27,129 matches
-
de două ori închis din cauza vederilor sale comuniste, mai întâi în 1926 (la Slezská Ostrava) și apoi în 1928 (la închisoarea Pankrác din Praga). Olbracht a fost student la drept la universitățile din Berlin și Praga. A abandonat cursurile înainte de absolvire, alegând, cu toate acestea, cariera de jurnalist. El a început să lucreze ca jurnalist la un ziar social democrat ceh din Viena, pentru care a scris articole din 1909 și până în 1916. Când a început să-și publice scrierile, Olbracht
Ivan Olbracht () [Corola-website/Science/336264_a_337593]
-
de ani la acea vreme. Suita a foste dedicată de către autor, lui Saint- Saëns, compozitor la care îl atrăgeau echilibrul clasic și tehnicitatea superioară. De asemenea, interpretarea "Concertul nr. 3" a lui Saint-Saëns, îi aducea lui Enescu premiul I, la absolvirea clasei de vioară a Conservatorului din Paris. „În 1903, am scris o Suită pentru orchestră pe care, dintr-un sentiment de elementară recunoștință, am dedicat-o lui Saint-Saëns. Suita aceasta cuprinde în special un "Preluidiu la unison", de o scriitură
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
Omescu. A urmat școala primară la Arad (1932-1936). A absolvit liceul "Moise Nicoară" cu media maximă, numele său fiind înscris pe placa de marmură a așezământului. În 1944 s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică din București. Imediat după absolvire (1948), înainte de a împlini 22 de ani, s-a angajat la teatrul Comedia și, după puțin timp, a fost angajat la teatrul Național din București. După instaurarea regimului comunist în România, a încercat să fugă în Occident, împreună cu regizorul Mircea
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
care să le ofere locuri de muncă sigure. La vârsta de cinci ani, Jim a declarat că atunci când va crește va dori să devină „actrița”. În 1988 a absolvit Școală de afaceri McDonough a , cu o diplomă în Finanțe. După absolvire, admirația pentru David Letterman l-a făcut pe să se mute la New York. Pe parcursul zilei lucra, iar seara frecvență cursurile unei școli de actorie. După ce a participat la un seminar stand-up, s-a atașat de acest gen de reprezentație comică
Jim Gaffigan () [Corola-website/Science/336565_a_337894]
-
(n. 19 mai 1806, Dormans - d. 1 septembrie 1896, Alençon) a fost un medic și medic veterinar, botanist și entomolog francez, specialist în micologie. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Gillet. În anul 1823, după absolvirea liceului, tânărul Gillet s-a înrolat drept cadet la Școala Națională de Medicină Veterinară din Alfort. Acolo s-a făcut remarcat ca naturalist înflăcărat și desenator foarte priceput. În anul 1830 a luat parte ca medic veterinar în armata franceză
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
liceale (1944-1951) la "Liceul "Mihai Viteazul"", devenit vremelnic Liceul de băieți 3/12. Urmează apoi studiile universitare (1951-1956) la "Facultatea de Electronică și Telecomunicații" din "Institutul Politehnic București", făcând parte din prima promoție de ingineri electroniști din România. Imediat după absolvirea facultății, secția Radiocomunicații (grupa 806), este selectat de Ministerul Apărării Naționale și devine ofițer inginer, meserie pe care o va îmbrățișa până la ieșirea la pensie, în 1990. Între 1956 și 1969 își desfășoară activitatea de cadru didactic în învățământul militar
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
o constituție fizică solidă și un ten de culoare închisă. Manierele sale erau grosolane, ceea ce l-a făcut să intre în conflict cu profesorul de la școala pregătitoare a funcționarilor civili și să abandoneze studiile fără a obține un certificat de absolvire. Fără a avea o diplomă, el s-a angajat ca funcționar la compania de poștă și telegraf din Edirne. Salariul său nu era mare, așa că a lucrat după program ca profesor de limba turcă la Școala Alianței Israelite care deservea
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
că Schyrleus s-a născut în 1604 la Reutte, Austria. După ce s-a alăturat ordinului augustinian în 1622, a fost trimis la Universitatea din Ingolstadt, unde a urmat probabil cursuri de astronomie și a învățat cum se fabrică lentilele. După absolvire, el nu s-a mai întors la mănăstire, ci a intrat în ordinul fraților capucini, care l-a trimis la Linz în 1636, unde a predat filozofia. Aici, el a intrat în serviciul lui Kurfürst Philipp Christoph von Sötern, arhiepiscopul
Anton Maria Schyrleus de Rheita () [Corola-website/Science/336685_a_338014]
-
activitatea botanică, în primul rând sus numitul fiu Alphonse, care a fost un succesor al tatălui său ca profesor de botanică la universitatea din Montpellier. Alphonse a continuat lucrările tatălui său. Ca copil, Augustin sa bucurat de școală și după absolvirea ei, a început un studiu de medicină la "Collège Calvin" (fostul "Collège de Genève", fondat de Jean Calvin) sub tutela teologului și botanistului elvețian Jean-Pierre Étienne Vaucher (1763-1841) care l-a încurajat pe tânărul student să-și concentreze atenția în
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
armeană venită din Moldova. Porecla folosită între prieteni era "Corbul". Artistul a avut primul contact cu desenul pe vremea studiilor pe care le-a făcut la Liceul Piarist din Sighet, unde l-a avut ca profesor pe Franz Griesmayer. După absolvirea liceului, Hollósy a urmat sporadic cursurile Academiei Comerciale din Budapesta pe care în final nu a reușit să o termine. Tot sporadic a frecventat cursurile de artă pe care Școala de Desen din Budapesta le-a organizat în perioada 1875
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
din localitatea natală (1953-1956), apoi Facultatea de Matematică și Fizică a Universității București, absolvita în anul 1962. În anul 1973 și-a susținut doctoratul în fizică, la Universitatea din București sub conducerea științifică a profesorului academician Margareta Giurgea. Imediat după absolvire Ioan Baltog și-a desfășurat activitatea în funcția de cercetător în cadrul Observatorului Astronomic al Academiei RPR (1962-1963) și apoi în cadrul Institutului de Fizica al Academiei RPR (1964-1975). Ulterior, s-a transferat la Institutul pentru Fizică Laserilor, Plasmei și Radiației (1975-1991
Ioan Baltog () [Corola-website/Science/336746_a_338075]
-
Aurel Craifaleanu (1884-1938), a fost profesor universitar, doctor în chimie la Berlin (1914), întemeietorul biochimiei în România (1920). Mama, Ștefania Chisanovici (1899-1983), a fost funcționară. A absolvit liceul „Sfântul Sava” din București în 1946. În 1951 devine inginer mecanic în urma absolvirii Institutului Politehnic București, Facultatea de Mecanică, Secția „Mașini de Forță”, specialitatea „Motoare cu combustie internă”. După terminarea facultății, se angajează la Uzinele „Timpuri Noi” ca inginer proiectant, apoi la Institutul de Proiectări de Uzine Metalurgice (IPROMET) și la Ministerul Industriei
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
restul vieții în Brno-Řečkovice , împreună cu soția sa de origine rusă. Și-a început cariera la Bateria Nr. 6 a "Regimentului de Artilerie de cetate Nr. 1 „Împăratul Franz Joseph”" din Viena. În 1903 și-a căpătat tresele de ofițer după absolvirea unui curs la "Brigada de Artilerie Nr. 2", fiind încadrat în Batalionul III. Cariera sa promițătoare a primit o lovitură în toamna anului 1904, ca urmare a unei dispute cu superiorul său ierarhic, motiv pentru care a fost mutat disciplinar
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
și negustor de dispozitive optice. Lev a primit în copilărie o educație specific evreiască. A urmat în perioada 1918-1922 cursuri de istorie și filologie la Universitatea din Petrograd. El a dobândit cunoștințe de opt sau nouă limbi străine, iar după absolvire a rămas la Universitate pentru a preda limbile spaniolă și franceză. A început să scrie literatură de la vârsta de 18 ani, în timpul Revoluției Ruse și a Războiului Civil. El a fost imediat observat de publicul cititor, iar eseurile, proza de
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]
-
tradiționale. Xhosa sunt un grup cultural sud-african care pune mare accent pe practicile tradiționale și obiceiurile moștenite de la strămoși. Fiecare persoană de cultură xhosa își are locul său, recunoscut de către întreaga comunitate. De la naștere, un xhosa trece prin etape de absolvire prin care se recunoaște creșterea lui și i se atribuie un loc în comunitate. Fiecare etapă este marcată de un ritual specific care vizează introducerea individului omologilor săi și, de asemenea, de la strămoșilor. De la "imbeleko", un ritual de prezentare a
Xhosa (grup etnic) () [Corola-website/Science/337045_a_338374]
-
Cortina de Fier. A construit clădiri care sunt considerate „emblemă” în România. În paralel cu profesia lui de arhitect a fost și un pasionat acuarelist. s-a născut în Constanța, România, unde a locuit în mare parte în tinerețe. După absolvirea, în 1951, Liceului Industrial din Constanța, este admis prin Concurs la Facultatea de Arhitectură "Ion Mincu" din București și obține Diploma de Arhitect în 1957. Locuiește în București pe perioada studiilor și apoi se întoarce în Dobrogea lui natală. Demarează
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
în provincia prusacă Pomerania, care face parte acum din Polonia. În timp ce era elev la școala din localitatea învecinată Neustadt (astăzi Wejherowo) din provincia Prusia de Vest, Nipkow a realizat experimente legate de telefonie și de transmisia imaginilor în mișcare. După absolvire, a plecat la Berlin pentru a studia științele fizice. A studiat optica fiziologică cu Hermann von Helmholtz și electrofizica cu Adolf Slaby. În timp ce era încă student, el a conceput ideea de a folosi un disc rotativ perforat în spirală (discul
Paul Nipkow () [Corola-website/Science/337089_a_338418]
-
lor în spațiul, în peisajul urban al unei capitale acum profund devastate de monumente istorice de arhitectură. (Editură Simetria) s-a născut în 1891 în Vlaho-Clisura, o mică localitate din munții Macedoniei, într-o familie de aromani. În 1910, după absolvirea liceului din Bitolia (Monastir), în Republică Macedonia de azi (liceu cu predare în limba română), se refugiază cu mama și bunica în România. Licențiat în 1916 al Școlii Superioare de Arhitectură din București, pleacă pe front pentru doi ani, unde
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
îndrepte către gravura, însă, nestăpânind această tehnică Simotta se prezintă la examenul de admitere la Scoala Superioară de Arhitectură. Oscilațiile legate de vocația să reală (arhitectură versus artă) îl urmăresc pe Gheorghe Simotta de-a lungul vieții. Astfel și după absolvirea Școlii Superioare de Arhitectură activitatea să se concentrează asupra desenului și acuarelei participând cu lucrările sale la o serie de expoziții. Simotta privește desenul și acuarela ca fiind două discipline în legătură directă cu arhitectura cu mențiunea însă că „ desenul
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
Ciubașenco. În anul 1980 s-a înmatriculat la Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat din Chișinău, iar în 1982 s-a transferat la Universitatea de Stat din Moscova „M.V. Lomonosov”, pe care a absolvit-o în anul 1985. După absolvirea Universității și până în prezent activează în domeniul jurnalistic. În perioada sovietică a activat în cadrul agențiilor de presă ATEM/TASS, APN/RIA, iar după prăbușirea URSS a devenit fondator și vicedirector al agenției de presă „Infotag”, fondator și redactor-șef al
Dumitru Ciubașenco () [Corola-website/Science/337108_a_338437]
-
de o altă bursă la Universitatea din Bonn (1991). Cercetările sale dedicate operei literare a lui Liviu Rebreanu au fost finalizate cu o teză de doctorat în filologie intitulată "Liviu Rebreanu în lumina manuscriselor și a corespondenței sale" (1978). După absolvirea facultății a lucrat pe post de cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București (din 1957). Activitatea sa profesională este consacrată, în exclusivitate, cercetării literaturii naționale sub diferite aspecte. A publicat, în colaborare, trei
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
și ulterior Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1920-1924), obținând licența în limba și literatura română, secundar istorie (1924). I-a avut ca profesori în facultate pe Gheorghe Bogdan-Duică, Sextil Pușcariu, Nicolae Drăganu și Ioan Lupaș. După absolvirea facultății lucrează ca redactor la săptămânalul clujean "Societatea de mâine", arhivar suplinitor la Arhivele Statului din Cluj și profesor suplinitor (1924-1926). În anul 1926, la recomandarea profesorului Sextil Pușcariu, obține o bursă de doi ani (1926-1928) la Școala Română de la
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
și al soției sale, vânzătoarea Valeria (n. Ilea). A urmat studii elementare (1965-1973) și liceul (1973-1978) la Turda, apoi cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității din Cluj, secția română-italiană (1979-1983). În perioada studenției a redactat revista "Echinox" din Cluj-Napoca. După absolvirea facultății a lucrat ca profesor de limbă și literatura română la Liceul nr. 2 din Oradea (1983-1989), redactor la revistele literare "Tribuna" (februarie - mai 1990) și "Apostrof" (mai 1990 - noiembrie 1991), apoi cercetător științific la Institutul de Lingvistică și Istorie
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
secția română-istorie (1956-1960), pe care a absolvit-o ca șef de promoție. A obținut în 1970 titlul de doctor în filologie cu o teză despre criticul literar transilvănean Ilarie Chendi, avându-l ca conducător științific pe prof. Iosif Pervain. După absolvirea facultății a lucrat ca profesor la Săcueni-Bihor (1960-1961), muzeograf la Muzeul Banatului din Timișoara (1961-1962), profesor la Liceul din Aleșd (1962-1963). În 1963 obține prin concurs postul de cercetător științific la Secția de Istorie Literară și Folclor a Institutului de
Mircea Popa () [Corola-website/Science/337160_a_338489]
-
Gherasim Lungu, a fost socotitor la SMT, iar mama - Olga (n. Măslin), casnică. În anul 1966 absolvește Școala nr. 1 (azi Liceul „M. Eminescu”) din Bălți. Este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea de Stat din Chișinău (1975). Imediat după absolvirea facultății, a activat în calitate de profesor de limbă și literatură, la școala medie din Cărbuna, Anenii Noi (1975-1976). Ulterior, a fost lector la Universitatea „Alecu Russo” din Bălți (1976-1978). În august-decembrie 1977 urmează cursuri de recalificare (literatura universală) la Institutul Pedagogic
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]