27,370 matches
-
000 de cetățenii ale evreilor însemna o muncă inutilă care favoriza corupția. Lăncierii, miliția partidului cuzist, care era alcătuită din o mie de membri, și-a sporit rîndurile în cîteva săptămîni la cîteva zeci de mii de duri înarmați. Un val scandalos și fără precedent de jaf, distrugeri turbate, șantaj și teroare a cuprins întreaga țară. Pe măsură ce excesele creșteau în intensitate, Iorga a primit o scrisoare în care era acuzat că "s-a pus în slujba unei campanii care pregătea o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
s-a mai ivit niciodată. M-am întors la München împreună cu dna Boeru, în noaptea de vară înstelată și senină. Conducînd pe autostradă spre nord, drumul era aproape pustiu, în vreme ce din sensul opus se scurgea un flux continuu de faruri. Valul de vilegiaturiști continua să se rostogolească spre plajele Mediteranei. În clipa în care am plecat, actuala doamnă Boeru a început să tune și să fulgere cu furie. A afirmat cu tărie că ea nu este legionară. Mai mult (subliniind totuși
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
000 au emigrat În Franța, Marea Britanie, Australia și America de Nord sau de Sud. Acolo li s-au alăturat persoanele strămutate și refugiații care mai rămăseseră din al doilea război mondial, cărora li s-a adăugat, Între 1947 și 1949, un nou val de refugiați politic din țările Europei Centrale și de Est. În total, Statele Unite au primit În acei ani 400.000 de azilanți, plus alți 185.000 În 1953-1957. Canada a admis 157.000 de refugiați și persoane strămutate, iar Australia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că problema reală nu era comunismul, decât poate indirect. Angoasa europeană era provocată de efectele războiului și de ceea ce Kennan diagnostica drept „epuizare fizică și morală”. Obstacolele cu care se confrunta continentul păreau de netrecut acum, când se risipiseră primul val de speranță și avântul reconstrucției postbelice. Hamilton Fish, redactor la Foreign Affairs (prestigios jurnal ce reflecta vederile oficiale americane În politica externă), Își rezuma astfel impresiile asupra Europei În iulie 1947: Totul e neîndestulător: prea puține trenuri, tramvaie, autobuze și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
temuseră multă vreme de o pace ruso-germană separată și de aceea toleraseră amânări și compromisuri, au Încetat să mai ia În considerație această ipoteză improbabilă. În august au luat decizia unilaterală de a permite creșterea producției În Bi-zonă (suscitând un val de critici din partea rușilor și francezilor). Directiva JCS 1067 a Statului-Major Interarme (Planul Morgenthau) a fost Înlocuită de JCS 1779, care proclama oficial noile obiective americane: unificarea economică a vestului Germaniei și Încurajarea autonomiei. Pentru americani mai ales, germanii ieșeau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu aibă Încredere și dacă boomul economic european nu datora mare lucru Înaltei Autorități, care nu influența mai deloc concurența, piața muncii și prețurile -, atunci de ce au refuzat englezii să i se alăture? și de ce neparticiparea lor a făcut atâtea valuri? Englezii nu aveau nimic Împotriva unei uniuni vamale europene - erau chiar În favoarea ei, cel puțin pentru ceilalți europeni. Ce Îi deranja la Înalta Autoritate era ideea de putere executivă supranațională, chiar dacă aceasta dirija producția și prețul a numai două produse
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu care comuniștii au investit exclusiv În industria grea, În detrimentul serviciilor și bunurilor de consum, a asigurat creșteri fără precedent ale producției. Pretutindeni s-au adoptat planuri cincinale cu obiective hiperbolice. În termeni de produs brut, rata creșterii În primul val de industrializare era impresionantă, mai ales În țări ca România sau Bulgaria, care porniseră de la zero. Numărul persoanelor angajate În agricultură a scăzut Între 1948 și 1952 cu 18%, chiar și În cel mai urbanizat stat din Est, Cehoslovacia. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
50 a avut loc un exod dramatic de la sat la oraș, Îndeosebi În Franța și Italia. Dar asemănările se opresc aici. Trăsătura distinctivă a istoriei economice din Europa comunistă e că, pe lângă oțel, cărbune, fabrici și blocuri de apartamente, primul val de industrializare sovietică a produs, chiar mai mult decât În URSS, distorsiuni și contradicții grotești. După Înființarea CAER-ului (Consiliul pentru Ajutor Economic Reciproc 4) În 1949, au fost trasate regulile comerțului Între statele comuniste. Fiecare țară urma să trateze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amplu protest la câteva zeci de kilometri mai la nord. Măsurile au fost impuse de un regim nepopular, mai rigid chiar decât șefii de la Moscova (care Îi avertizaseră pe liderii comuniști est-germani să accepte reforme și compromisuri pentru a stăvili valul de muncitori calificați spre Occident). La 16 iunie, 400.000 de muncitori din Germania de Est au intrat În grevă, cele mai mari demonstrații având loc chiar la Berlin. Ca și protestatarii din Plzeò, muncitorii germani au fost anihilați cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amenințarea reală venea de la Însuși aparatul comunist. Aceasta era adevărata semnificație a schismei iugoslave, iar Stalin a revenit la vechile metode, actualizate și adaptate circumstanțelor, ca răspuns la „titoism”. Între 1948 și 1954, lumea comunistă a cunoscut un al doilea val de arestări și procese-spectacol cu semnificație politică. Precedentul istoric al epurărilor și proceselor din acești ani era, desigur, Teroarea Sovietică din anii ’30. și atunci, principalele victime au fost comuniștii Înșiși, În scopul declarat de a curăța partidul de „trădători
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Stalin; până la urmă, cei 15 acuzați (toți evrei) au fost judecați În secret de un Tribunal Militar În vara anului 1952. Cu o excepție, toți au fost executați; singura supraviețuitoare, Lina Shtern, a primit zece ani de Închisoare. Între timp, valul antisemit creștea În statele-satelit. În România, unde o parte importantă a populației evreiești a supraviețuit războiului, o campanie antisionistă a fost lansată În toamna anului 1948 și susținută cu energie fluctuantă timp de șase ani. Dar mărimea comunității evreiești din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după al doilea război mondial, producătorii americani, strânși cu ușa Între declinul audienței interne și costul tot mai ridicat al producției de film, au luat cu asalt piețele europene. În schimb, guvernele din Europa erau mai reticente ca oricând În fața valului de produse americane ce amenința piața internă: industria cinematografică locală, Încă importantă În Marea Britanie și mai ales În Italia, trebuia protejată Împotriva dumping-ului american, iar prețioșii dolari erau prea puțini pentru a fi aruncați pe importul de filme americane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de obicei filme de epocă actualizate, În care afaceriștii și mecanicii Îi Înlocuiau ocazional pe nobili și țărani. Cele mai bune filme europene din epocă - gustate și astăzi de spectatori - aveau inevitabil legătură cu războiul. Eliberarea a adus un scurt val de filme despre Rezistență - Peloton d’exécution (1945), Le Jugement dernier (1945), La Bataille du Rail (1946) În Franța; Roma, città aperta (Roma, oraș deschis, 1945), Paisan (Paisa, 1946), Un giorno della vita (1946) În Italia; În toate, un abis
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primul război mondial, Europa era un continent optimist: politicienii și jurnaliștii priveau cu Încredere spre viitor. Treizeci de ani și două războaie mondiale mai târziu, oamenii fixau cu anxietate un trecut teribil. Mulți observatori anticipau o nouă criză postbelică, alt val de extremism, un al treilea război mondial. Dar uriașa nefericire colectivă pe care europenii și-au provocat-o singuri În prima jumătate a secolului a avut un efect profund depolitizant: departe de a căuta din nou soluții extreme, ca În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
catolicii. Echilibrul politic postbelic al țărilor de Jos s-a născut exact din această combinație specifică Între comunități culturale autonome și partide reformiste de centru-stânga și centru-dreapta. Dar nu a fost mereu așa: Belgia mai ales se confruntase cu un val de violență politică În anii ’30, când separatiștii flamanzi și fasciștii rexiști ai lui Léon Degrelle puseseră În pericol regimul parlamentar; În anii ’60 avea să traverseze o perioadă și mai turbulentă de conflict intercomunitar. Însă vechile elite politice și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
civili - morți, răniți sau dispăruți. Independența Indoneziei, proclamată unilateral de liderul naționalist Sukarno la 17 noiembrie 1945, a fost În cele din urmă recunoscută de autoritățile olandeze (și de regina Juliana, Înlăcrimată) la Conferința de la Haga din decembrie 1949. Un val constant de europeni (de fapt, mulți dintre ei se născuseră În Indii și nu văzuseră niciodată Olanda) reveneau „acasă”. Până la sfârșitul anului 1957, dată la care președintele Sukarno a Închis Indonezia pentru oamenii de afaceri olandezi, numărul celor „repatriați” era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
felul În care au evoluat evenimentele din Ungaria, să le clarificăm În cadrul partidului sau să obținem un consens În favoarea conducerii”. În Italia, ca și În Franța, Marea Britanie și mai peste tot, membrii de partid tineri și educați au plecat În valuri 17. Ca și intelectualii de stânga necomuniști, ei fuseseră atrași atât de promisiunea reformelor poststaliniste În URSS, cât și de Însăși revoluția maghiară, cu consiliile ei muncitorești, inițiativele studențești și ideea că până și un partid aflat la putere În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Fiat, Renault, Volkswagen sau Morris - adesea În aceeași zi, Întrucât concediile se dădeau de obicei În august - și porneau la drum către un litoral Îndepărtat, pe drumuri strâmte și fără popasuri, rămase din altă eră a turismului. A rezultat un val de ambuteiaje nemaivăzute, Îngrozitoare, care s-au Înrăutățit progresiv odată cu sfârșitul anilor ’50. Ușor de imaginat pe ce artere s-au produs: șoseaua A303 sud-vest de la Londra la Cornwall; Routes Nationales 6 și 7 de la Paris spre coasta mediteraneană; Route
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pierdut entuziasmul. Producătorii europeni, lipsiți de resursele Hollywoodului, nu puteau spera să concureze ca ritm sau standarde tehnice cu filmele americane, așa Încât s-au limitat tot mai mult la producții ce reflectau „viața obișnuită”, fie că era vorba de „noul val”, „drama de bucătărie” sau comedia domestică. În Europa, cinematograful decădea: dintr-o activitate socială, el a devenit o formă de artă. În timp ce spectatorii din anii ’40 și ’50 mergeau să vadă orice rula la cinematograful local, acum oamenii intrau doar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Început curând să fie televizat, de regulă În weekenduri. Doar tinerii ieșeau În număr mare. Iar gusturile lor În materie de divertisment Începeau să se schimbe. La sfârșitul anilor ’50, economia europeană a Început să resimtă serios impactul comercial al valului demografic. Mai Întâi s-au dezvoltat foarte mult produsele pentru bebeluși și copii: cărucioare, pătuțuri, scutece, mâncare și Îmbrăcăminte pentru copii, echipament sportiv, cărți, jocuri și jucării. A urmat expansiunea școlilor și serviciilor educaționale, dând naștere unei noi piețe de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
externe și să nu menținem forțe peste hotare, am fi fost la fel de bogați precum germanii. Harold Macmillan Bunăstarea și forța economiei britanice pe care șministrul de Finanțe britanicț Butler le lăuda În discursurile din 1953 și 1954 au constituit ultimul val de prosperitate ce scălda țărmurile britanice, adus de trezirea economiei germane care se ridica pe val, trăgând după ea flotila europeană. Dacă privim În urmă, 1954 pare ultima vară de iluzii grandioase pentru Marea Britanie. Alan Milward O particularitate izbitoare În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Macmillan Bunăstarea și forța economiei britanice pe care șministrul de Finanțe britanicț Butler le lăuda În discursurile din 1953 și 1954 au constituit ultimul val de prosperitate ce scălda țărmurile britanice, adus de trezirea economiei germane care se ridica pe val, trăgând după ea flotila europeană. Dacă privim În urmă, 1954 pare ultima vară de iluzii grandioase pentru Marea Britanie. Alan Milward O particularitate izbitoare În istoria Europei Occidentale postbelice o reprezintă contrastul dintre performanța economică a Germaniei de Vest și cea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fel liniștea și confortul material În care scandinavii Își duceau viața tihnită. La jumătatea anilor ’60, „Nordul Înghețat” al Europei avea deja un statut mitic: chiar dacă modelul social-democrat suedez nu putea fi reprodus cu ușurință În alte părți, el stârnea valuri de invidie și o admirație universală. Oricine cunoaște cultura nordică, de la Ibsen și Munch la Ingmar Bergman, va recunoaște un alt aspect al vieții scandinave: aplecarea spre introspecție și melancolie, traduse pe atunci, În percepția populară, ca predispoziție la depresie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceea, În Marea Britanie; În schimb piesa următoare, Soldaten (1967), care Îl ataca pe Churchill pentru bombele incendiare lansate asupra orașelor germane, a fost inițial interzisă În Regatul Unit. Tot În anii ’50, peste arta europeană s-a rostogolit un „nou val” de scriitori și regizori care prefigura tot ce apreciem la generația anilor ’60: abandonul convențiilor narative și interesul pentru sex, tineret, politică și alienare. Cele mai influente romane publicate În vestul Europei - Il Conformista (Conformistul, 1951) de Alberto Moravia, La
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Heimat turnate În Pădurea Neagră, iar englezii cu un amestec de filme de război și comedii din ce În ce mai aluzive și mai ușoare. și, oricum, publicul larg prefera În continuare filmele americane de succes. Culmea este că și ideile revoluționare ale noului val de cineaști francezi s-au născut tot din admirație pentru producțiile americane, În special pentru stilul sobru și auster de film noir de la sfârșitul anilor ’40. Exasperați de clișeele tematice și decorul rococo ale predecesorilor, câțiva tineri cineaști francezi - botezați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]