatius, iar trupele votează și ele republica. Într-o altă poveste, Tarquinii ar fi fugit în localitatea Gabii. Un armistițiu de 15 ani a fost încheiat cu Ardea. Trupele s-au întors la Roma. Superbus n-a stat mult timp în Gabii. El a trebuit să se retragă cu oamenii pe domeniul Tarquinilor, unde a ridicat steagul
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
telefonice au fost oprite temporar. Soldații olandezi le-au repus însă rapid în funcțiune. În timpul zilei, armata olandeză din sud, care se retrăgea după ce pozițiilor lor defensive de la Linia Peel-Raam fuseseră ocupate de germani, au ocupat noi poziții în regiunea localității Bergen op Zoom. Portul Vlissingen a fost ținta atacurilor aeriene germane în dimineața zilei de 12 mai. Ca de obicei, bombardierele germane au zburat în fromația de trei avioane cunoscută cu numele de „Ketten” ("lanț"). Martorii oculari au raportat cel
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
a mai întârziat pe poziții, dar în cele din urmă și acesta a fost retras. Insula Tholen, care fusese mai înainte parte a regiunii Noord-Brabant, era separată de restul teritoriului de Eendracht, un canal natural puțin adânc și noroios. Principalal localitate a insulei era orășelul Tholen, de unde se putea face legătura cu restul teritoriului olandez. Apărarea olandeză era asigurată de doar două companii, care ocupau poziții defensive de-a lungul Eendracht. În timpul zilei, o patrulă germană s-a apropiat de insulă
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
acest pod și au început urmărirea francezilor care se retrăgeau. Aceste unități motorizate au ajuns în seara acestei zile la Sloedam, dar au evitat să se angajeze în luptă cu inamicii. Cea mai mare parte a unităților olandeze din zona localității Goes au reușit să se retragă pe Sloedam sau luaseră bacul spre Noord-Beveland până la căderea nopții, dar cea mai mare parte a unităților franceze rămăseseră izolate. "Luftwaffe" reușise să obțină în regiune superioritatea aeriană, coloanele aliaților în retragere fiind atacate
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
la (42.444345, -71.226928). Potrivit United States Census Bureau, orașul are o suprafață totală de 42,8 km², dintre care 42,5 km² este uscat și 0,4 km², sau 0,85%, este apă. Lexington se învecinează cu următoarele localități: , , Winchester, , , , Lincoln, și . Are o suprafață mai mare decât toate celelalte unități administrative cu care se învecinează. Conform recensământului din 2010, populația a ajuns la 31.394 de locuitori. La recensământul din 2010, erau 31.394 de locuitori, 11.530
Lexington, Massachusetts () [Corola-website/Science/337164_a_338493]
-
pe generalul Nekrasov - comandantul Armatei a IX-a ruse și pe colonelul Sokolov, iar pe 9 ianuarie în gara Strășeni a fost copleșit de forțe bolșevice. Batalionul carea a trecut Prutul pe la Leova - ajuns în a doua zi la Basarabeasca (localitate pe lângă care trecea linia ferată ce străbătea Basarabia, pornind dela Chișinău), a căzut în cea mai mare parte în prizonierat fără luptă. Aceasta s-a întâmplat ca urmare a deciziei eronate a comandantului unității, de a accepta încartiruirea și dezarmarea
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]