29,295 matches
-
Baudelaire, citat mai sus, comportă două întrebări și un răspuns destul de ciudate: T35 SONET DE TOAMNĂ Spun ochii tăi cei limpezi, mai clari ca un cristal: "Amant ciudat, ce afli în mine să te-mbate?" Q1 Fii dulce și tăcută! Un dor, rănit de toate, non-R1 Afară de-o candoare străbună de-animal, Nu vrea să-ți dezvelească secretul infernal [...] Sminteli, omor și groază! Tu, albă margaretă! Ca mine nu ești oare amurg autumnal, O, palida mea, blîndă și rece, Margaretă? Q2
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
forma aserțiunii obișnuite, ci pe cea a unui ordin (act directiv), de altfel cu efect, căci dialogul se întrerupe. Răspunsul sub formă injonctivă corespunde, de fapt, cu expresia refuzului de a răspunde pe care versul 5 o justifică parțial ("Un dor, rănit de toate / Nu vrea să-ți dezvelească secretul infernal"). În schimb, ultimele două versuri prezintă un frumos caz de formă gramaticală de întrebare cu valoare de exclamație, conform descrierii lui Bally. Putem considera această falsă întrebare ca pe adevăratul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
singură aripă, într-un unic zbor, înspre primordial sau irațional, undeva unde să nu ne pierdemă eu de mine, tu de tine, noi de noi. Vino cu mine în visul meu Să petrecem noaptea împreună Mi-e somnul ușor și dorul greu Și vise deșarte nopțile-adună. Vino la mine în gând uneori Trăim într-o lume nebună, Iubim în sunete și trăim în culori Și gânduri zilele-adună. Vino să-Ți spun ce visez uneori Ce gânduri am câteodată Că au trecut
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
rămas, Cu două cuvinte, blesteme am șters! Nu vreau! Atât mai vreau să spun! Nu vreau să plec, să stau, să vin, Nu vreau să mă înclin, să mă supun, Nu vreau nimic, aștept însă puțină PENTRU TINE Pentru tine, dorul meu neînțeles, m-am convins să mă nasc de o mie de ori, am murit de o mie de ori și m-am întors pentru că am uitat să te întreb: „De ce, de ce mi-e dor de tine”?! Dacă nu vei
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
puțină PENTRU TINE Pentru tine, dorul meu neînțeles, m-am convins să mă nasc de o mie de ori, am murit de o mie de ori și m-am întors pentru că am uitat să te întreb: „De ce, de ce mi-e dor de tine”?! Dacă nu vei mai veni în gândurile mele, dacă aripile mi le vei tăia, lasă-mă să poposesc în urma pasului tău. Lasă-mă să-Ți înfășor în orhidee degetele care nu mau mângâiat, atinge-mi sufletul cu privirea
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
mele, dacă aripile mi le vei tăia, lasă-mă să poposesc în urma pasului tău. Lasă-mă să-Ți înfășor în orhidee degetele care nu mau mângâiat, atinge-mi sufletul cu privirea dar nu pleca! Nu fugi de gândul meu, de dorul meu, de lacrima mea! Lasă-mă să te cunosc! Strânge-mi în ochi toată iubirea Și-adună tot într-o privire Și nu te pierde-n amintirea A ceea ce a fost iubire! Pierde-mă-n urma unui zbor, Eu nu
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
tăi, Răscolește-mi sufletul Și rămâi... Rămâi o secundă, Rămâi două, trei De ce nu milioane De secunde, Alături de mine Necunoscut, străin, Vis și coșmar! VINO! Vino cu mine în visul meu Să petrecem noaptea împreună Mi-e somnul ușor și dorul greu, Și vise deșarte nopțile-adună. Vino, la mine în gând uneori Trăim într-o lume nebună, Iubim în sunete și trăim în culori Și gânduri zilele-adună. Vino să-Ți spun ce visez uneori Ce gânduri am câteodată Că au trecut
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
-mi sufletul Și rămâiă Rămâi o secundă, Rămâi doua, trei. De ce nu, milioane De secunde Alături de mine Necunoscut, Străin, Vis și coșmar! DEDICAȚIE Se prelinge în valuri Sunetul unui pian, Mă cheamă într-un dans De care mi-a fost dor. Culorile se sparg de maluri În nefiresc balansă Cuvintele se nasc și mor Plutesc ușor, urc și cobor. Ascult pianul, plâng, Ce cântec tristă Îmi vreau iubirea nenăscută Înapoiă. Totul este tristă Tu, pianul, noiă Dansez și plâng, plutesc Amețitor
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
secunda ce mă torturează Și-o acordez cu sunet fals Și regăsesc iubire în adormire trează Privirea spre lumină și pasul într-un vals. Tortura mă regăsește paralel Rana din mine de rana ta ciobită Ce urlă-n picături de dor rebel Știut știu să iubesc, rănit să fiu iubită. CĂTRE NICĂIERI Mi-am așezat pe umeri nefiresc Argint găsit în suflet de copil Șoptită rugăciunea retrăiesc Gonită din iubire Ăîn exil. Am regăsit în valuri amintirea Sirenelor ce încă n-
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
ce n-a fost Și vreau să știu dacă se poate Și dacă toate-s în zadar sau au un rostă Îmi vând durerile din vise Și las ca moștenire Universul meu Și toate câte-au fost promise: Gânduri hoinare, dorul greu. Îmi ispitesc destinul cu-ntrebări Și îmi doresc șuvoaie de lumină Scriu litere, cuvinte și chemări Din depărtarea ce-o să vină. Și dacă tot ce am nu e de-ajuns Sau dacă libertatea de a fi n-o știu
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
cu mândrie Și cerem sufletelor pacea absolută Trăim meschin urând cu bucurie În lumea asta zgomotos de mută. Ne stingem candela ce n-am aprins Și-aprindem lumânări deja aprinse Și luminăm doar absolutul stins Orbecăim prin focurileăstinse! Ne este dor de tot ce nu mai știm Și plângem lacrimile plânse. Uităm că încă mai putem să fim Nu doar cuvinte-n fraze strânse. Ne îndoim de noi și de idei Și-nvălmășim durere, plâns și rugă Ne transformăm prietenii în
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
tic - tac... Niciunde nu va fi mai bine decât în patul ei cu salteaua lui de paie și cu picioarele lui înfipte în lutul galben de pe jos, unde se ascundea uneori să nu fie văzută de cineva că plânge de dorul mamei. Nu-i plăcea să fie privită cu milă pentru că, oricum, nu credea că este înțeleasă. Ajunsă în colțul clădirii, nu mai știa pe unde să o apuce. Șinele de cale ferată luceau în bătaia soarelui de dimineață, îndemnând
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
maghiarizați deja...» Ne aflăm totuși în România. Am văzut soldați care au nevoie de traducător pentru limba română, când ofițerul dă comenzile. În asemenea hal am ajuns. «I-aș da io un milion să se lase împletită!» Aici, în împărăția dorului pierdut din nord, am cunoscut-o pe Finta Floare, cum îi spun toți. În Oaș, prenumele feminine se pronunță nearticulat. «Io-s Ileană, tu ești Mării și ea-i Floare...» Doamna Floare este o măiastră, ultima: ea împletea cel mai
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
vorbind, au cumpărat de toate câte puțin. Cumpărau mai ales șosete pentru partenerii lor și lenjerie de corp. Acum, totuși lucrurile se mai schimbă - bărbații se implică mai mult în formarea garderobei, iar femeile au destule de făcut, nu duc dorul faptului că nu mai cumpără boxeri. În raioanele cu articole pentru bărbați din magazinele Kmart se poate vedea încă o proporție de 2 la 1 femei față de bărbați, sau chiar de 3 la 1. Dar în magazinele mai selecte și
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
a schimba aspectul punctelor lor de desfacere. Doamna respectivă a creat un spațiu foarte stilat, folosind multă marmură și alte materiale scumpe, dar atmosfera generală era mai rece și mai elegantă decât erau obișnuite clientele magazinelor. Probabil că le era dor de mediul cald și ușor jucăuș. Ca reacție la noul design, timpul petrecut în magazin s-a scurtat. Magazinele de felicitări trebuie amenajate astfel încât să permită examinarea în tăcere, fără prea multă grabă, ceea ce înseamnă că spațiul dintre rafturi trebuie
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
moarte Nimeni, chiar dacă el neamul din olimpieni și-ar trage Cin’ de luptă se ferește și de zăngănit de săbii, E ades ajuns de-a soartei mână chiar în casa lui, Iar norodul nu-l cinstește, nimenea nu-i duce dorul. 3. KALOS KAI AGATHOS, AGON ȘI ARETE, ÎNTRE ANTIC ȘI MODERN Ideea de educație armonioasă era exprimată la vechii greci prin termenul kalokagathia (kalos - kai - agathos înseamnă frumos și bun, frumusețe fizică și bunătate morală). Omul trebuia să îmbine, în
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Henri Bergson, Evoluția creatoare • Henri Bergson, Introducere în metafizică • Henri Bergson, Teoria rîsului • Hermann Keyserling, Analiza spectrală a Europei • Hermann Keyserling, Jurnalul de călătorie al unui filosof • Ion Petrovici, Din cronica filosofiei românești • Léon Bloy, Mîntuirea prin evrei • Leonida Maniu, Dor și armonie eminesciană • Lev Șestov, Începuturi și sfîrșituri • Lord Acton, Despre libertate • Luca Pițu, Sentimentul românesc al urii de sine • Dan Botta, Unduire și moarte • Georges Bataille, Partea blestemată • Lev Șestov, Revelațiile morții • Émile Durkheim, Despre sinucidere În aceeași colecție
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
rugat ca în scrisorile mele către tine - bun prieten - să-ți mai spun câte o poveste despre locurile din jurul bătrânei cetăți a Iașilor. Știu și mi-ai mărturisit și tu de atâtea ori că acolo departe unde ești te apucă dorul de locurile acestea nepereche. Până acum, însă, mi-a fost cu neputință să-ți satisfac dorințele, pentru simplul motiv că timpul nu m-a prea dat afară din casă...ci dimpotrivă. Iată că a venit - în sfârșit - și ziua când
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
înconjoară, meditezi la versurile lui Păstorel: „Un om grăbit la Iași, prinzându-l ploaia, A zăbovit la crâșmă șapte ani, Când cu fetească neagră de Cârjoaia, Când cu băbească de la Uricani”. Dacă am reușit să-ți alin cât de cât dorul de albastrul dealurilor ieșene, aș fi pe deplin răsplătit. Abia aștept un semn de la tine... Pe curând,prietene. II Nici nu-ți închipui câtă bucurie mi-au adus slovele tale, mai ales că mi-au confirmat presupunerea mea că am
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
aș fi pe deplin răsplătit. Abia aștept un semn de la tine... Pe curând,prietene. II Nici nu-ți închipui câtă bucurie mi-au adus slovele tale, mai ales că mi-au confirmat presupunerea mea că am reușit să-ți redeștept dorul de a mai hoinări, ca pe vremuri... Să nu crezi, iubite prieten, că de această dată nu te voi purta prin locuri care să-ți încălzească și ele sufletul. Îți mai amintești de drumul lung-prelung de pe șesul Vlădicenilor? Adu-ți
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Bvârnovei, Miroslavei, Copoului și Șorogarilor. Probabil că Eminescu rămânea ore în șir în contemplare...Poate că în una din aceste nopți, mușcat de viermele melancoliei, în mintea lui Eminescu au odrăslit primele patru versuri din poezia „Mai am un singur dor”, pe care le-a și scris pe o scândură de pe peretele sudic al foișorului. La această dată se mai poate citi doar primul vers, iar din celelalte trei doar litere disparate. Dacă aș avansa ideea că tot aici ar fi
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
unul Isac și altul Melentie Balica, dar numai unul din ei este ctitorul bisericii.Oricare ar fi adevărul, Frumoasa rămâne frumoasă...Pe curând, iubite prieten. XIII Din scrisorile tale, și în special din cea din urmă, îmi dau seama că dorul tău de meleagurile bătrânului Iași este din ce în ce mai mare. Ar trebui să nu uit că tu mi-ai trezit interesul pentru acest colț de Rai, prin pofta ta nestăvilită de drumeții și un fel anume de a te manifesta în fața fiecărei
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
dragul meu, că prea mă întind la amănunte nesemnificative, dar văd că tu îți exprimi convingerea că amănuntele fac povestirea să aibă pe „vino-ncoace”. De unde se deduce că, dacă nu ai un prieten pe aproape, trebuie să-i duci dorul... Astăzi, am să te port cu mine în gând - pe locuri călcate de noi cândva, dar neștiutori pe atunci pe unde umblăm. Purtam cu noi doar soarele în plete și zările în priviri și ne era deajuns...Din Târgul Cucului
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ale cărei temelii se văd la câțiva zeci de pași spre sud. O primă restaurare a bisericii actuale s-a făcut în 1898. Dragă prietene, acum am cam închis linia „oablă” din jurul cetății și cred că ți-ai mai alinat dorul de dealurile albastre ale Iașilor. Dar, pentru că este iarăși un dar, pentru data viitoare îți rezerv o mică delectare, cu priveliștea și istoria unor locuri pe unde, pe vremea când noi colindam coclaurile, nu am ajuns. Și ce locuri! Pe
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
culmea anilor gândurile se întorc la clasa unde existam și eu la liceul din Rădăuți. O văd și acum așa cum o vedeam și atunci, clasă disciplinată, formată din diferiți copii - de la țară și din oraș, înfrățiți în muncă, cinste și dor de învățătură. Eram de naționalități diferite și cu stare materială diferită, dar între noi nu erau cunoscute diferențe. Prietenia înfiripată în primii ani, a durat nu numai până la terminarea liceului, ci a continuat de-a lungul anilor prin întâlniri de
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]