28,647 matches
-
63 de familii și 9 persoane necăsătorite care proveneau din Bavaria și Württemberg și erau conduse de preotul Ignaz Lindl), care au mers cu căruțele cu coviltir de-a lungul râului Sărata. Ei s-au oprit în jurul unei fântâni de pe malul drept al râului și au format colonia Sărata, denumită după râul care curgea pe acolo. Coloniștii erau atât de religie catolică, cât și de religie protestantă. Pe lotul inițial de teren de la Sărata de 16.000 desetine au apărut, de
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
valahi, bulgari și alții). Acest regiment a trecut de partea rușilor la Hotin în 1769, în timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774). În timpul războiului, efectivele regimentului au fost completate cu soldați de origine ucraineană. După război, regimentul a fost amplasat pe malurile Bugului Sudic, unde a îndeplinit misiuni de pază a noii frontiere dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman. Centrul administrativ a fost stanița Sokolki, (orașul contemporan Voznesensk din Ucraina). În timpul războiului ruso-turc din 1787-1792, cazacii de pe Bug au mobilizat trei regimente
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
corespunzătoare. În Săptămâna Rusaliilor oamenii nu au voie să lucreze la câmp sau cu animale, sunt interzise spălatul, curățenia, cusutul, sacrificatul păsărilor, urcatul în copac sau de a pătrunde și poposi, în timpul nopții, pe teritoriul Ielelor (păduri, câmpuri, grote, pe malul apelor). Nerespectând aceste interdicții impuse de "iele" oamenii sunt „luați din căluș”. Călușarii prin jocul lor apără comunitatea și atunci când este nevoie să vindece și sa repare relele pricinuite oamenilor de forța nefastă a ielelor. În unele zone în timpul ritualului
Călușul oltenesc () [Corola-website/Science/318597_a_319926]
-
și la apus de Bosfor, - Moscheea Dolmabahçe (1853), - Moscheea Victoriei (1823) în cartierul Pera, - Moscheea lui Kiliç Ali Pașa, în cartierul Pera,- Turmătoria de tunuri (1453-1803), - Palatul Dolmabahçe (1843-1856), - Turnul cu ceas din fața Palatului Dolmabahçe (1856), - Palatul Beylerbey (1868), pe malul asiatic, - Palatul Çiragan (1863-1867),- Palatul Küçuksu (1856), pe maslul asiatic, - Palatul Yldiz (Palatul Stelei), din a doua parte a sec. al 19-lea, - Rumeli Hisari (1452), - Anadolu Hisari (sec.al 14-lea, Baiazid I-ul, pe malul asiatic, Moscheea Ortaköy
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Beylerbey (1868), pe malul asiatic, - Palatul Çiragan (1863-1867),- Palatul Küçuksu (1856), pe maslul asiatic, - Palatul Yldiz (Palatul Stelei), din a doua parte a sec. al 19-lea, - Rumeli Hisari (1452), - Anadolu Hisari (sec.al 14-lea, Baiazid I-ul, pe malul asiatic, Moscheea Ortaköy, - Muzeul de Arheologie (1881-1908), - Podul Galata (1836), reconstruit recent, - Fântâna Impăratului german Wilhelm al II-lea (1895), - Turnul lui Baiazid (1828), etc. La 29 octombrie 1923, Atatürk a proclamat Republica Turcia, fiind ulterior ales drept primul ei
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
1837 - 1841. Prin aceste reforme a fost înființate Ministerul Proprietății Statului și birourile locale însărcinate cu „vegherea” asupra stării țăranilor statului și a comunităților rurale. Obligațiile în muncă ale țăranilor statului au fost abolite în Lituania, Belarus și Ucraina de pe malul drept. Închirierea proprietății statului de către moșieri a fost interzisă, iar obligațiile în muncă și produse au fost înlocuite cu taxe colectate în mod uniform pe tot întinsul Rusiei. În plus, Keseleff era un sprijnitor al ideii emancipării țăranilor ruși, considerând
Țărani ai statului () [Corola-website/Science/318655_a_319984]
-
(în , în ) este un oraș din nord-vestul Bulgariei, situat pe malul de est al Timocului. Este situat în Regiunea Vidin aproape de orașul Vidin și în apropiere de punctele de trecere a frontierei cu Șerbia și România. Numele orașului a fost atestat prima oara în scrierile otomane în 1560. Acesta este derivat
Bregovo () [Corola-website/Science/318683_a_320012]
-
Timocului. Este situat în Regiunea Vidin aproape de orașul Vidin și în apropiere de punctele de trecere a frontierei cu Șerbia și România. Numele orașului a fost atestat prima oara în scrierile otomane în 1560. Acesta este derivat din Breg, însemnând „mal” (în acest caz, malul Timocului), în timp ce-ovo este un sufix comun în limbile slave care indică numele unui loc. O școală laică a fost construită în 1864, un oficiu poștal a urmat în 1879 și o casă personalizată
Bregovo () [Corola-website/Science/318683_a_320012]
-
Regiunea Vidin aproape de orașul Vidin și în apropiere de punctele de trecere a frontierei cu Șerbia și România. Numele orașului a fost atestat prima oara în scrierile otomane în 1560. Acesta este derivat din Breg, însemnând „mal” (în acest caz, malul Timocului), în timp ce-ovo este un sufix comun în limbile slave care indică numele unui loc. O școală laică a fost construită în 1864, un oficiu poștal a urmat în 1879 și o casă personalizată a apărut în în
Bregovo () [Corola-website/Science/318683_a_320012]
-
190 de tunuri. Au fost mobilizați, în vederea instruirii, aproximativ 14.000 de tineri din contingentul anului 1877 și membri ai milițiilor - aproximativ 33.000. Imediat după mobilizare s-a trecut la organizarea armatei în două corpuri în vederea apărării strategice a malului românesc al Dunării și respingerii la nevoie a unui atac otoman. Cele mai amenințate puncte au fost considerate Calafatul și Bucureștiul. Comandamentul român a hotărât ca două divizii care formau Corpul 1 de armată să asigure apărarea în cazul unui
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
a acceptat propunerea marelui duce Nicolae să devină comandantul suprem al trupelor ruse și române de la Plevna. Condițiile de cooperare urmau să fie discute ulterior. În seara zilei de 19 iulie, noi unități române au traversat Dunărea, iar artileria de pe malul stâng al fluviului și-a intensificat bombardamentele. În plus, Armata Română a fost reorganizată pe 23 iulie în vederea îndeplinirii noilor sarcini. Astfel, a fost creată Armata de Operațiuni de sub comanda generalui Alexandru Cernat, (43.414 militari, 7.170 cai, 110
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
forțe sporite, trupele ruse, care staționau în Nicopol și Rahova, au fost înlocuite cu unități române. Pentru nimicirea grupării turcești de la Vidin și cucerirea acestei cetăți, a fost destinat Corpul de vest sub comandamentul lui Iuliu Dunca. Trupele române de pe malul stâng al Dunării au primit ordin să se concentreze în Oltenia, cu forțele principale în zona Calafat, și să intervină cu artileria în sprijinul marilor unități care urmau să atace Vidinul; ele aveau, totodată, misiunea de a participa la lichidarea
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
Comandamentul român a hotărât să atace pentru început centura de fortificații din jurul Vidinului. Pe 9 ianuarie, toate satele întărite din jurul Vidinului (Tatargik, Novoselce, Rupcea, Rainovcea, Inova și Kapitanovcea) au fost atacate și cucerite concomitent. În sprijinul atacului trupelor terestre de pe malul drept al Dunării au intervenit unitățile de artilerie de la Calafat și Ciuperceni. Vidinul era apărat pe peste 15.000 de infanteriști, peste 2.100 de cavaleriști și artileriști cu 84 de tunuri. După cucerirea centurii de fortificații exterioare, armata română
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
Crimeii. În anii care au urmat, primului grup de nekrasoviți li s-au adăugat alți refugiați din regiunea cursului fluviului Don și iobagi ruși fugiți de pe moșii. Nekrasoviții erau credincioși de rit vechi. Nekrasoviții s-au așezat la început pe malul drept al râului Bolșaia Laba, aproape de vărsarea sa. Mai târziu, majoritatea, inclusiv Ignat Nekrasov, s-au mutat în Peninsula Taman, unde au înființat trei localități: Bludilovski, Golubinsky și Cirianski. Nekrasoviții au executat raiduri de jaf în zonele învecinate aflate sub
Cazaci nekrasoviți () [Corola-website/Science/318806_a_320135]
-
elfa Idril, fiica lui Turgon, Lordul Gondolin. Cand Gondolin a căzut, prin trădarea lui Maeglin, Tuor i-a salvat pe mulți dintre locuitori de la moarte. Cu timpul, toate regatele elfilor din Beleriand cad și refugiații fug către un sanctuar pe malul apei, creat de Tuor. Fiul lui Tuor, Eärendil Half-elven, se logodește cu Elwing, o descendentă a lui Beren și a lui Lúthien. Elwing îi oferă lui Eärendil Silmarilul furat de cei doi și, folosind lumină acestuia, Eärendil călătorește dincolo de mare
Silmarillion () [Corola-website/Science/318788_a_320117]
-
fost recunoscută de URSS, nefiind confirmată de nici-un tratat semnat de guvernul bolșevic. Prin urmare, acesta a reacționat împotriva Unirii pe de-o parte suscitând în Basarabia însăși răscoala de la Tatarbunar, pe de altă parte înființând în Ucraina sovietică, pe malul stâng al Nistrului, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, în care a dezvoltat « "Moldovenismul" ». La procesul răsculaților de la Tatarbunar, au venit, ca apărători ai acuzaților, mulți intelectuali comuniști din Europa occidentală precum Henri Barbusse, care au contribuit, spre satisfacția Uniunii Sovietice
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
a dus la izbucnirea unui război civil între diferitele facțiuni căzăcești din Ucraina care a durat până spre sfârșitul secolului al XVII-lea. În secolul al XVIII-lea, teritoriul Hetmenatului a fost redus la ceea ce este cunoscut ca Ucraina de pe malul stâng. Împărăteasa Ecaterina a II-a a abolit orice urmă de autonomie a cazacilor ucraineni în 1764. Capitalele hemanatului au fost Cihirin, Baturin și Hluhiv. Hetmenatul a ocupat teritoriile a ceea ce este astăzi Ucraina centrală, plus o zonă de frontieră
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
careacteriazată printr-un război civil aproape neîntrerupt de-a lungul secolului al XVII-lea. În 14667, în plină perioadă a Ruinei, războiul ruso-polonez a luat sfârșit prin semnarea păcii de la Andrusovo, care prevedea împărțirea Hetmanatului în două regiuni, Ucraina de pe malul stâng și Ucraina de pe malul drept. Hetmanatul având capitala la Kiev a păstrat o oarecare autonomie în cadrul statului rus și a rămas să controleze doar Ucraina de pe malul stâng. Ucraina de pe malul drept, cu excepția regiunii Kievului, a devenit parte a
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
aproape neîntrerupt de-a lungul secolului al XVII-lea. În 14667, în plină perioadă a Ruinei, războiul ruso-polonez a luat sfârșit prin semnarea păcii de la Andrusovo, care prevedea împărțirea Hetmanatului în două regiuni, Ucraina de pe malul stâng și Ucraina de pe malul drept. Hetmanatul având capitala la Kiev a păstrat o oarecare autonomie în cadrul statului rus și a rămas să controleze doar Ucraina de pe malul stâng. Ucraina de pe malul drept, cu excepția regiunii Kievului, a devenit parte a Poloniei, iar formațiunile administrative stabilete
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
păcii de la Andrusovo, care prevedea împărțirea Hetmanatului în două regiuni, Ucraina de pe malul stâng și Ucraina de pe malul drept. Hetmanatul având capitala la Kiev a păstrat o oarecare autonomie în cadrul statului rus și a rămas să controleze doar Ucraina de pe malul stâng. Ucraina de pe malul drept, cu excepția regiunii Kievului, a devenit parte a Poloniei, iar formațiunile administrative stabilete de Hmelnițki au fost abolite, fiind reînființate voievodatele poloneze Czernigow, Kijow și Bracław. Perioada Ruinei s-a terminat odată cu alegerea în funcția de
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
prevedea împărțirea Hetmanatului în două regiuni, Ucraina de pe malul stâng și Ucraina de pe malul drept. Hetmanatul având capitala la Kiev a păstrat o oarecare autonomie în cadrul statului rus și a rămas să controleze doar Ucraina de pe malul stâng. Ucraina de pe malul drept, cu excepția regiunii Kievului, a devenit parte a Poloniei, iar formațiunile administrative stabilete de Hmelnițki au fost abolite, fiind reînființate voievodatele poloneze Czernigow, Kijow și Bracław. Perioada Ruinei s-a terminat odată cu alegerea în funcția de hatman al lui Ivan
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
țăranii nu au fost niciodată legați de pământ, având dreptul să se mute pe alte moșii. Hetmanatul a fost împărțit în districte militaro-administrative (districte regimentale, „polki”), al căror număr a variat funcție de teritoriul statului. În 1649, când Hetmanatul controla amble maluri ale Niprului, teritoriul era împărțit în 16 districte. După pierderea regiunii vestice, (Malul drept), numărul de districte s-a redus la zece. Districtele regimentale erau împărțite mai departe în companii („sotnii”), care erau conduse de căpitani. Hetmanatul era condus de
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
pe alte moșii. Hetmanatul a fost împărțit în districte militaro-administrative (districte regimentale, „polki”), al căror număr a variat funcție de teritoriul statului. În 1649, când Hetmanatul controla amble maluri ale Niprului, teritoriul era împărțit în 16 districte. După pierderea regiunii vestice, (Malul drept), numărul de districte s-a redus la zece. Districtele regimentale erau împărțite mai departe în companii („sotnii”), care erau conduse de căpitani. Hetmanatul era condus de un hetman, guvernul lui și de două consilii: Consiliul General și Consiliul ofițerilor
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
Județul Teleorman, Cod LMI 2004 TR-I-m-B-14218.02, ca un Castru din sec. II - III, Epoca romană, aflat în satul Poiana; comuna Ciuperceni, locația "La Culă”. În Repertoriul Arheologic Național, situl arheologic de la Poiana - "La Culă" - situat la 400 m pe malul stâng al Dunării Epoca medievală, Epoca romană / sec. XIV, sec. II - III este înscris la Cod RAN 151727.01.
Castrul roman de la Ciuperceni () [Corola-website/Science/316012_a_317341]
-
victorie aliată însă ceea ce este evident este că a fost o bătălie inutilă, din moment ce Împăratul abdicase deja cu 4 zile în urmă. Repliindu-se încet în fața lui Wellington, Soult își regrupează forțele în jurul orașului Toulouse, postându-și armata pe ambele maluri ale fluviului Garonne, în parte în cartierul Saint-Cyprien și în parte în spatele "Canal du Midi", cât și pe înălțimile de la Calvinet și în reduta Seypières. Soult nu avea decât 35 000 - 36 000 de oameni și primise întărirea suplimentară a
Bătălia de la Toulouse (1814) () [Corola-website/Science/316023_a_317352]