30,538 matches
-
pentru trei ani cu sultanul Soliman I Magnificul (1494-1566) care, printre altele, se obligă să nu mai atace Severinul, Timișoara și alte cetăți de graniță. Fără să reușească, sub Soliman turcii asediază din nou Cetatea Severinului în 1521, aceasta fiinde apărată de Banul Nicoale de Gârliște. După moartea lui Matei Corvin, Ladislau al VIII-lea Iagelon (1490-1516) (un rege cu o autoritate slabă) și tânărul său urmaș Ludovic al II-lea, nu mai reușesc să acorde aceeași atenție cetății Severinului precum
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
un asediu sistematic, început la jumătatea lunii septembrie, turcii, conduși de Soliman Magnificul și de Ali Beg (un sârb convertit la islam), cuceresc și distrug parțial cetatea în luna octombrie. Cucerirea a fost posibilă și din cauza garnizoanei extrem de reduse care apăra cetatea. În 1526, din ordinul lui Soliman Magnificul, turcii încep distrugerea sistematică a Cetății Severinului, pietrele de rezistență din ziduri (ceea ce era cioplit și șlefuit), fiind recuperate și folosite în construcția și întărirea altor cetăți otomane la sud de Dunăre
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
artileria anglo-aliată deschise la rândul său focul pentru a răspunde. Oamenii lui Bauduin, bombardați de artileria inamică, trec canalul și ajung în apropiere de lizieră, unde sunt primiți de un baraj de gloanțe venind dinspre pădure, semn că aceasta este apărată de inamic. Generalul Bauduin, este rănit mortal, dar brigada continuă să avanseze. Pentru Ducele de Wellington, poziția de la Hougoumont era una crucială și, de aceea, dăduse ordin ca aceasta să fie apărată până la ultimul om. Prima linie era formată din
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
gloanțe venind dinspre pădure, semn că aceasta este apărată de inamic. Generalul Bauduin, este rănit mortal, dar brigada continuă să avanseze. Pentru Ducele de Wellington, poziția de la Hougoumont era una crucială și, de aceea, dăduse ordin ca aceasta să fie apărată până la ultimul om. Prima linie era formată din 1ul batalion al regimentului 2 Nassau, oficial încadrat ca fiind vânători ("Jäger"), în realitate fiind însă antrenate și înarmate ca trupe de infanterie obișnuite. În stânga lor, trupele britanice "Guards" apărau grădina și
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
să fie apărată până la ultimul om. Prima linie era formată din 1ul batalion al regimentului 2 Nassau, oficial încadrat ca fiind vânători ("Jäger"), în realitate fiind însă antrenate și înarmate ca trupe de infanterie obișnuite. În stânga lor, trupele britanice "Guards" apărau grădina și livada. Sub presiunea crescândă a francezilor, din ce în ce mai numeroși, batalionul din Nassau rămâne fără muniții și, demoralizat de forța atacului inamic, rupe rândurile. Trăgătorii francezi ajung deci până la zidul exterior al complexului, rămas pentru moment fără apărători, însă trupele
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
atacului inamic, rupe rândurile. Trăgătorii francezi ajung deci până la zidul exterior al complexului, rămas pentru moment fără apărători, însă trupele britanice de Gardă reușesc să revină în timp util. Cu o zi în urmă, britanicii construiseră platforme, astfel că puteau apăra cu succes impozantele ziduri exterioare. În aceste momente, Ducele, aflat pe înălțimile din spatele complexului, ordonă obuzierelor sale să deschidă focul asupra pădurii de la Hougoumont, aflată acum în totalitate sub controlul francezilor. Obuzele explozive și mai ales șrapnelul, o invenție britanică
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
francezilor, cei 3 500 de anglo-aliați respingând pe rând atacurile celor peste 8 000 de francezi, atacuri ce au durat 8 ore. În jurul orei 16, castelul era în flăcări, urmare a bombardamentului francez, astfel că locotenent-colonelul Macdonnell, comandantul trupelor ce apărau castelul, primește ordin de la Wellington să își dispună oamenii în zonele neafectate de incendiu și, odată ce se va prăbuși acoperișul, să ocupe mai ales ruinele zidurilor, în interiorul grădinii. Aprovizionarea cu muniții s-a făcut în mod continuu prin poarta de
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
cele 4 divizii de infanterie (Quiot, Donzelot, Marcognet și Durutte), cu susținerea unor elemente din Corpul IV de cavalerie, asupra centrului și flancului anglo-aliat. Scopul acestora era: pentru Quiot, să ia și să țină La Haye Sainte, neutralizând trupele ce apărau cariera de nisip; pentru Donzelot, să atace brigăzile Bijandt, Kempt și Pack, pentru Marcognet, să atace brigăzile Best și Winke; iar pentru Durutte, să ia fermele Papelotte și La Haye.. Cu toate acestea, elementele de cavalerie și infanterie nu au
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
oferită de ferma La Haye Sainte, în jurul orelor 18:00 - 18:30. Trupele anglo-germane "KGL", în ciuda unei brave rezistențe, sunt nevoite să evacueze ferma și poziția, poziție de pe care trupele anglo-aliate puteau fi bombardate eficient. În jurul aceleiași ore, generalul Durutte apăra în continuare pozițiile cucerite în urmă cu câteva ore: fermele La Papelotte și La Haye, aflate la extremitatea flancului stâng anglo-aliat. Mareșalul Ney ordonă imediat aducerea artileriei ecvestre, care trage în plin, de la mică distanță în careele britanice folosind cutia
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
acestora. Proteinele acestor cereale sunt toxice pentru persoanele care au dezvoltat această intoleranță alimentară. Restul cerealelor (porumb și orez), precum și pseudocerealele mei, hrișcă, quinoa etc., nu sunt toxice pentru organismul uman afectat. Organismul persoanei cu intoleranță, numită și celiachia, se apără de gluten prin formare de anticorpi. Celiachia nu se vindecă, boala odată apărută rămâne pe toată durata vieții. Pot dispărea în timp doar anticorpii și simptomele bolii, care însă reapar atunci când se consumă iar cereale cu gluten toxic, care sunt
Gluten () [Corola-website/Science/304455_a_305784]
-
o serie de tunuri de calibru mai mic, în special de 4 și 6 livre, toate plasate inițial sub comanda generalului Aubry, apoi sub cea a generalului Reynier. Aceste baterii, împreună cu un regiment și 5 batalioane detașate pentru a le apăra, nu aveau să ia parte direct la bătălie, dar bateriile aveau să deschidă un puternic baraj de artilerie în jurul amiezii, pe 6 iulie, împotriva forțelor austriece ce se aventuraseră în raza lor de acțiune. Corpul al VIII-lea al generalului
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
cea de la Wagram, Napoleon transformă insula Lobau, rebotezată „Insula Napoleon”, într-o vastă bază de operațiuni: cei 20 000 de răniți sunt transferați aici și o garnizoană de 40 000 de soldați și auxiliari este menținută în permanență pentru a apăra insula. Aici sunt construite spitale de campanie, barăci, depozite de hrană, efecte și muniții și sunt instalate baterii de coastă, acoperind tot necesarul încartiruirii unei armate. În cazul în care austriecii ar fi cedat inițiativa, după cum era de așteptat, faptul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a repliat către nord. Numai castelul Sachsengang și satul Enzersdorf mai rezistau de fiecare parte a capului de pod. La dreapta, după ce a cucerit Mühlleiten, Oudinot și-a transferat diviziile pe malul stâng și s-a îndreptat apoi spre Sachsengang, apărat de două batalioane austriece cu câteva piese de calibru mic. Văzând apropierea francezilor, acestea au deschis focul. După ce a explorat împrejurimile, generalul Tharreau a mutat în față obuzierele, ale căror proiectile, trase de la mică distanță, au anihilat dorința de a
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Interioare” să sosească pe câmpul de bătălie și, de aceea, i-a ordonat lui Masséna să își aducă Corpul al IV-lea de armată mai aproape de centru, adică de Aderklaa, lăsând doar divizia Boudet în urmă, lângă Aspern, pentru a apăra podurile și liniile de comunicație cu insula Lobau. Această repoziționare de trupe era menită să scurteze linia franceză și astfel să o întărească. De asemenea, în timpul nopții, francezii au primit întăriri: Corpul al XI-lea de veterani francezi condus de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
și 8 dimineața, cu peste trei ore întârziere, Corpurile III și VI și-au făcut apariția pe dreapta armatei austriece. Kollowrat și-a dispus brigăzile Corpului III pe două linii între Süssenbrunn și Breitenlee, amenințând flancul stâng al armatei franceze, apărat în acest sector numai de divizia Legrand și de escadroanele lui Lasalle și Marulaz. Manevrele de poziționare ale lui Kollowrat au fost definitivate în jurul orei 9:30, atunci când flancul stâng al acestuia a intrat în contact cu divizia de grenadieri
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
3 brigăzi austriece slăbite, întărite de regimentul 3 "Erzherzog Karl" și de batalionul "Landwehr" "Unter dem Manhartsberg". Lupta pentru Markgrafneusiedl, scopul principal al atacului frontal, a fost deosebit de sângeroasă iar generalul austriac Peter Vécsey își va pierde viața încercând să apere poziția. Odată ce artileria franceză a lui Davout și Oudinot a reușit să reducă la tăcere piesele austriece plasate în fața localității, cu Mareșalul Davout în frunte, diviziile Gudin și Puthod s-au pus în mișcare și, apropiindu-se de localitate, au
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Beneficiind de susținerea artileriei, diviziile franceze i-au respins pe austrieci până la Auersthal și Bockfliess. În acest sat, soldații din regimentul 108 de linie au găsit casele pline de soldați austrieci în stare de ebrietate. Aceștia au încercat să se apere, însă francezii nu le-au arătat nicio milă: două sute de austrieci au fost omorâți iar alți patru sute au fost luați prizonieri. La ora 18, acest episod a marcat sfârșitul luptelor de pe aripa dreaptă. Singurul moment când retragerea austriacă a părut
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a-și completa fondul de cunoștințe, impresii, senzații. Se pare că nu-și dorea să fie un om de excepție, un geniu, ci prefera normalitatea: „Sunt un om mediu plus o existență. Valorile pe care aș simți nevoia să le apăr sunt valori medii”. Și totuși din odiseea sa nu lipsește miza cea mai înaltă: vrea, în taină, să obțină absolutul, ca și eroul său, Meursault. În următorii ani, preocuparea sa principală devin studiile. Absolvă cursurile școlii comunale, după care urmează
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
le folosească. Fiind timid, nu a vrut ca colegii de școala să-i vadă numele în ziar, în cazul în care glumele vor fi fost publicate. Foarte curând, glumele lui au fost frecvent folosite de Earl Wilson de la New York Post, apărând nesemnate sub rubrica "Earls Pearls". Doar pe data de 25 noiembrie 1952, numele său va fi menționat la sfârșitul rubricii, și din acel moment lucrurile încep să-i meargă bine ca autor umoristic și de comedie. În 1953, Woody s-
Woody Allen () [Corola-website/Science/297987_a_299316]
-
din Białystok. Unitatea a fost formată din Regimentul 3 Mecanizat (om ) și a fost subordonată comandantului Diviziei 1 Mecanizată din Varșovia (în ). La 31 decembrie 2001, ca urmare a restructurării Forțelor Armate, Brigada 18 Mecanizată a fost desființată, în locul ei apărând Batalionul 18 Apărare Terestră. Brigada de Cavalerie Podlasia (în ) a fost o unitate a Armatei Poloniei înființată la 1 aprilie 1937. Cartierul său general se afla la Białystok și ea funcționa ca parte a Grupului Operațional Independent Narew. S-a
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
impus un sistem de chemare la oaste ce presupunea participarea tuturor oamenilor liberi la război. Înrolarea putea fi evitată prin plătirea unei sume de bani. Francii erau infanteriști, luptau cu topoare, lănci, săbii cu două tăișuri sau săbii scurte, se apărau cu un pieptar din piele de animal acoperit cu plăci de metal și purtau o cască conică și un scut mare de lemn. Cavaleria avea o poziție tot mai importantă în cadrul armatei. Au preluat scărița de șa de la avari, ceea ce
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Bostonul, iar Washington își mută armata la New York. Deși negative în aprecierile referitoare la Congresul Continental, ziare britanice lăudau caracterul lui Washington și calitățile sale de comandant militar. Acestea erau articole îndrăznețe despre un general inamic care comanda o armată apărând o cauză despre care mulți britanici credeau că va ruina imperiul britanic. Refuzul lui Washington de a se implica politic, întărea reputația acestuia de om total dedicat misiunii sale militare și deasupra luptelor diverselor facțiuni. În august 1776, generalul britanic
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
pentru a chema milițiile din Pennsylvania, Virginia și alte câteva state. Guvernatorii trimit trupe și Washington ia comanda, mărșăluind în districtele răsculate. Nu au vut loc lupte, dar acțiunea în forță a lui Washington a dovedit că guvernul se poate apăra singur. A fost de asemenea una din cele două ocazii când un președinte în funcție comandă militar pe câmpul de operații. Aceste evenimente marchează prima ocazie când guvernul federal folosește forța militară pentru a-și exercita autoritatea asupra statelor și
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
din categoria 2. Sunt suflete sensibile și iubesc mult, mult, mult de tot animalele. Ei se împart, la rândul lor, în două categorii: una foarte mică, de cetățeni care chiar au făcut și fac ceva pentru câinii pe care-i apără (i-au dus la doctor, i-au deparazitat, au adoptat unul-doi, au mai convins și pe alții să adopte etc. etc. etc.) și una, imensă, de cetățeni care n-au făcut nimic, niciodată, pentru un maidanez (cel mult i-au
Criminalilor! Chiar ne omorâţi căţeluşii? by Simona Tache () [Corola-website/-/20289_a_21614]
-
La începutul secolului al XVI-lea, vânătorii de balene au înființat mai multe topitorii de untură de balenă pe insulă. În timpul verii erau chiar până la 1000 de persoane care lucrau pe insulă, ei construind și unele fortărețe pentru a se apăra de pirați. Vânătoarea de balene a fost atât de intensivă încât balena groenlandeză aproape că a fost extirpată, ducând la sistarea vânatului în jurul insulei Jan Mayen prin 1640-1650. Insula a fost apoi părăsită, și în următorii 230 de ani puține
Insula Jan Mayen () [Corola-website/Science/298012_a_299341]