28,647 matches
-
Mare. La începutul secolului al VI-lea, arta creștină dobândește atributele stilului bizantin. Primele locuri în care se desfășurau ritualurile noului cult creștin erau casele particulare, care aveau încăperi specializate în acest scop. Amintim aici "casele de la Dura Europos", pe malul Eufratului (începutul secolului al III-lea). Acestea aveau un plan dreptunghiular, curte interioară, o sală în care se afla vasul pentru botez (baptisteriu) și un spațiu ce servea în scop liturgic. Catacombele erau cimitire săpate în stâncă, la marginea orașelor
Arta paleocreștină () [Corola-website/Science/315179_a_316508]
-
solare. Oferta bogată de hrană ajută pinguinii să acumuleze un strat gros de grăsime, pentru lunile reci de iarnă. Foca-leopard este cel mai mare inamic al pinguinului regal. Dacă un grup de pinguini observă un prădător, păsările înoată rapid la mal, iar în același timp lovesc apa cu “înotătoarele”. Panica și zgomotul induc în eroare foca-leopard, astfel poate prinde doar exemplarele mai slabe. Primăvara pinguinii ies pe uscat și năpârlesc încă înaintea începerii perioadei de clocit. În aproximativ două săptămâni penajul
Pinguin regal () [Corola-website/Science/315183_a_316512]
-
îl prezintă ca o creatură slăbită, cu o pălărie turtită pe cap, cu o față împodobită de mustăți încârligate și cu o barbă ascuțită. Din 1853, Daumier va petrece lunile de vară, în tovărășia prietenului său Daubigny, în Valmondois, pe malul râului Oise. Adesea merge la Barbizon, pentru a se întâlni cu pictorii Théodore Rousseau, Jean-Baptiste Camille Corot, Jean-François Millet. Pictorii de la Barbizon lucrează în principal în natură, lucru care nu i se întâmplă lui Daumier. Se apreciază totuși reciproc. Căltoriile
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
1941. La începutul anului 1942 i se aprobă mutarea la Flotila 1 Vânătoare, la care va ajunge în aprilie. Aici, la Grupul 9 Vânătoare, nou înființat, acumulează 60 de ore de zbor pe IAR 80 în misiuni de alarmare pe malul mării, la Constanța. Dorind să plece pe front, este mutat la Grupul 7 Vânătoare, unde trece pe Bf 109 E7. În 28 iulie 1942, lt. av. Șerbănescu, antrenându-se la Mizil cu Grupul 7 Vânătoare accidentează la aterizare aparatul Bf
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Orașul a jucat un rol important în istoria contemporană a Austro-Ungariei; calea ferată a însemnat un viitor mijloc de deplasare terestră, în special pentru transportul de mărfuri și constituia un simbol de industrializare al orășelului, care era situat și pe malul Dunării. Începând din anul 1900, urmează cursurile gimnaziului din Klosterneuburg, atrăgând asupra sa atenția profesorului de desen, care îi deschide calea asupra artei și, mai ales, a Secesiunii Vieneze. Astfel impulsionat, Egon Schiele se hotărăște să se consacre picturii. Tatăl
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
istoric și minele de argint aferente acestuia (cele mai mari din lume în decursul secolului al XVII-lea) sunt parte a efortului mondial de conservare a locurilor istorice, fiind desemnate ca patrimoniu mondial al UNESCO. Orașul fusese inițial construit pe malurile râului , care actualmente curge prin tunele săpate sub nivelul orașului. După multiple refaceri ale orașului datorate numeroaselor inundații datorate râului, inginerii orașului au construit un baraj în amonte de oraș, redirecționând apele către cavernele aflate dedesuptul orașului. Ulterior, tunelele au
Guanajuato, Guanajuato () [Corola-website/Science/315266_a_316595]
-
Veselia-Balca (în , în , transliterat Vesela Balka) este un sat în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de Tuzla. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 4 metri, în partea estică a raionului Tatarbunar, pe malul nord-estic al limanului Alibei. Satul s-a format din fuziunea satelor Veselia și Balca, în perioada ocupației sovietice. Satul Veselia a fost fondat în anul 1787 de către țăranii moldoveni fugiți de pe moșiile din Basarabia. Prin Tratatul de pace de la București
Veselia-Bâlca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318508_a_319837]
-
Tuzla (în , în , transliterat Tuzlî) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 14 metri, în partea de est a raionului Tatarbunar, pe malul vestic al Limanului Burnas. El se află la o distanță de 38 km est de centrul raional Tatarbunar și la 35 km sud de la stația de cale ferată Culevcea. De asemenea, numai 4 km desparte localitatea de țărmul Mării Negre. De
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
Băile Burnas, Veselia-Bâlca și Zangherovca. Satul Tuzla a fost fondat la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către ciobanii moldoveni care mergeau cu turmele de oi în stepa dunăreană. Unii dintre ei s-au angajat în extragerea sării din lacurile de pe malul Mării Negre. Numele satului vine de la cuvântul turcesc „Tuz” (în traducere „sare”). Prima atestare a satului datează din anul 1787. La 28 ianuarie 1799 a avut loc sfințirea primei biserici din localitate. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
Băile Burnas (în , în , în ) este un sat în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de Tuzla. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 14 metri, în partea sud-estică a raionului Tatarbunar, pe malul sud-estic al limanului Burnas și pe țărmul Mării Negre. El se află la o distanță de 28 km sud de localitatea Culevcea. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Băile Burnas (în ), în acel an el fiind redenumit Lebedîvka
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]
-
1947 satul a purtat denumirea oficială de Băile Burnas (în ), în acel an el fiind redenumit Lebedîvka. Aici se află o stațiune balneară. Satul Băile Burnas a fost înființat în anul 1787 de către coloniști germani, ca sat de vacanță pe malul Mării Negre. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]
-
componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Băile Burnas face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 26 locuitori, preponderent ucraineni. Băile Burnas este o stațiune amplasată pe malul sud-estic al limanului Burnas, la Marea Neagră. Ea este înconjurată de o pădure de stejari și de pini. Localitatea este amplasată pe o bară de nisip care separă lacul Burnas de Marea Neagră. În timp, suprafața pădurii de conifere s-a micșorat
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]
-
Bazarianca (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 10 metri, în partea estică a raionului Tatarbunar, pe malul nord-estic al Limanului Burnas. El se află la o distanță de 23 km sud de satul Culevcea. În apropiere de Bazarianca, se varsă râul Alcalia în Lacul Burnas. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812
Bazarianca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318518_a_319847]
-
(în ) este un liman sărat format pe malul Mării Negre, în sudul Basarabiei. Suprafața lacului se află pe teritoriul Raionului Tatarbunar, la sud-vest de Lacul Șagani. Bazinul lacului este de formă alungită. Suprafața sa este de 2.36 km². Lacul se află pe malul Mării Negre, de care este separat
Lacul Sasicul Mic () [Corola-website/Science/318535_a_319864]
-
un liman sărat format pe malul Mării Negre, în sudul Basarabiei. Suprafața lacului se află pe teritoriul Raionului Tatarbunar, la sud-vest de Lacul Șagani. Bazinul lacului este de formă alungită. Suprafața sa este de 2.36 km². Lacul se află pe malul Mării Negre, de care este separat printr-o barieră îngustă de nisip. De-a lungul litoralului, Sasicul Mic este situat între lacul Șagani (la nord-est) și lacul Djantșai (la sud-vest). Pe malul sud-vestic se află stațiunea Raseika (în ). face parte din
Lacul Sasicul Mic () [Corola-website/Science/318535_a_319864]
-
este de 2.36 km². Lacul se află pe malul Mării Negre, de care este separat printr-o barieră îngustă de nisip. De-a lungul litoralului, Sasicul Mic este situat între lacul Șagani (la nord-est) și lacul Djantșai (la sud-vest). Pe malul sud-vestic se află stațiunea Raseika (în ). face parte din Parcul Natural Național "Limanele Tuzlei".
Lacul Sasicul Mic () [Corola-website/Science/318535_a_319864]
-
Bezimenca (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 14 metri, în partea de est a raionului Tatarbunar, pe malul nord-estic al Lacului Hagider. El se află la o distanță de 16 km sud de la stația de cale ferată Culevcea. Satul s-a format din fuziunea satelor "Bezimenca-Mare" și "Bezimenca-Mică", în perioada ocupației sovietice. De această comună depind administrativ satele
Bezimenca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318521_a_319850]
-
Buduri (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 4 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nordic al Lacului Buduri. El se află la o distanță de 26 km sud-vest de stația de cale ferată Culevcea. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Buduri (în ), în acel an el fiind redenumit "Кочкувате". Prin Tratatul
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
Balabanca (în , în , transliterat Balabanka) este un sat în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Martaza. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 2 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nordic al Limanului Șagani. El se află la o distanță de 20 km sud-est de centrul raional Tatarbunar. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc
Balabanca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318530_a_319859]
-
Martaza (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 4 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nordic al Lacului Martaza. El se află la o distanță de 25 km sud-est de centrul raional Tatarbunar. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Martaza, în acel an el fiind redenumit Ribalske. De această comună depinde administrativ
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
Șagani (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 6 metri, în partea central-sudică a raionului Tatarbunar, pe malul vestic al Limanului Șagani. El se află la o distanță de 35 km sud-est de centrul raional Tatarbunar și la 6 km nord de țărmul Mării Negre. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Șagani ("Шаганы"), în acel an
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
întâlnit și sub denumirea Sariari (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 2 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nordic al Lacului Martaza. Teritoriul localității este traversat de râul Sariari, care se varsă în lacul Caraceaus în dreptul satului Răileni. El se află la o distanță de 28 km est de centrul raional Tatarbunar. Până în anul 1947 satul a purtat
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
Trihat (în , în ) este un sat în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Șagani. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 5 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nord-vestic al Lacului Mahala și în apropiere de malul vestic al Limanului Șagani. El se află la o distanță de 18 km sud-est de centrul raional Tatarbunar. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între
Trihat, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318529_a_319858]
-
raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Șagani. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 5 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nord-vestic al Lacului Mahala și în apropiere de malul vestic al Limanului Șagani. El se află la o distanță de 18 km sud-est de centrul raional Tatarbunar. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc
Trihat, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318529_a_319858]
-
transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Trihat a fost fondat în anul 1815 de către cazacii din trupele de pe malul Dunării. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut
Trihat, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318529_a_319858]