27,259 matches
-
Hitler atîta vreme cît nu i se cere României Mari să facă vreun sacrificiu. "Chamberlain vine din altă epocă", scria el, adăugînd că acesta crede că "dacă omenirea nu este bună, ea poate fi ademenită să devină bună" prin pace, liniște și echilibru în domeniul înarmării și puterii. Prin urmare, Chamberlain era la fel ca și cei de la Geneva. Iorga încheia exprimîndu-și o intuiție sumbră: "Umbra tristeții va coborî asupra ultimelor zile ale lui Chamberlain, cînd își va da seama de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
austrieci, iar mulți dintre cei din Basarabia erau fie sioniști, fie comuniști. Ceea ce era prea mult pentru România. "Era datoria intelectualilor evrei să recunoască existența problemei, să decongestioneze orașele și să diminueze acest număr pe căi legale, umane și în liniște"22. Se ridica problema cum putea fi realizată această "decongestionare" pe căi umane și legale și în liniște, în 1938. O dată cu declanșarea celui de al Doilea Război Mondial, șansele unei decongestionări "umane, legale și în liniște" au devenit tot mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Era datoria intelectualilor evrei să recunoască existența problemei, să decongestioneze orașele și să diminueze acest număr pe căi legale, umane și în liniște"22. Se ridica problema cum putea fi realizată această "decongestionare" pe căi umane și legale și în liniște, în 1938. O dată cu declanșarea celui de al Doilea Război Mondial, șansele unei decongestionări "umane, legale și în liniște" au devenit tot mai îndepărtate. Fapt este că, dacă asimilarea evreilor din Vechiul Regat a fost limitată, în Transilvania, Bucovina și Basarabia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
legale, umane și în liniște"22. Se ridica problema cum putea fi realizată această "decongestionare" pe căi umane și legale și în liniște, în 1938. O dată cu declanșarea celui de al Doilea Război Mondial, șansele unei decongestionări "umane, legale și în liniște" au devenit tot mai îndepărtate. Fapt este că, dacă asimilarea evreilor din Vechiul Regat a fost limitată, în Transilvania, Bucovina și Basarabia (unde trăiau majoritatea evreilor din România Mare), ținuturi reprezentînd obiect de dispută pentru Ungaria și URSS, asimilarea evreilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Garda de Fier l-a ucis pe Călinescu! Asasinarea "Căpitanului" a fost răzbunată!" După care, conform bunei tradiții legionare, s-au predat ca să-și ispășească fapta. "Neamul românesc" a apărut cu chenar negru. "Un om care a sacrificat totul pentru liniștea și pacea României", scria Iorga, "a fost asasinat ieri de niște fanatici care îl urmăreau de multă vreme. Țara va condamna această faptă". "Pînă chiar în ultimul moment al vieții sale", scria Iorga, "[Călinescu] a avut grijă să ferească România
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ales din cauza lui. Ultimele cuvinte ale lui Iorga, tipărite pe ultima pagină, au devenit celebre: Atunci cînd ești înfrînt, steagul nu este predat. El va fi înfășurat în jurul inimii"31. Iorga a plecat la Văleni, unde spera să-și găsească liniștea și să fie în siguranță. Doamna Liliana a rămas la București ca să-și continue studiile și munca. Se ducea adesea la Văleni ca să-și vadă părinții. Sora doamnei Catinca, doamna Lucia Bogdan, a venit să stea cu ei, ca și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Se ducea adesea la Văleni ca să-și vadă părinții. Sora doamnei Catinca, doamna Lucia Bogdan, a venit să stea cu ei, ca și fiica cea mai mică a lui Iorga, dra Alina. Iorga se mutase la Văleni ca să-și găsească liniștea și, asemenea eroilor din antichitate care se refugiau la sînul Mamei Gea și-și recăpătau puterea, el spera într-o regenerare. Devotamentul său față de Văleni ca un fel de sat sămănătorist era foarte asemănător celui al lui De Gaulle față de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
copil favorit, atunci ea era acela. Doamna Liliana voia să fie alături de părinții ei la aniversarea lor. Nu bănuia că-și vede tatăl pentru ultima oară. S-a întors la București. A doua zi, 26 noiembrie, s-a scurs în liniște. A urmat ziua de miercuri, 27 noiembrie 1940, care, încă din zori era cețoasă și friguroasă. Se părea că vara tîrzie se sfîrșise. Noaptea de 26 spre 27 noiembrie s-a dovedit a fi o noapte ieșită din comun pentru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
emisiune săptămînală de comentarii politice, Sfaturi în întuneric, la Radio România. D-na Lia Brătianu i-a declarat lui Frasin Munteanu-Râmnic că, în ciuda ostilității clanului Brătianu față de Iorga, Dinu sau Gheorghe Brătianu îi trimiteau pe servitori cu treburi ca să aibă liniște deplină. Cînd începea emisiunea, se așezau și ascultau fiecare cuvînt rostit de Iorga 100 Șerban Cioculescu, N. Iorga. Corespondență, "România literară", 26 martie 1987 101 Iorga, Cugetări, pp. 17, 21, 50, 99 și 188 102 Op. cit., p. 156 103 O
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
omite numeroase lucruri. Europa de Est (de la granița austriacă la munții Ural, de la Tirana la Tallinn) este lăsată pe dinafară. Deceniile sale postbelice au fost Într-adevăr pașnice În comparație cu ceea ce se Întâmplase Înainte, dar numai datorită prezenței nedorite a Armatei Roșii: era liniștea din curtea Închisorii, impusă cu tancul. Iar dacă țările-satelit din blocul sovietic s-au implicat Într-o cooperare internațională aparent comparabilă cu evoluțiile din Vest, asta a fost numai pentru că Moscova le-a forțat să aibă instituții și schimburi „frățești
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu numai o mobilitate socială rapidă, scăldată În sânge, ci și colapsul legii și dispariția unui mod de viață asociat cu statul de drept. Se Înșală cei care cred că ocupația germană a Europei continentale a fost o perioadă de liniște și ordine, sub ochiul vigilent al unei puteri omniprezente și atotștiutoare. Chiar și În Polonia, cel mai reprimat și mai atent controlat dintre teritoriile ocupate, societatea continua să funcționeze Împotriva noii conduceri: polonezii au creat un Întreg univers clandestin, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se grăbeau să-și adjudece funcțiile de președinte, prim-ministru sau ministru de Externe, preferând să le lase colegilor de coaliție din partidele socialist, țărănesc sau liberal. Se menținea astfel structura inițială a guvernelor postbelice - comuniștii fiind În minoritate -, Întru liniștea observatorilor occidentali. Mai greu de păcălit, populația locală și-a luat măsuri de precauție (spre sfârșitul anului 1945, Partidul Comunist Român a ajuns la 800.000 de membri), dar În multe privințe strategia comunistă era realmente liniștitor de moderată. Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În război și nici imediat amenințate, cel puțin În cercul lor. Conflictele politice interne se domoliseră. Partidele comuniste de pretutindeni, cu excepția Italiei, erau marginalizate treptat, iar spectrul unui reviriment fascist nu mai era invocat decât În campaniile politice ale comuniștilor. Liniștea nesperată a occidentalilor era legată de incertitudinea Războiului Rece. Internaționalizarea confruntărilor politice și implicarea ulterioară a Statelor Unite au atenuat virulența conflictelor domestice. Probleme politice care Într-o altă eră ar fi generat cu siguranță violență și război - problema nerezolvată a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii ’60, mulți germani de peste șaizeci de ani - categorie În care intrau mai toți cei aflați În poziții de autoritate - Încă simțeau că viața fusese mai bună sub Kaiser. Dar dacă ne amintim ce i-a urmat Kaiserului, siguranța și liniștea conferite de automatismul pasiv al vieții zilnice din RFG erau un substitut mai mult decât acceptabil. Tinerii, Însă, erau mult mai suspicioși. „Generația sceptică” - formată din cei născuți În ultimele zile ale Republicii de la Weimar, deci destul de bătrâni pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
colonie unei majorități care se opunea (lucru care nu era deloc evident la Începutul anilor ’50, când forțele britanice purtaseră un război murdar secret și brutal Împotriva revoltelor Mau-Mau din Kenya), coloniștii europeni au acceptat inevitabilul și au plecat În liniște. În 1968, guvernul laburist al lui Harold Wilson a tras concluzia finală și ineluctabilă a evenimentelor din noiembrie 1956 și a anunțat că forțele britanice vor fi de acum Înainte permanent retrase din diferitele baze, porturi, antrepozite, porturi de alimentare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mobilizarea colectivă. Harold Macmillan, politician conservator cu instincte liberale - un cameleon politic din clasa de mijloc care poza În nobil de țară edwardian -, era liderul perfect În acest moment de tranziție, oferind retragerea din colonii În politica externă și o liniște prosperă În țară. Electoratul mai În vârstă era destul de mulțumit cu acest rezultat; numai dezamăgirea celor tineri creștea. Retragerea din Imperiu a alimentat o neliniște crescândă În legătură cu pierderea orientării naționale. În absența gloriei imperiale, Commonwealthul slujea Marii Britanii mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
arate diferit, să călătorească mai mult, să asculte muzică pop și să cumpere lucruri. În această privință, ei reflectau comportamentul și gusturile cântăreților preferați și ale DJ-lor de la radio pe care Îi ascultau la tranzistoarele personale. Dar, ca evoluție, era liniștea dinaintea furtunii. Mai mult chiar decât părinții lor, ei au fost vizați de industria publicității care a urmat, a Însoțit și a prevestit boomul consumatorului. Se fabricau și se cumpărau tot mai multe bunuri, de o diversitate fără precedent. Mașini
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
glob (țărănimea nordică izolată și sărăcită cu numai trei generații În urmă ar fi fost uimită să afle acest lucru). Serviciile sociale, educaționale, medicale, pensiile și asigurările erau fără egal În lume (față de SUA și chiar față de Elveția); la fel liniștea și confortul material În care scandinavii Își duceau viața tihnită. La jumătatea anilor ’60, „Nordul Înghețat” al Europei avea deja un statut mitic: chiar dacă modelul social-democrat suedez nu putea fi reprodus cu ușurință În alte părți, el stârnea valuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dubček păreau să confirme ipoteza: la o lună după numire, conducerea Partidului Comunist și-a dat acordul neprecupețit pentru programul de reformă economică. Stilul direct al lui Dubček avea succes la tineri, În timp ce loialitatea sa indiscutabilă față de partid și „socialism” liniștea Kremlinul și pe ceilalți lideri comuniști care urmăreau situația cu Îngrijorare. Dacă cei din jur nu erau siguri de intențiile lui Dubček e poate fiindcă nici el nu știa sigur Încotro să o apuce. La Început, această ambiguitate l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postbelice au adus lupte aprinse și letale: din Coreea până În Congo, milioane de soldați și civili și-au pierdut viața. Chiar și În Statele Unite au avut loc trei asasinate politice și câteva revolte violente. Dar Europa de Vest fusese o insulă de liniște civilă. Când polițiștii europeni mai băteau sau Împușcau civili (rar), era vorba despre străini, adesea de culoare 7. Dincolo de ciocnirile ocazionale cu manifestanții comuniști, forțele de ordine din Europa Occidentală erau rareori chemate de guverne să Înfrunte opoziția violentă; când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atmosferă era, fără Îndoială, și o reacție la abundența amețitoare a deceniului precedent. Europenii, care se Îmbătaseră În anii ’60 de explozia nemaivăzută de energie și originalitate În muzică, modă, cinema și arte plastice, aveau acum ocazia să cântărească În liniște prețul euforiei. Nu atât idealismul anilor ’60 părea brusc demodat, cât naivitatea acelor vremuri: senzația că tot ce poate fi imaginat se poate pune În faptă, că tot ce se fabrică poate fi cumpărat și că transgresiunea - morală, politică, legală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care aveau să fie sancționate abia În 1989. Citându-l pe de Gaulle, aflat În mai 1968 Într-o vizită la București, Tony Judt ne oferă un exemplu al felului În care cinismul politic occidental Încerca să-și asigure propria liniște: „La dumneavoastră, un astfel de regim este util, fiindcă pune oamenii În mișcare și face să avanseze lucrurile”. Nu pot să nu am o satisfacție răutăcioasă la gândul că, la scurtă vreme după această aberantă aserțiune, de Gaulle cade, la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
europene 309-313; forța de muncă importată din fostele colonii 310-313; greve 376; imperialismul american 515; implicarea Bisericii Catolice În politică 348; importanța petrolului 419; influența guvernamentală În afacerile private 346-350; inițiative artistice și culturale 350-356; Însănătoșirea economică - vezi Însănătoșire economică; liniștea civilă 426; lipsa hranei 92; memoria colectivă a perioadei postbelice 683-684; migrații ale populației 309-311; migrații În masă 309-311; mișcarea pentru pace 526; mișcări naționaliste 640-651; mișcări separatiste regionale 640-651; natalitatea - vezi natalitatea; naționalizarea sectorului privat 510; obiceiuri de vot
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al traiului după ritmurile naturii, omul tânjește să-și descopere rădăcinile. Aflându-se în căutarea Graalului la care nu reușește să ajungă, cavalerul Mesei rotunde ne oferea deja imaginea omului de astăzi care face înconjurul lumii fără a-și găsi liniștea. Mereu mai repede! Mereu mai departe! Reînviate în fiecare an în timpul culesului, via și vinul, două elemente puternic încărcate de simboluri, reprezintă fără îndoială mai mult decât oricând, verigile care ne leagă de trecut dar care ne trimit și spre
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a implantării geografice a ordinului. Fondat de Bruno Hartenfaust, originar din Köln, unde s-a născut în anul 1035, ordinul cartusian se bucură de o organizare realizată după modelul cistercienilor. Originalitatea sa rezidă în revenirea la și mai multă austeritate, liniște și viață contemplativă. Însă asceza cartusiană nu reprezintă un obstacol în calea îmbogățirii considerabile a patrimoniului viticol francez. Pe lângă vinurile de Cahors și de Mougères, ca să nu le menționăm decât pe acestea, cartusienii ne-au lăsat drept moștenire divinul chateauneuf-du-pape
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]