27,259 matches
-
vârstă nu sunt diferențe semnificative în modul cum au fost apreciate: afecțiunea, sinceritatea, mulțumirea sexuală și angajarea în educația copiilor. Subiecții care aparțin grupei de vârstă 35-39 au apreciat ca deosebit de importante: partenerii să fie împreună la distracții, pacea și liniștea în cămin și admirația pentru calitățile, reușitele profesionale ale partenerului. Grupa de vârstă 15-19 ani apreciază că este important aspectul fizic atrăgător, calitate care este de asemenea valorizată de subiecții de peste 60 ani. Conversația este mai apreciată de persoanele cu
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
acesta se contractă. Conținutul gastric care găsește pilorul închis se întoarce la nivelul antrumului unde este supus proceselor de amestecare cu sucul gastric și de fărmițare a componentelor alimentare. Contracțiile antrale durează 10-20 minute după care urmează o perioadă de liniște de 1-2 ore. In perioada de activitate, contracțiile antrumului sunt urmate de relaxarea pilorului; o parte din chimul gastric trece prin pilor (diametru < 0,25 mm), apoi pilorul se închide. Acest comportament contractil ciclic se numește complex migrator mioelectric (fig
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
parcurge o distanță de 4-5 cm. Ritmul lent de propulsie a conținutului intestinal lasă timp pentru digestie și absorbție (fig. 8 ). Comportamentul contractil al intestinului subțire se declanșează după ingestia alimentară și se caracterizează prin contracții separate de perioade de liniște. Acest tip de activitate contractilă se numește complex motor migrator (CMM) și se propagă de la nivelul stomacului la ileonul terminal. Lungimea de intestin pe care se manifestă CMM se numește front de activitate. Perioada digestivă (2-3 ore de la ingestie) se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
în beznă; un întuneric de-ți băgai degetele în ochi. Luasem cu mine o lanternă, am aprins-o acoperind totuși fasciculul cu palma, lăsând să iasă doar câteva raze slabe. Pădurea era cufundată în beznă, dar nici pe departe în liniște. O bufniță buhăi. Am tresărit speriată continuându-mi drumul. Am tras adânc aer în piept, aerul mirosea a ploaie, a ploaie și a pământ cu o slaba miasma de putreziciune. Am înaintat urmărindu-mi cu atenție scopul. Vântul șoptea și
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
a ridicat ușor mâneca bluzei și am văzut-o! Nu îmi venea să cred! Știam, așa cum v- am și spus că aveam un semn de naștere ciudat, însă acum, era de un albastru strălucitor care lumina totul în jur. Era liniște. nimeni nu mai făcu un gest. - Acum înțelegi Emilia? A venit timpul să îți faci datoria de nemuritoare și să îți îndeplinești destinul. Ai fost trimisă aici pentru a conduce, nu pentru a fi condusă. Te-am supravegheat în tot
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
ci are drepturi și personalitate. Drepturile sale, adică ofrandele de care are nevoie, sunt garantate de un sistem contractual În care cealaltă parte este reprezentată de „un slujitor al lui ka” (un preot funerar) care obține o recompensă stabilită. Dacă liniștea și respectul datorate mormântului sunt tulburate de zgomote sau fapte nepotrivite și profanatoare, acestea vor face subiectul unui adevărat proces penal, desfășurat În fața zeului, Între defunct și profanator, Încheiat cu prevestirea unei pedepse exemplare pentru acesta din urmă1. Iar, În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiilor care trebuie să le ducă mai departe gloria 3. Fără a intra mai adânc În temele pe care aceste Învățături le propun, le putem totuși sublinia caracterul social: ceea ce se cere este ca viața colectivității să se desfășoare În liniște. Virtutea constă În adaptarea la exigențele unei vieți sociale ordonate - acel „stat”, care În brahilogia limbajului mitic egiptean este divinizat ca „rege”. Laicitatea fundamentală a societății egiptene din epoca piramidelor este posibilă, deoarece toată experiența religioasă se polarizează În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu există apă, nu există aer, este adânc-adânc, Întuneric-Întuneric, infinit-infinit”. - Veixe " Vei" locui acolo În pace.” - Dar aici nu există plăcerea femeii.” - „ți-am dăruit puterea de a fi spirit În schimbul apei, aerului și al plăcerii și ți-am dat liniște În locul pâinii și al berii”, așa a spus Atumxe "Atum". - „Dar vederea feței tale șa soareluiț?” - „Nu voi Îngădui să ai lipsuri.” - „Dar fiecare zeu și-a ocupat locul În Barca Milioanelor șbarca Soareluiț.” - „Locul tău Îi aparține acum fiului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități protectoare și apotropaice, precum piticul grotesc Besxe "Bes" sau zeița hipopotam Thoerisxe "Thoeris" („cea Mare”), protectoarea femeilor Însărcinate; de asemenea, există și divinități locale, ca Meretseger, o zeiță cobră din necropola tebană, adorată Într-o peșteră și „care iubește liniștea”, după cum spune chiar numele său, sau ca perechea regală formată din Amenofis I și mama sa Ahmose Nefertari, cei care au inaugurat necropola regală tebană și au devenit patronii celor ce munceau În ea, sau, În sfârșit, o categorie de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ma eliș, I, 133), pe care trebuiau să-l traverseze apelând la un barcagiu (pe nume ¾umut-tabal); soseau Într-un final la hotarul infernului unde erau introduși În infernul propriu-zis. Infernul este imaginat ca o peșteră imensă, unde domnesc Întunericul, liniștea, praful și noroiul. Morții sau spiritele lor (edimmu/eÚemmu) au parte de o existență tristă, Întunecată, fără nici o bucurie; sunt adunați ca păsările de noapte În Încăperile peșterii infernale; mănâncă noroi și beau apă stătută. Morții care s-au purtat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mod special și elogiată În unele perioade istorice; pentru simbolismul luminii și mai ales al focului, care a dus la considerarea credincioșilor ca „adoratori ai focului”; pentru obiceiul funerar caracteristic de a expune cadavrele pe așa-numitele „turnuri ale liniștii” (dakhma: numite astfel de un jurnalist englez), cu scopul de oferi păsărilor răpitoare carnea și umorile lor. În realitate, toate aceste precepte și obiceiuri - exceptând parțial căsătoria consangvină, legată de o anumită evoluție istorică (cf. infra, subcapitolul 3.3) - Își
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este Într-adevăr al unui mort și nu al unei persoane Încă vii: câinelui, prieten fidel al omului, Îi este atribuită facultatea de a verifica acest fapt (Modi, 1922, p. 59). Cadavrul este apoi transportat pe așa-numitul „turn al liniștii” (dakhma; cf. supra), unde este expus gol, pradă păsărilor care Îl dezgolesc de carne Într-un timp scurt, lăsând doar oasele sub razele soarelui. În final, acestea vor fi strânse și depozitate Într-un osuar (În avestică, uzd³na; În limba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cam un sfert din totalul credincioșilor, deci aproximativ (evaluarea a fost făcută acum zece ani) 30 000 de persoane (Vitalone, 1985, p. 184). Comunitatea iraniană are o istorie În care au alternat perioadele de suferință atroce cu cele de relativă liniște, În care credincioșii vechii religii naționale au trăit, Într-o izolare aproape totală, o existență mai mult sau mai puțin obscură, fiind, În orice caz, marginalizați (cf. Boyce, 1979, pp. 163 sqq., 177 sqq., 196 sqq.; 1992, pp. 149 sqq
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
yazata"), desigur pentru a evita acuzația de politeism. La fel se Întâmplă și cu termenii care se referă la sacerdoțiu și la diferitele sale trepte: h¶rbad (la parsi, ervad), mobad și dast¿r; de asemenea, termenul dakhma pentru „turnurile liniștii” (un tip de construcție atestat În lumea iraniană orientală Încă din secolul al IX-lea, nefiind probabil anterior cuceririi arabe; Boyce, 1979, pp. 157 sq.). În Gujarat, unde s-au stabilit Într-o localitate căreia i-au dat numele de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
publică și privată depinde de așa-numita autenticitate a suveranului, adică de faptul că acesta știa să-și exercite demn și eficient funcția: Datorită autenticității suveranului fulgerele și molimele sunt ținute departe de oameni. Datorită autenticității suveranului, acesta garantează pacea, liniștea, bucuria și bunăstarea. Datorită autenticității suveranului ne bucurăm de belșugul roadelor pădurii. Datorită autenticității suveranului se păstrează produsele din lapte ale vitelor. Datorită autenticității suveranului avem din belșug holde Înalte și viguroase. Datorită autenticității suveranului Înoată În râuri pești din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nestăvilită sete de aventură spirituală, de neîncetată creștere în duh”, că există o „unitate [a] spiritului modern al poeziei așa-zis futuriste cu tradiția milenară a creștinismului”, ambelor fiindu-le comune „paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în veșnic război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea teribilă dar tăcută metafizică, halucinația obiectivă, apocalipsul, într-un cuvânt, extazul” (Contra domo, 1931). Oricum, sub semnul avangardismului nu stau doar manifestul Poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
î.C.) împotriva lui Iuda în anul 701 î.C. 1. Antecedentele conflictului După moartea lui Sargon al II-lea în anul 705 î.C. s-a aprins o licărire de speranță pentru Iuda și Ierusalim. După câțiva ani de liniște, Senaherib (705-681 î.C.), succesorul lui Sargon al II-lea, a avut de înfruntat grave probleme interne. Sub influența caldeului Merodah-Baladan care fusese învins de Sargon al II-lea, dar care a reușit să urce din nou la tronul Babilonului
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
primejdiei, ci din posibilul ei, știut, experimentat și verificat ca atare de alții. Nu primejdia reală, ci doar proiecția ei mă înspăimântă și mă domină. Și dominându-mă, eu nu sunt liber. Am luat o hotărâre. Această hotărâre îmi tulbură liniștea, îmi schimbă cursul vieții, îmi primejduiește însăși viața. Nu este o hotărâre prin care doar risc, ci una în care am certitudinea deznodământului nefast. Hotărându mă astfel, nimic bun nu mă poate aștepta. Primejdia care mă amenință acum este la fel de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este destin sau maladie de destin cade în afara esenței umanului, adică în sfera pre-problematică a absenței dialogului dintre finitudine și libertate. Sub destin și sub maladiile de destin, adică sub tensiunea limitelor de depășit și de atins, se trăiește; sub liniștea pacientă a limitelor interioare, se viețuiește. Omul este ființa indefinită care se definește liber sub forma destinului sau a maladiilor de destin. * Progresul libertății în istoria omenirii nu este, de aceea, un progres înregistrat doar în combaterea limitelor exterioare impuse
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu sunt reflexe ale neclintitului centru, ci însuși centrul trăit ca mister și ca dramă a sentimentului autentic. Orice sentiment autentic se desfășoară ca dramă. Prea delicat pentru noi, el poate să se destrame în urzeala calculelor menite să apere liniștea lui „aici“; prea firavi pentru el, el poate să ne destrame, neputincioși cum suntem să-l adăpostim până la capăt în noi. Nimeni nu poartă până la capăt povara darului venit de sus. De-abia l-am dobândit și, temându-ne că
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza. Sculptura imită un principiu formativ, însuși principiul formei: das Bildnerische selbst. Corporalitatea, forma trebuie înfățișate ca atare, și de aceea în sculptura mare până și mișcarea este retrasă în liniștea unui contur. Însă atunci înseamnă că granița dintre mimetic și simbol a dispărut. Reproducerea corpului nu este o verificare a capacității mimetice a omului; lucrurile imitate nu sunt „icoane“, ci simboluri ale unor rituri de încercuire. În ronde-bosse-ul oricărei statui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
contemplînd tăcut amurgul, cu piscurile Alpilor Transilvani, Carpații, licărind în depărtare. Fiul credinciosului său locotenent politic, profesorul Dimitrie Munteanu-Rîmnic, o rudă îndepărtată, pe atunci în vîrstă de aproape douăzeci de ani, stătea lîngă el. Totul în jurul lor era cufundat în liniștea solemnă a amurgului, atît de caracteristică mediului rural românesc primăvara. Dintr-o dată s-a întors către tînăr: "Frasine, ce cred oamenii despre mine?" Tinerelul a fost surprins de neașteptata încredere a profesorului Iorga și mai ales de întrebarea lui. Nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ample (chiar dacă nu foarte edificatoare) asupra standardelor din Cameră, unul dintre cele mai scăzute din istoria scrisă. Adevăratele probleme dispăreau sub un val permanent de atacuri la persoană, "justificări", "explicații", insulte și împroșcări cu noroi. Dacă Iorga era obișnuit cu liniștea și respectul din sălile de curs, a fost brutal trezit la realitate. În Cameră, întreruperile constituiau mai curînd o regulă decît excepții, iar cea mai mare parte dintre ele nu prea erau respectuoase. Expresii insultătoare îi erau aruncate direct în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
discriminării, prevedea că acestea pot apela la organizațiile internaționale și la Puterile semnatare (inclusiv la Liga Națiunilor) ca să primească reparații. Iar pentru evrei, exista puternica Alianță Israelită din Franța, gata oricînd să intervină. Iorga înțelegea și nevoia României Mari în privința liniștii interne. A luat de multe ori atitudine fermă împotriva ațîțării la ură antisemită, a demagogiei și violenței (mai ales din partea corpului studențesc), avertizînd că "în România Mare doar dragostea poate realiza ceva"87. Aflat în contact permanent cu intelectualii occidentali
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în regiunea minieră a Petroșanilor, unde soldații au tras în plin în minerii greviști, ucigînd o parte din ei. Iorga se apropia de a șaizecea aniversare a sa. Dușmanii lui nu voiau să lase ca această aniversare să treacă în liniște. Un avocat, Constantin Cernăianu (pe care Iorga îl catalogase drept "agitator religios")27, a scris un pamflet despre Iorga, "idolul națiunii române". Acest pamflet a constituit cel mai detaliat și mai malițios atac scris vreodată împotriva lui. După cum știm, pioșenia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]