29,398 matches
-
generic, dar fiindcă folosise termenul de "neliniște", s-a interpretat asta în sensul kirkegaardienei Angst. Afară de aceasta omul trecuse prin mari încercări familiale, care îl îndreptase spre studiul concepției despre moarte a anticilor, spre "doctrina salvării". El vorbea vibrant despre Destin, despre Moire, însă soluția lui nu era teologică ci eroică. V. Pîrvan ajunse, cu alte cuvinte, să simbolizeze "condiția tragică" a omului, care a agitat atâta gândirea europeană de câteva decenii. Lucian Blaga, dimpotrivă, e un adevărat mistic, într-un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e pe "culmile disperării", urmărit de "obsesiunea îngrozitoare a morții". Teoria cunoașterii nu-l interesează deloc, preocuparea esențială fiindu-i de a se mântui. Salvarea o găsește în experiența colectivă, cum s-ar zice, în istorie. Ar dori pentru România destinul Franței și populația Chinei. În această privință pesimismul său e regretabil. România nu înseamnă nimic, condiția ei e "tragică". Singura scăpare, ipotetică și aceea, e riscul, furia mesianică, delirul imperialistic, mitologia. Tinerii nu cunosc, precum se vede, valorile naționale. Eseistica
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
servil gidism. După André Gide sensul artei fiind cunoașterea (înțelege instruirea de esențe pe cale mitologică), un artist e cu atât mai adânc cu cât trăiește mai intens și pune mai multe probleme sub forma "trăirilor". Eticul fiind aspectul fundamental al destinului uman, problema trebuie pusă ca experiență morală. Artistul nu ia atitudine, ci trăiește răul și binele, eliberîndu-se de amândouă, rămânând cu o intactă curiozitate. De unde acel "imoralism" (față a preocupării morale), care la Gide se vădește în interesul pentru adolescență
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca și de impresionism și estetism, servindu-se de toate la un loc și de nici una în chip unilateral, încuviințînd de pildă biografia, analiza socioligică și psihologică, însă nu pentru a determina cauzele externe ale operei, ci pentru a evoca destinul unui creator și a explica opera însăși, a face sociologia și psihologia ficțiunii artistice. "A face psihologia și patologia lui Hamlet - scrie G. Călinescu în ale sale Principii de estetică (1939) - a face sociologia lumii lui Dostoievski ori a determina
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
complexă de eroi." Aceasta este bineînțeles o butadă, iar sceptic Călinescu nu era, așa că literatura română i-a oferit din plin prilejul unei istorii. Nu-i mai puțin adevărat însă că a compus-o întocmai ca pe o epopee de destine personale și de forme, cu un inimitabil dar al narației și o capacitate de descripție, de explicare (adică desfășurare a fenomenului artistic) rar întîlnite în istoriografia literară universală. Istoria literaturii române, compendiu apărut într-o primă ediție în 1945 și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la asimilarea culturii în celelalte forme ale ei. "Romînia literară, Steaua Dunării și Zimbrul (zice Gazeta de Transilvania, 1856) ...bornate de un provințialism filistic, ele socotesc că un milionaș de moldoveni sunt de ajuns ca singuri să împlinească misiunea ce destinul a împărțit-o romînilor"; la care A. Russo 3 răspunde că "milionașul de moldoveni, care de 80 de ani trăiește ideile filozofice ale lumii civilizate", are acest drept. Și Russo, capul cel mai teoretic al acestei școli critice, adeverește de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu sulimanuri pariziene iar de atunci vătafi năimiți o păzesc cu mare rîvnă și înverșunare să nu vină vreun cutezător prea curios să se uite pe dedesupturi și să vadă ce nu trebuie văzut. Pământul pe care ne-a zămislit destinul ne-a oferit atîtea dovezi ale statorniciei noastre pe aceste meleaguri, încît numai răuvoitorii pot susține că ne-au adus aici ,,vînturile, valurile”. Noi am fost aici din timpurile fără început iar probele ar-heologice dovedesc fără putință de tăgadă că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
găsesc și în alte temple iar pe un papirus datat în anul 1283 î.e.n, în timpul domniei lui Ramses ll(1301-1235 î.e.n.) deasupra mumiei mortului stă un înger în poziție orizontală care ține în mînă roata vieții sau roata destinului. Imaginea este identică cu cea de pe tăblița 11 iar îngerul are barbă tunsă scurt, ori se știe că egiptenii nu purtau ase-menea podoabă, aceasta fiind specifică geților. Informațiile dovedesc fără putință de tăgadă că între cultura egipteană și cea a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în țară - acești prooroci mincinoși ne-au obligat să o îmbrăcăm fără cîrctire. Chiar dacă este pocnită pe la toate încheieturile iar flendu- rile curg din ea, nemernicii și lichelele, în continuare ne îndobitocesc cu zel că aceasta ne-a dat-o destinul! Faptul că în cultura română nu există un cuvînt scris despre aceste tăblițe de plumb deși unii știau de existența lor în urmă cu 135 de ani, dovedește spaima pe care o trăiesc aceste lepădături ale neamului nostru care vreau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
o trăiesc aceste lepădături ale neamului nostru care vreau să ne călărească în continuare cu mitul latinității imperialiste așa cum ne-au călărit tovarășii comuniști cu mitul echității socialiste. Trebuie să distrugem aceste structuri de gașcă ce s-au înstăpînit pe destinul nostru dacă vrem să scăpăm de statutul de idioți ,,educați” de către statul român. Ceea ce scrie pe tăblițele de plumb din cîte au ajuns la noi dovedește că neamul nostru străbun avea legi după care își călăuzea viața iar actele de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
atunci n-a pregetat să-și caute rostul pe alte meleaguri. Își luau tur-mele și șatra pornind în cunoașterea necunoașterii numai de ei știute. Iar aceste răz-lețiri s-au făcut de fiecare dată cînd vremuri tulburate de om sau de destin îi chemau la drum. Au fost miraculoșii emeși pe la mijlocul mileniului lV î.e.n., au fost și cei care au înălțat construcțiile megalitice din insulele britanice, au fost cei pripășiți în nordul Japoniei(neamul ainu), au fost și străluciții incași legănați de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
solia trimisă a fost găbjită de acești nemernici și pusă la popreală. Nici falnicii oșteni geți nu-și mai găseau vrednicia faptelor din trecut. Cu toată vitregia vremilor Bezino știe că trebuie să diriguiască neamul străbun al geților pe drumul destinului lăsat de Moș Arimin și luminat de Sarmise. ,,Conducătorul Bezine, uns ca leu ocrotitor, a spus că a visat cum neamul nobil al geților trebuie să se adune în jurul sfîntului Zabelo, să-i pese de sine pentru că stă în cetatea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
înțelegând că va ajunge Buddha, începe să plângă, știind că el, asita, nu va trăi destul ca să-i poată urma învățătura”. Tatălui i s-a prezis Marea Plecare a Fiului, dar nu a putut face nimic pentru a-i schimba destinul. Fiul său are patru întâlniri destinale care, în cele din urmă, l-au convins să urmeze calea ascezei pentru a deveni Buddha: a) prima întâlnire a fost cu un bătrân decrepit: a aflat că există bătrânețe; b) cea de-a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
urmă la care aș avea vreodată recurs...”. Aceste chete fuseseră, însă, deja programate, planificate, iar la 9 aprilie același an îl vor găsi pe Eminescu la Botoșani, la sora sa cea bună la suflet dar săracă și torturată de conștiința destinului advers al neamului Eminovicenilor în general: „pentru noi binele nu-i destinat”, cum scrie ea la 24 august 1887, sau: „Loviturile nenorocite ce totdeauna au persecutat toată familia noastră ne-a înrădăcinat pesimismul cel mai nemărginit, fără remediu și fără
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ne-a înrădăcinat pesimismul cel mai nemărginit, fără remediu și fără vindecări”, 2 august 1887, etc. Această adevărată Antigonă care a fost Hanrieta pe lângă fratele ei este în același timp personaj și actor de tragedie, își cunoaște și își plânge destinul dar și caută prilejul pentru asta, abia așteaptă să-l găsească. Mulțumește cu plecăciuni elegante pentru fiecare bănuț (stilul epistolar o prinde foarte bine și este adevărată expertă în ilustrarea lui) și descrie cu amănunte cum îl cheltuiește. De asemenea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
este important pentru că pro bează încă o dată bunele intenții ale acestui Comitet condus de către Cornelia Emilian. Se poate spune că societatea civilă românească a făcut enorm de mult pentru Mihai Eminescu, a încercat din răsputeri să-i asigure bunul trai. Destinul este, în privința „căsuței”, de partea celor doi frați, făcând ca mătușa lor să fie implicată în vânzare (și preț). De altfel, chiria lor era de circa 300 lei pe lună, deci vreo 3400 lei pe an ceea ce înseamnă că cu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și ajutoare pe la amici și rude, în loc să dea celor ce într-adevăr meritau milă”). Nici nu prea contează ce face sau ce a făcut Radu Mihail, important este că numele lui se rostește în Adunarea Deputaților în context eminescian oricum destinul i-a apropiat destul de mult. Mai departe: „Fac apel la toți domnii, pentru că în această chestiune nu poate fi vorba nici demajoritate nici de minoritate, și în rândurile d-voastră văd autori de talent, aici, poeți ca d-nii Pruncu și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o afirmație, celelalte pentru că o slăbesc și chiar anulează. în toată această corespondență a Hanrietei cu tăcutul și ascunsul ei destinatar scrisoarea din urmă rămâne cea mai importantă. Este expediată de la Lacu-Sărac, la 22 iunie 1889, și adresată parcă prin destinul cuvintelor: „Scumpă Mamă!” (deși versul eminescian este puțin mișcat: „O mamă, dulce mamă...”). Urmează textul: „Nu sunt în stare a vă descrie nici ce am privit cu ochii mei, nici ce am întâmpinat, de nu am fost în stare a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ce se așteaptă de la tinerii iubitori ai lui Eminescu. În ceea ce ne privește, suntem depășiți de bariera limbii, și nu numai: chiar dorința de a da de lucru tinerelor generații studioase ne face să ne abținem. VI. EDUARD GRUBER ȘI DESTINELE EMINESCIENE Aici este locul să înțelegem mai bine cum a fost primit Eminescu la București în aprilie 1888, și cine erau tinerii gălăgioși pe care i aducea Veronica Micle la el, la Botoșani. Vom face legăturile necesare între evenimente și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la fel de cețoase: cel care privește lumea lui Eminescu și cel care are în vedere începuturile psihologiei experimentale ca știință. De lumea lui Eminescu îl lega, până acum, căsătoria cu Virginia, fata mai mare a Veronicăi Micle dar, mai ales, repetarea destinului poetului: între 1894-1896 el a trăit cu mințile rătăcite, ca și modelul său care, desigur, tocmai de aceea l-a și acaparat. Multă lume din jurul lui Eminescu rămâne în amintirea colectivă însigilată cu acest destin al poetului, și când vorbim
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Micle dar, mai ales, repetarea destinului poetului: între 1894-1896 el a trăit cu mințile rătăcite, ca și modelul său care, desigur, tocmai de aceea l-a și acaparat. Multă lume din jurul lui Eminescu rămâne în amintirea colectivă însigilată cu acest destin al poetului, și când vorbim despre cutare sau cutare dintre apropiații săi se impune de la sine comparația. Astfel, Ion Creeangă a murit, „ca și Eminescu”, în 1889, ultima zi din an. La fel, Veronica Micle, Hanrieta sora poetului. „Ca și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
impresia că Eminescu a fost într adevăr cel care se reverberează în ele. Dacă, de pildă, Nerva Hodoș, primul editor al poeziilor postume eminesciene, a murit nebun după ce a descâlcit scrisul manuscriselor eminesciene este tot pentru a completa și valida destinul poetului. Iar colegul și colaboratorul său, Ilarie Chendi, s-a aruncat în gol de la etajul spitalului Mărcuța gestul său continuând alte „flori” din covorul destinului. Dacă, iarăși luând un caz la întâmplare, dar de data aceasta din „proza vieții” de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
murit nebun după ce a descâlcit scrisul manuscriselor eminesciene este tot pentru a completa și valida destinul poetului. Iar colegul și colaboratorul său, Ilarie Chendi, s-a aruncat în gol de la etajul spitalului Mărcuța gestul său continuând alte „flori” din covorul destinului. Dacă, iarăși luând un caz la întâmplare, dar de data aceasta din „proza vieții” de poet, Artur Enășescu, autorul câtorva romanțe ce nu se uită, și-a târât boala și sărăcia câteva decenii în văzul lumii, este pentru a ne
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din perioada interbelică: „Poezie - sărăcie”. Se poate spune, conclusiv, că ceea ce s-a numit îndeobște „mal de siecle” pentru Europa, mai ales pentru Franța, a devenit, pentru noi, „răul de Eminescu”, adică spaima de boli intelectualiste. în acest covor de destine paralele în absolutul tradiției, Eduard Gruber nu este decât o virgulă, o mică derivație a ițelor într-un adaos armonios al formelor. El nu este „uitat pe nedrept” cum nu fără reacție constată dl. Al. Husar ci oarecum din neglijență
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
conferință publică. Este un moment de istorie literară și trebuie tratat ca atare în contextul finalului secolului al XIX-lea cu tendințele sale de a lega literatura și arta de știință. Sau, altfel judecat de data aceasta dinspre covorul amintitelor destine întrețesute este un moment din viața operei lui Eminescu, o așchie a eminescologiei simbolice de care trebuie să ținem cont. Nu textul ca atare ne va interesa în mod deosebit, așadar, ci contextul. Conferința lui Eduard Gruber: „Stil și gândire
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]