274,383 matches
-
io/post/268946475/Marius-Dobresku-poet-t-shqiptar-flasin-rumanisht) Petro Marko, përkthehet në rumanisht. În: Express.mk, 24 oct. 2010 (http://express.mk/?p=12668) Gabriela Lupu: „Spirituș", un român despre „măiestria" securiștilor albanezi. În: România liberă, 13 ian. 2013 (http://www.romanialibera.ro/cultură/carte/%E2%80%9Espiritus---un-roman-despre-%E2%80%9Emaiestria--securistilor-albanezi-289992) Rodica Grigore: Putere, teroare, rușine. În: Viața Românească, nr.5/2016 (http://www.viataromaneasca.eu/arhiva/108 viata-romaneasca-5-2016/45 cronica-traducerilor/2451 putere-teroare-rusine.html) Lecturile Emei Interviu: Marius Dobrescu despre Albania, Ismail Kadaré, comunism și tradiții albaneze (http
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
Marius Dobrescu despre Albania, Ismail Kadaré, comunism și tradiții albaneze (http://lecturile-emei.blogspot.ro/2015/03/interviu-marius-dobrescu-despre-albania.html) Marius Dobrescu: Fascinațía traducerilor că munca de creație. Epoch Times România, 26.22.2012 (http://epochtimes-romania.com/news/marius-dobrescu-fascinatia-traducerilor-ca-munca-de-creatie---179143) Marius Dobrescu - Lansarea cărții Firida Rușinii, de Ismail Kadare Marius Dobrescu: "Ismail Kadare îmi domină de ani buni existența" István Zserhánszky: AȘTEPTĂM că ISMAIL KADARE să primească PREMIUL NOBEL (interviu cu MARIUS DOBRESCU) (http://baabel.suprapus.ro/2013/02/istvan-zserhanszky-asteptam-ca-ismail-kadare-sa-primeasca-premiul-nobel-interviu-cu-marius-dobrescu/) Alma Mile: Dobresku: Și
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
shqipe!” În Gazeta 55 din 9 iulie 2016 http://gazeta 55.al/wp-content/uploads/pdf/20160708.pdf Claudiu Sfirschi-Lăudat: Marius Dobrescu: În cronicile literare din reviste, traducătorul este fie neglijat, fie ignorat complet. În: B-Critic.ro (http://www.b-critic.ro/carte/in-cronicile-literare-din-reviste-traducatorul-este-fie-neglijat-fie-ignorat-complet).
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
38. Simulare 39. Podul Tenchi 40. Nouă Cozi dezlănțuit! 41. Misiunea secretă începe! 42. Orochimaru vs Jinchuuriki 43. Lacrimile Sakurei 44. Secretul bătăliei 45. Consecințele trădării 46. Pagina neterminată 47. Infiltrare: Vizuina Șarpelui! 48. Legături 49. Ceva important... 50. Povestea cărții cu poze 51. Reuniune 52. Puterea Uchiha 53. Titlu 54. Coșmar 55. Vânt 56. Agitație 57. Lipsit de somnul veșnic 58. Singuratic 59. Un nou dușman 60. Roata peripețiilor 61. Contact 62. Coleg 63. Cei 2 Regi 64. Semnalul de
Lista episoadelor din anime-uri () [Corola-website/Science/335644_a_336973]
-
în anul 1968 într-un volum tipărit de Editura Caietele Inorogului din Paris, apoi a apărut în următorii ani în traducere franceză și germană, înainte de a fi inclusă în volumul "În curte la Dionis", tipărit în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Subiectul nuvelei îl constituie anchetarea de către Securitate a bătrânului Zaharia Fărâmă, fost director al unei școli primare de pe strada Mântuleasa, și relatarea de către acesta a unor întâmplări stranii petrecute într-un trecut apropiat.<ref name="Ștefănescu 2
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
pasionați de Grecia antică și spiritualitatea indiană. Își petrecea timpul plimbându-se prin localitate și citind. Eliade a început să scrie la Täsch o nuvelă pe care o va intitula ulterior „Pe strada Mântuleasa...”. "„Am început-o, ca atâtea alte cărți, fără să știu ce se va întâmpla în capitolul următor. Descopeream acțiunea pe măsură ce scriam. Știam doar că voi povesti confruntarea a două mitologii: misterele, melancoliile și frumusețile îngropate ale Bucureștiului evocat de Fărâmă și scepticismul, cruzimea, încrederea acerbă în automatizare
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Personajele și acțiunea continuau să-l captiveze, după cum notează în însemnările din acel an. Prima sa publicare a avut loc în anul 1968 în volumul 2 al unei colecții de proză românească tipărită de Editura Caietele Inorogului din Paris; tirajul cărții a fost de 500 de exemplare. Cartea a fost tradusă în mai multe limbi străine. Traducerea în limba germană realizată de Edith Horowitz-Silbermann și tipărită în 1972 de Suhrkamp Verlag din Frankfurt a avut destul succes la public, ceea ce l-
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
după cum notează în însemnările din acel an. Prima sa publicare a avut loc în anul 1968 în volumul 2 al unei colecții de proză românească tipărită de Editura Caietele Inorogului din Paris; tirajul cărții a fost de 500 de exemplare. Cartea a fost tradusă în mai multe limbi străine. Traducerea în limba germană realizată de Edith Horowitz-Silbermann și tipărită în 1972 de Suhrkamp Verlag din Frankfurt a avut destul succes la public, ceea ce l-a determinat pe editorul Siegfried Unseld să
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
literare ale lui Eliade. Versiunea franceză din 1977 a avut și ea un succes substanțial, iar omul de cultură francez Marcel Brion s-a declarat entuziasmat într-o emisiune de televiziune, determinând epuizarea întregului tiraj în câteva zile și retipărirea cărții de mai multe ori. "„A fost, de altfel, primul meu succes literar în Franța; și, deocamdată, singurul”", nota Eliade în memoriile sale. Prima publicare în România a nuvelei „Pe strada Mântuleasa...” a avut loc abia în anul 1981, când Editura
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
de mai multe ori. "„A fost, de altfel, primul meu succes literar în Franța; și, deocamdată, singurul”", nota Eliade în memoriile sale. Prima publicare în România a nuvelei „Pe strada Mântuleasa...” a avut loc abia în anul 1981, când Editura Cartea Românească din București a tipărit volumul "În curte la Dionis", care cuprindea cele șase nuvele ce apăruseră în volumul omonim parizian, nuvelele „Pe strada Mântuleasa” și „Tinerețe fără tinerețe”, plus alte opt nuvele postbelice scrise în perioada 1945-1965 (șapte dintre
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
sa heterodestructivă (pulsiunea distrucției) pe care psihanaliza a conceptualizat-o și care este ecoul conceptului kantian al Răului radical. Noțiunea de „destructivitate” se dovedește a fi un concept prețios pentru interpretarea nazismului, care rămâne o enigmă a culturii occidentale. În cartea sa "De la destructivité humaine, fragments sur le Béhémoth", Gérard Rabinovitch identifică și critică limitele gândirii politice, sociologice și filosofice pentru a defini nazismul, utilizând metafora hobbsiană a Leviatanului. El propune abordarea problemei nazismului, urmându-l pe Franz Neumann, în siajul
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
persoanei umane să construiască baraje împotriva destructivității, care este constitutivă speciei umane. Gérard Rabinovitch își aprofundează și își ilustrează reflecția sa asupra eticii Deziluziei în cadrul analizelor sale despre umor, această veritabilă comoară a îndeletnicirii culturale ("Kulturarbeit") depusă de om. În cartea sa "Comment ça va mal? L'humour juif, un art de l'esprit", el se apleacă asupra specificității umorului evreiesc, semn și mărturie a culturii și identității evreiești, supuse unei tensiuni interne care le este proprie, și anume aceea a
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
unei migrații kenite sau kenizite dinspre Neghev. Pentru ei (Joseph Blenkinsopp) cuvinte legate de keniziți ar fi apropiate de limba hurită, de unde și presupunerea ca Anakiții ar fi fost niște huriți.În eposul biblic ei sunt considerat urmași ai Nefilimilor (Cartea lui Iosua 10:3, 5, 3-39; 12:10, 13). Cartea Facerii menționează că, inițial, Hebronul se numea Kiryat Arba sau „Cetatea celor Patru,” ceea ce ar fi putut însemna patru cupluri, patru familii, patru triburi, patru dealuri etc Legenda cumpărării Peșterii
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Blenkinsopp) cuvinte legate de keniziți ar fi apropiate de limba hurită, de unde și presupunerea ca Anakiții ar fi fost niște huriți.În eposul biblic ei sunt considerat urmași ai Nefilimilor (Cartea lui Iosua 10:3, 5, 3-39; 12:10, 13). Cartea Facerii menționează că, inițial, Hebronul se numea Kiryat Arba sau „Cetatea celor Patru,” ceea ce ar fi putut însemna patru cupluri, patru familii, patru triburi, patru dealuri etc Legenda cumpărării Peșterii Macpela de catre Avraam (Avraham) de la hitiți constituie un element de
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
primă proprietate funciară a israeliților înainte de cucerirea țării sub conducerea lui Iosua. Prin așezarea sa la Hebron Avraam este descris ca legând prima sa alianță ("Brit") cu două clanuri amorite locale, care au devenit aliații săi - "baaley brit".(Elazar 1998, Cartea Facerii cap.23) Hebronul din epoca biblică se concentra în ceea se cunoaște în prezent ca Tel Rumeida, în vreme ce centrul său ritual se afla la Eloney Mamre.(Magen). Se povestește ca el a fost cucerit de la canaaniți ori de către Iosua
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
a omorât toată suflarea, cum poruncise Domnul Dumnezeul lui Israel.” Iosua 39-40)(Glick) ori de către tribul Iuda sau de către Caleb.(Gottwald): anumite cuceriri atribuite lui Iosua sunt în alt loc atribuite unui trib sau unor clanuri.În cazul Hebronului, în Cartea lui Iosua Navi cucerirea lui este atribuită lui Iosua însuși, (Iosua 10:36-37,) în timp ce în Cartea Judecătorilor (1:10) i se datorează tribului Iuda , iar in Cartea Judecătorilor 1:20 și în Iosua 14:13-14,15:13-14 - lui Caleb. Orașul
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Iuda sau de către Caleb.(Gottwald): anumite cuceriri atribuite lui Iosua sunt în alt loc atribuite unui trib sau unor clanuri.În cazul Hebronului, în Cartea lui Iosua Navi cucerirea lui este atribuită lui Iosua însuși, (Iosua 10:36-37,) în timp ce în Cartea Judecătorilor (1:10) i se datorează tribului Iuda , iar in Cartea Judecătorilor 1:20 și în Iosua 14:13-14,15:13-14 - lui Caleb. Orașul însuși, cu câteva pășuni adiacente, a fost alocat lui Caleb (Iosua 21:3-12, Cronici 6:54-56
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
în alt loc atribuite unui trib sau unor clanuri.În cazul Hebronului, în Cartea lui Iosua Navi cucerirea lui este atribuită lui Iosua însuși, (Iosua 10:36-37,) în timp ce în Cartea Judecătorilor (1:10) i se datorează tribului Iuda , iar in Cartea Judecătorilor 1:20 și în Iosua 14:13-14,15:13-14 - lui Caleb. Orașul însuși, cu câteva pășuni adiacente, a fost alocat lui Caleb (Iosua 21:3-12, Cronici 6:54-56), care i-a izgonit pe cei trei uriași - Sheshai, Ahiman și
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
regele David domnind la Hebron vreme de circa șapte ani. Aici au venit la el bătrânii Israelului pentru ca el să lege o alianță în fața lui Elohim și să-l ungă rege al Israelului (unit) (Gottwald, citând pe Samuel II sau Cartea Regilor 2, 5:3) Tot la Hebron s-a proclamat rege Absalom, ridicând steagul revoltei contra tatălui său David (Samuel II, 15:7-10 Orasul a devenit unul din principalele centre ale regatului Iudeei fiind inclus între cele șase orașe traditionale
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
evul mediu pentru pelerinii la Hebron s-au numărat Emirul Horasanului,care a dăruit în acest scop o mie de dirhami pe an,și al Shar al Adil. Călătorul persan Nasir-i-Khusraw care a vizitat Hebronul în anul 1047 menționează în cartea sa „Safarname” că foarte multe sate furnizau Sanctuarului donații în scopuri pioase. Într-unul din sate exista un izvor, care tâșnește de sub o piatră, dar nu foarte abundent; apa sa este condusă printr-un canal, amenajat în pământ, până la un
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
strecoare în cetate, a raportat în anul 1807: În timpul stăpânirii turcești, Hebronul a devenit faimos prin industria sa de sticlă, stimulată de aportul de materii prime minerale aduse de beduini de la Marea Moartă. Sticlăriile arabilor din Hebron sunt amintite în cărțile călătorilor din Vest care au vizitat Palestina în cursul secolului al XIX-lea. Ulrich Jasper Seetzen, de pildă, a notat pe la 1808-1809 ca în acei ani circa 150 persoane lucrau în atelierele de sticlă din oraș, care se foloseau de
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
dintre primele lucrări obținută cu ajutorul acestei tehnici noi în 1455. Această ediție este prețuită în mod special pentru calitatea exceptțională datorată alegerii personale de către Gutenberg a cernelii, legătoriei și a materialelor de tipărit. Această ediție a cuprins aproximativ 180 de cărți, fiecare dintre copiile care au supraviețuit până în zilele noastre valorând aproximativ 100.000.000 de dolari. Aceste tapiserii au fost o comandă a regelui Sigismund al II-lea August pentru celebrarea celei de-a treia sa căsătorii. Aceste tapiserii din
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
Biblioteca municipală „Gheorghe Pârvu” este o bibliotecă din Brad, care funcționează într-o clădire monument istoric. Biblioteca a fost înființată în 1951, ca bibliotecă raională, dispunând de un fond de carte de 1500 de volume, care în timp a crescut, actual biblioteca dispunând de peste 60 000 de volume. Inițial ea a funcționat într-un local mic, dar în 1974 a fost mutată în localul actual, situat în str. Independenței nr. 5
Biblioteca Municipală „Gheorghe Pârvu” din Brad () [Corola-website/Science/335734_a_337063]
-
Pârvu. Actualul local al bibliotecii a fost construit în anii 1920, fiind casa prof. Gheorghe Pârvu de la Liceul „Avram Iancu” din Brad. Clădirea, monument istoric cu codul LMI HD-II-m-B-03266, a fost restaurată în 2015. În afară de activitatea specifică de împrumut de carte, biblioteca organizează diferite manifestări culturale, atât expuneri destinate copiilor și elevilor, cât și simpozioane cu prezentarea de lucrări științifice. Gheorghe Pârvu (n. 1882, Lugoj - d. 1965, Brad) a fost primul profesor de muzică al Liceului „Avram Iancu” din Brad. S-
Biblioteca Municipală „Gheorghe Pârvu” din Brad () [Corola-website/Science/335734_a_337063]
-
178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani). Primul micolog care a descris șampinionul uriaș a fost Elias Magnus Fries în cartea sa din 1838 "Epicrisis Systematis Mycologici seu Synopsis Hymenomycetum" ca "Agaricus augustus", nume folosit astăzi din nou. Denumirea a fost schimbată de Lucien Quélet în "Psalliota augusta" (1872). Apoi micologul german Stephan Schulzer von Müggenburg (1802-1892) i-a dat numele
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]