274,383 matches
-
asemenea om de știință, el s-a îndreptat strict împotriva fiziologului și avocatului teoriei evoluționiste germano-elvețian Karl Vogt (1817- 1895), reproșându-i într-o scurtă polemică, publicată în anul 1868, unilateralitate prin sprijinirea Darwinismului, dar a și început să publice cărți științifice în urma cercetărilor sale, începând cu „Viața plantelor” (1870). Deja un an mai târziu a prezentat opera sa revoluționară "Der Führer in die Pilzkunde" conținând și 80 de ilustrații litografice. Dar științele sale biologice nu s-au extenuat cu această
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
an mai târziu a prezentat opera sa revoluționară "Der Führer in die Pilzkunde" conținând și 80 de ilustrații litografice. Dar științele sale biologice nu s-au extenuat cu această temă. Astfel, între 1873 și 1975, el a scris și imaginat cărți despre mușchi, licheni, coada calului, brădișori), ferigi, plante rădăcinoase și alte plante. Din anul 1877 până la retragerea sa a fost pastor în Hannoversch Münden. Noua funcție precum împrejurarea nu i-au mai lăsat atât de mult timp pentru botanică. Un
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
Din anul 1877 până la retragerea sa a fost pastor în Hannoversch Münden. Noua funcție precum împrejurarea nu i-au mai lăsat atât de mult timp pentru botanică. Un an după ridicarea sa în poziția de pastor, savantul a publicat importanta carte de plante criptogame (muschi, licheni, alge și bureți) cu 220 de imagini, pe care o terminase deja în Zerbst. Kummer și-a făcut multă muncă publicând apoi totul într-o singură carte mare (1871), care a efectuat un serviciu extrem de
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
în poziția de pastor, savantul a publicat importanta carte de plante criptogame (muschi, licheni, alge și bureți) cu 220 de imagini, pe care o terminase deja în Zerbst. Kummer și-a făcut multă muncă publicând apoi totul într-o singură carte mare (1871), care a efectuat un serviciu extrem de util pentru taxonomia ciupercilor. Renumitul savant Elias Magnus Fries a încadrat anterior toate ciupercile cu lamele într-un gen mare: "Agaricus". Pe timpul când Kummer a început să despartă soiuri din genurile "Coprinus
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
Clitocybe" etc.) au fost cuprinse ca sub-genuri în genul tare umflat "Agaricus". El le-a ridicat la nivelul de gen, stabilind multe specii sub numele folosite astăzi și lăsând pe "Agaricus" cu sensul lui restrâns în prezent. Cea mai importantă carte acestui domeniu, cum deja scris, a fost „Der Führer in die Pilzkunde” (Ghidul pentru micologie) publicată pentru prima oară în anul 1871, apoi reeditată cu prelucrări și lărgiri în două volume între anii 1882 și 1884. Ultima lucrare scrisă de
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
scris, a fost „Der Führer in die Pilzkunde” (Ghidul pentru micologie) publicată pentru prima oară în anul 1871, apoi reeditată cu prelucrări și lărgiri în două volume între anii 1882 și 1884. Ultima lucrare scrisă de Kummer a fost o carte despre mușchi care creșteau in împrejurul de Hannoversch Münden ("Die Moosflora der Umgegend von Hannoversch Münden"). După acea n-a mai publicat nimic nou. Nu se știe de ce. Savantul a descris și denumit mai multe genuri și specii de ciuperci
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
Siv "Barbro" Pauline Andersson (n. 22 iunie 1937) este o traducătoare suedeză din limba italiană și (într-o măsură mai mică) din limba română. Între 1973 și 1978 a tradus pentru editura Coeckelberghs opt cărți din limba română, inclusiv patru cărți ale lui Zaharia Stancu; apoi, ea s-a concentrat pe limba italiană. Printre scriitorii italieni pe care i-a tradus se numără Francesco Alberoni, Umberto Eco și Claudio Magris. De asemenea, Andersson a tradus
Barbro Andersson () [Corola-website/Science/335658_a_336987]
-
Siv "Barbro" Pauline Andersson (n. 22 iunie 1937) este o traducătoare suedeză din limba italiană și (într-o măsură mai mică) din limba română. Între 1973 și 1978 a tradus pentru editura Coeckelberghs opt cărți din limba română, inclusiv patru cărți ale lui Zaharia Stancu; apoi, ea s-a concentrat pe limba italiană. Printre scriitorii italieni pe care i-a tradus se numără Francesco Alberoni, Umberto Eco și Claudio Magris. De asemenea, Andersson a tradus romanele cu comisarul Montalbano ale lui
Barbro Andersson () [Corola-website/Science/335658_a_336987]
-
și un poet român exilat. În "Uncle Rudolf" (2002), naratorul își amintește viața sa și salvarea sa pe când era copil de la o moarte probabilă în România fascistă, de către unchiul său, un tenor liric talentat și eroul eponim al romanului. În cartea sa "Chapman's Odyssey" (2011), personajul principal, Harry Chapman, întâlnește personaje literare, scriitori, prieteni decedați și membri ai familiei într-un delir indus de morfină pe patul unui spital din Londra. În ciuda melancoliei și fricii, Harry își distrează asistentele, recitându
Paul Bailey () [Corola-website/Science/335620_a_336949]
-
ai familiei într-un delir indus de morfină pe patul unui spital din Londra. În ciuda melancoliei și fricii, Harry își distrează asistentele, recitându-le unele dintre poemele sale preferate pe care le memorase într-o viață de lectură. Ultima sa carte este "The Prince's Boy" (2014), o poveste melancolică despre o dragoste a unui gay care se întinde pe durata a patru decenii. Bailey a scris, de asemenea, piese de teatru pentru radio și televiziune: "At Cousin Henry's" a
Paul Bailey () [Corola-website/Science/335620_a_336949]
-
de asemenea, piese de teatru pentru radio și televiziune: "At Cousin Henry's" a fost difuzată în 1964, iar adaptarea realizată de el a piesei "We Think the World of You" de Joe Ackerley a fost televizată în 1980. Printre cărțile sale de non-ficțiune se află un volum de memorii, intitulat "An Immaculate Mistake: Scenes from Childhood and Beyond" (1990), și "Three Queer Lives: An Alternative Biography of Naomi Jacob, Fred Barnes and Arthur Marshall" (2001), o biografie a trei animatori
Paul Bailey () [Corola-website/Science/335620_a_336949]
-
lucreze în jurul unei biblioteci, eliberați de constrângeri materiale. În acest context, la începutul secolului al IX-lea, Al-Khwarizmi a descris notațiile indiene într-o lucrare, azi dispărută, cunoscută acum sub numele de "Kit ab al-jam'wal tafriq bi hisab al-Hind" („Cartea despre adunare și scădere după metoda indienilor”), dar deși face uz de "zero" pozițional, el nu consideră "zero" drept număr. În lucrarea sa "Kit ab al-fusul fi-l-hisab al-Hindi" („Cartea despre capitolele aritmeticii indiene”), scrisă la mijlocul secolului al X-lea, la
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]
-
sub numele de "Kit ab al-jam'wal tafriq bi hisab al-Hind" („Cartea despre adunare și scădere după metoda indienilor”), dar deși face uz de "zero" pozițional, el nu consideră "zero" drept număr. În lucrarea sa "Kit ab al-fusul fi-l-hisab al-Hindi" („Cartea despre capitolele aritmeticii indiene”), scrisă la mijlocul secolului al X-lea, la Damasc, Abu l-Hasan al-Uqlidisi laudă meritele noului sistem de numerație.
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]
-
Trilogia este un grup de trei romane science fantasy de Bob Shaw. Cărțile care formează trilogia sunt "The Ragged Astronauts" (publicată în 1986), "The Wooden Spaceships" (1988) și "The Fugitive Worlds" (1989). În Regatul Unit, cele trei romane au fost inițial publicate de Victor Gollancz (VGSF). "The Ragged Astronauts" ("Astronauții zdrențăroși") a câștigat
Land and Overland () [Corola-website/Science/335633_a_336962]
-
Universitatea București), este interesat, cu precădere, de spațiul etnologic și religios românesc, balcanic și slav (baladă, legendă, colind, hagiografie, mentalități, relațiile istorice dintre Patriarhia și Mitropolia de Târnovo și Țările Române, literatura medio-bulgară, cronica vieții religioase contemporane), publicând mai multe cărți, articole și traduceri (120 de titluri - din bulgară, medio-bulgară, rusă, franceză) pe tema dată. În anii 2014-2015, a beneficiat, din partea Academiei Române, de o bursă de cercetare asupra baladei sud-dunărene (teren, arhive și biblioteci de la Sofia și Veliko Târnovo). "Meșterul Manole
Gheorghiță Ciocioi () [Corola-website/Science/335647_a_336976]
-
ilustrat această teorie printr-o abordare originală: cu ajutorul a două surori, el a adunat toate poveștile dintr-un singur sat, Montiers-sur-Saulx din Barrois. Astfel, activitatea sa a culminat în 1886 cu publicarea a două volume de "Contes Populaires de Lorraine". Cartea a însoțit fiecare din cele peste 80 de povești cu o serie de note ce inventariau variantele franceze sau străine pe care le cunoștea Cosquin, făcând frecvent comparații care să-i sprijine teza originii indiene. A fost ales în 1902
Emmanuel Cosquin () [Corola-website/Science/335619_a_336948]
-
trei copii:un fiu- Ivan Makarevici, (fiul Elenei Fesunenko), actor, și două fiice - Dana Makarevici (dintr o legatura fără căsătorie), jurista în Statele Unite, si Ana Rojdestvenskaia (fiica Annei Rojdestvenskaia). Makarevici a publicat, între altele, cateva culegeri de versuri și două cărți cu caracter autobiografic. «Машина времени» Mașină Timpului — 1969 „Orchestră tangoului creol” — 2001 г. Kvartak Paporotnik Vocal Band (albumul Я рисую тебя" Eu te desenez) Dialog (grafică albumului Posredine miră) Romario (coperta și desenele din albumul Imena) cu participarea formației Mașină
Andrei Makarevici () [Corola-website/Science/335656_a_336985]
-
a fost fondată la 5 iulie 1927 la Breslau de către Johannes Winkler (primul care a lansat o rachetă cu carburant lichid în Europa), Max Valier și Willi Ley. Ideea înființării societății a fost publicarea la Berlin în anul 1923, a cărții lui Hermann Oberth "Die Rakete zu den Planetenräumen" ("Racheta, cheia spațiilor interplanetare"). Asociația a fost desființată din ordin militar în anul 1933. VfR era o organizație civilă de amatori ai cărei membrii erau inventatori, ingineri, pasionați de domeniul rachetelor și
Verein für Raumschiffahrt () [Corola-website/Science/335651_a_336980]
-
conflictul dintre el și fratele său Antioh Cantemir, pe de o parte, și domnul Țării Românești Constantin Brâncoveanu - susținut de boieri, protectori de pe lângă Înalta Poartă - și domnul Moldovei Mihai Racoviță, pe de alta. "" poate fi înțeleasă doar cunoscând cheia („scara”). Cartea a fost scrisă la Constantinopol,în anul 1705. Manuscrisul scrierii a fost cumpărat de la urmașii lui Cantemir de către consilierul aulic Nicolae Bantîș-Kamenski și a intrat în 1783 în posesia Arhivelor Ministerului de Externe din Moscova. Titlul complet al scrierii cunoscute
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
sfârșitul scrierii o "cheie", pe care o denumește "Scara a numerelor și cuvintelor streine tâlcuitoare", atât pentru persoanele trecute în text cu nume de animale cât și pentru diferitele alegorii reprezentate de expresii poetice sau mai puțin poetice. "Este o carte în gustul artei barocului, cu umflarea ornamentelor care acoperă și ascund linia arhitectonică a subiectului... dar în spatele acestei luxuriante ornamentații se pot găsi o mulțime de fapte istorice și de idei politico-sociale și filozofice de cel mai mare preț" ( după
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
New York (SUA) și publicată în anul 1973 în revista "Ethos" din Paris. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "În curte la Dionis", tipărit în anul 1977 de Editura Caietele Inorogului din Paris și reeditat în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie problematica teatrului, adică mai precis revitalizarea sacrului, revelarea sensului existenței și salvarea spiritului prin intermediul spectacolului. Nuvela evocă o întâlnire ratată cu sacrul a violoncelistului Antim, care-și trădase adevărata vocație
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
sau broșuri din străinătate, în volumul "În curte la Dionis" (pp. 133-188), tipărit în anul 1977 de Editura Caietele Inorogului din Paris. Prima publicare în România a nuvelei „Uniforme de general” a avut loc abia în anul 1981, când Editura Cartea Românească din București a tipărit volumul "În curte la Dionis", care cuprindea cele șase nuvele ce apăruseră în volumul omonim parizian, nuvelele „Pe strada Mântuleasa...” și „Tinerețe fără tinerețe”, plus alte opt nuvele postbelice scrise în perioada 1945-1965 (șapte dintre
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
de general” a avut parte de mai puține interpretări critice decât alte nuvele ale lui Eliade, printre cei care au analizat-o aflându-se Eugen Simion (în postfața „Nuvelele textului mitic”, la vol. Mircea Eliade, "În curte la Dionis", Ed. Cartea Românească, București, 1981), Nicolae Manolescu („Sărbătoarea povestirii”, în "România literară", anul XIV, nr. 31, 30 iulie 1981, p. 9) și Ioan Petru Culianu (în vol. "Studii românești. Vol. I: Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade", ed. a II-a, Ed. Polirom
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
El apare din mai până în octombrie (noiembrie). Și acest soi a fost menționat de multe ori sub denumiri diferite. Aici cele mai importante: Specia a fost descrisă și pictată pentru prima oară de Pierre Bulliard sub numele "Agaricus lividus" în cartea sa "Herbier de la France", volumul 8, din anul 1788. După ce Christian Hendrik Persoon la redenumit în "Agaricus sinuatus" (1801), micologul francez Lucien Quélet i-a dat trei însemnări noi: "Entoloma lividum" (1872), "Rhodophyllus lividus" (1886) și "Rhodophyllus sinuatus" (1888)., pe când
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
micologul german Paul Kummer îi da-se o denumire numai puțin luată în seamă: "Entoloma sinuatum" (1871). Din mijlocul secolului al XX-lea, a fost folosit numele "Rhodophyllus sinuatus" dat de micologul german Rolf Singer în anul 1951 în toate cărțile de ciuperci. În sfârșit micologul olandez Machiel Noordeloos (n. 1949) a propagat în lucrarea sa "Fungi Europaei" din 1992, redenumirea în numele aproape uitat dat anterior de Paul Kummer: "Entoloma sinuatum" care este valid până astăzi (situația pe 11 octombrie 2014
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]