29,295 matches
-
conștiința efemerității determină apelul la înțelepciune. Trebuie de subliniat însă că, sub condeiul bătrînului scriitor, din noțiune de chimie, atomul devine noțiune de filozofie și morală 4). Tînărul Eminescu valorizează, de asemenea, în chip moralizator cuvîntul „atom”: „în veci aceleași doruri [spune el în penultima strofă din „împărat și proletar”] mascate cu altă haină./ Și-n toată omenirea în veci același om -/ în multe forme apare a vieții crudă taină./ Pe toți ea îi înșală, la nime se distaină./ Dorinți nemărginite
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acea zonă a orașului, în patinoar („patinor” la Bacovia, „patinaj” la Isaiia Răcăciuni), „trist” numai pentru firile senzitive, dar nici pentru ele întotdeauna, dovadă următorul fragment din Cîntec tîrziu, publicat în „Curentul” și reprodus între variantele din Opere (1978): „Un dor de a respira, de a se plimba departe, cîmpii de iarnă, corbii... Cu niște patine vechi, Sensitif se îndreptă spre gîrla înghețată pe care alunecase de atîtea ori, altădată. Anii, indiferența la care ajunsese îl făceau să se întrebe dacă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și după opinia pe care o au despre viață. Pentru Mihai Codreanu, de pildă, corbii sînt proiecții ale unei dureroase confruntări interioare, provocate de mulțimea aspirațiilor eșuate: „Din iarna sufletului meu pornește/ Un stol de corbi spre zările cernite:/ Sînt dorurile mele nemplinite;/ Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.// în gemete pustii se prelungește/ Ca-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma unei stele;/ Doar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e însă cel care se deosebește de inșii „normali” prin faptul că gîndește diferit, inovator, îndrăzneț și neliniștește cu ideile sale . E idealistul redus de adversari la o imagine calomnioasă, caricaturală, propagandistică: „Eu sunt un monstru pentru voi/ Urzind un dor de vremuri noi”. Pentru a da mai multă vigoare discursului, poetul a pus, cum se vede, efectul înaintea cauzei. Versurile denunță percepția voit exagerată a celor cărora li se adresează „muncitorul”. Vă par un monstru și de aceea mă izolați
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vezi cît de frumoasă ești!...// Cînd singură parcă te sperii/ De patima ochilor tăi,/ Ce ard de farmecul durerii,/ în spasmul visului dintîi.// Căci ești în vîrsta cînd fioruri/ Te apucă-așa, ca din senin,/ Cînd te frămîntă mii de doruri./ Și nici nu știi de unde-ți vin...” 7). în romanul Dan, fiorii ating conștiința în modul cel mai dramatic: „Toate aceste chipuri [de oameni pe care i-a cunoscut, buni și răi - n. m.] îi apăreau simultan, în scăpărări ciudate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poeților - susținea, într-un fel ritos și exclusivist, cineva, la începutul secolului XX - e s-o cînte. Pentru ei aceasta ar fi cea mai pasionantă și mai productivă dintre teme: „Poeți, lumina vieții voastre/ E visul magic de iubire;/ în dorul ei cîntați voi jalnic,/ Ca ea nu-i alta să inspire”2). Ce descoperim, însă, cînd o cercetăm la Bacovia? La el, „Măria Sa Iubirea” apare destul de ștearsă. în poezia lui cuvîntul „iubire” nu este scris niciodată cu majusculă, în afară de cazul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
elasticitatea („Se-ndoaie coapsa plopului pe culme” - Octavian Goga), vibrația („Poleitu-și-au bănuții/ Sunătorii plopi din poartă” - G. Șt. Cazacu Delarast)10). Plopii (la Arghezi) sînt arbori evocatori de amintiri: „Pustiul mă învălui,/ Cînd subt un plop mi se trezi/ Tot dorul de altădată!” 11) Bacovia îi admiră și îi compătimește. în „Amurg antic” plopii apar magnifici, decorativi, într o alură solemnă și liniștită: „- Apostoli în odăjdii violete”12). Despre ei scrie cu o emoție particulară și, dacă pot să zic așa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un loc ieșirea (sa) la pensie”.10) într-o încercare de portret jurnalistic, unul din elevii săi a scris atunci: „A fost în cariera profesorului Lascăr Veniamin o trudă cinstită și luminată pentru ridicarea tineretului, precum a fost și un dor fierbinte de a crește generațiile noastre în dragoste de țară și în slăvire de virtuți. Ni-l amintim totdeauna la datorie, pildă aleasă de înțelepciune și cumințenie”.11) Era un om activ, plin de inițiative, o „energie”. O figură reprezentativă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu cît înaintează în vîrstă, cimitirul i se impune ca o destinație fatală: „Curg zilele spre cimitir/ Trist, una cîte una,/ Și destrămînd al vieții fir/ Se duc pe totdeauna.// Și-acolo, încet, molcomitor,/ Se-adună în suspine -/ Cu un dor de «mîine» sora lor,/ Cu-un dor de mine” 7). O încercare „Cu cuvîntul eternitate se poate face multă retorică”, susținea Blaga. „Mai puțină poezie”, adăuga el imediat 1). Bacovia e dintre cei care au încercat. E drept, însă, că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se impune ca o destinație fatală: „Curg zilele spre cimitir/ Trist, una cîte una,/ Și destrămînd al vieții fir/ Se duc pe totdeauna.// Și-acolo, încet, molcomitor,/ Se-adună în suspine -/ Cu un dor de «mîine» sora lor,/ Cu-un dor de mine” 7). O încercare „Cu cuvîntul eternitate se poate face multă retorică”, susținea Blaga. „Mai puțină poezie”, adăuga el imediat 1). Bacovia e dintre cei care au încercat. E drept, însă, că îl folosește foarte tîrziu, în Stanțe burgheze
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
autorul „Scrisorii I”, unde era atotputernic, profund și grav: „De-atunci și pînă astăzi colonii de lumi pierdute/ Vin din sure văi de caos pe cărări necunoscute/ Și în roiuri luminoase izvorînd din infinit,/ Sunt atrase în viață de un dor nemărginit”6). „Infinitul” eminescian e cosmic, fără hotar; cel al simboliștilor e fie unul geografic, fie unul interior, sufletesc. Simboliștii, dacă se poate spune așa, l-au făcut terestru, l-au limitat. Uneori, infinitul lor încape într-o senzație de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
era amestecată cu suferință. De îndată ce coardele încălușate porniseră să îngîne amara destăinuire, sub vraja adîncă a melodiei, întreaga sală amuțise. Tot mai învăluită, mai joasă, mai înceată, mărturisind duioșii și dezamăgiri, rătăciri și chinuri, remușcări și căințe, cîntarea, înecată de dor, se îndepărta, se stingea, suspinînd pînă la capăt, pierdută, o prea tîrzie și zadarnică chemare.” (Op. cit., p. 52) „Primul dans modern” (Remi Hess), valsul a fost introdus în saloanele romînești „cam pe la 1820”(Teodor T. Burada, „Dicționar muzical”, în Opere
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
50. 15. Ibidem, p. 83. 16. Ibidem, p. 110. 17. Ibidem, p. 104. 18. Ibidem, p. 120. Despre iubire 1. G. Ibrăileanu, „Opera d-lui Vlahuță”, în Viața Romînească, 9, vol.32, febr. 1914, p. 212. 2. Radu D. Rosetti , „Dor”, în „Anuarul presei romîne și al lumei politice”, 2, 1908, p. 140. 3. Lucrurile încep de la Conachi („Visul amoriului”, „Amoriul din prieteșug”), Alecsandri (care plasează într-o proză „romanța” „Amor, amor,/ încîntător!/ Amor, amor,/ Te chem cu dor”), Alexandrescu („Prieteșugul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
D. Rosetti , „Dor”, în „Anuarul presei romîne și al lumei politice”, 2, 1908, p. 140. 3. Lucrurile încep de la Conachi („Visul amoriului”, „Amoriul din prieteșug”), Alecsandri (care plasează într-o proză „romanța” „Amor, amor,/ încîntător!/ Amor, amor,/ Te chem cu dor”), Alexandrescu („Prieteșugul și amorul”), Pann („Despre amor sau dragoste și ură”). Să mai amintesc, oare, culegerea „Spitalul amorului” a acestuia din urmă, un document interesant pentru chestiunea pusă în discuție aci? 4. V. Opere, p. 124 și, respectiv, 339. 5
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ta! Ce bine se aseamănă cu a lui Eminescu! Așa, mă vezi ce mic sînt, prizărît și urît! Să fiu mai frumos... Femeile! Același regret. Cît mai multe mijloace pentru a atrage. - Mai fluieră-mi o dată «Doina», să-mi potolesc dorurile... Așa petreceam în Römische Haus. Acolo ne împrietenisem bine. Aveam răgazul să stăm de vorbă. Pe stradă nu era chip. Fugea ca mercurul în toate părțile. Orice fată îl interesa. Alerga după cunoscute și necunoscute. Le vorbea tuturor de iubirea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu e poet, cred, să nu aibă, în anumite momente, remușcări pentru „ușurătatea” existenței sale în raport cu a inșilor obișnuiți. Un asemenea contrast îl îndeamnă pe Arghezi să scrie: „Lumea plînge de necazuri/ Tu-ți pui gîndul pe atlazuri/ Și, de dor de vînt și mierle,/ Faci cu acul fir de perle” („Dor dur”), iar autorul Cuvintelor potrivite nu era unul care să-și umple zilele numai cu literatura: avea o gospodărie, un atelier tipografic etc. Cu atît mai izbitoare e percepția
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru „ușurătatea” existenței sale în raport cu a inșilor obișnuiți. Un asemenea contrast îl îndeamnă pe Arghezi să scrie: „Lumea plînge de necazuri/ Tu-ți pui gîndul pe atlazuri/ Și, de dor de vînt și mierle,/ Faci cu acul fir de perle” („Dor dur”), iar autorul Cuvintelor potrivite nu era unul care să-și umple zilele numai cu literatura: avea o gospodărie, un atelier tipografic etc. Cu atît mai izbitoare e percepția diferenței între modul propriu de viață și cel al mulțimii la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu vorbește de un loc, ci de un timp: timpul cînd era tînăr, economic liber și n-avea de împărțit nimic cu nimeni. Indirect, „Stanța” sa confirmă adevărul uneia din observațiile lui Schopenhauer, anume că „Uneori credem că ne e dor de un loc îndepărtat, de fapt ne e dor de timpul ce l-am petrecut acolo”. „Țara Bacovia” e ținutul Bacăului, chiar mai puțin de atît: Bacăul și împrejurimile sale. Ca teritoriu autonom, cu personalitate specifică, „țară” n-a existat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
timpul cînd era tînăr, economic liber și n-avea de împărțit nimic cu nimeni. Indirect, „Stanța” sa confirmă adevărul uneia din observațiile lui Schopenhauer, anume că „Uneori credem că ne e dor de un loc îndepărtat, de fapt ne e dor de timpul ce l-am petrecut acolo”. „Țara Bacovia” e ținutul Bacăului, chiar mai puțin de atît: Bacăul și împrejurimile sale. Ca teritoriu autonom, cu personalitate specifică, „țară” n-a existat, în nici o epocă, așa cum au existat „Țara Făgărașului”, „Țara
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în nr. 298 din 1 mai 1973 - n. 2011). Fata numită astfel de Bacovia a fost fiica lui Moișă „Hneoc” Șafran, curelar, și al Mișkei. într adevăr, a plecat în America, de unde s-a întors însă nu de „alean”, de „dorul țării”, cum zice poetul, ci pentru a se căsători cu Aizinger, un tip șchiop, agent de fisc sau cam așa ceva. Se pare că Bacovia a avut față de ea „anumite sentimente”, de vreme ce a scris poezia, a încheiat Marcel Marcian. El e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Destul parfum de flori uscate,/Destulă viață risipită,/în ceasuri pururi zbuciumate.// Simt cum o pulbere fatală/Coboară peste biata minte/ De stinge nota ideală/ Din gama tristelor cuvinte.// Sub vălul negru ce ne-apasă/ Se stinge vis, se stinge dor.../ Lăsați-mă, puțin îmi pasă/ Că florile se sting și mor.// Nimic să nu mă mai atingă:/ Nimic să nu mai simt de-acum,/Pornesc cu inima mpietrită,/ De nu m-aș prăbuși pe drum!” („Moldova”, 5, nr. 269, 30
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ar fi fost doi în loc de unul; nu, să fi supraviețuit cineva de pe nava aceea, ca să am un camarad, o altă ființă umană cu care să vorbesc și să pot discuta! Pe tot parcursul vieții mele singuratice, nu am simțit un dor mai sincer și mai puternic după compania semenilor mei, sau un regret mai mare față de această dorință (217). Gândurile lui Crusoe poate că nu reprezintă un monolog interior în forma cu care suntem familiarizați. În ciuda acestui lucru, sunt reflecții ale
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
poate că nu reprezintă un monolog interior în forma cu care suntem familiarizați. În ciuda acestui lucru, sunt reflecții ale sentimentelor și gândurilor pe care le-a avut în acel moment chiar dacă sunt amintiri îndepărtate ale acestora: el chiar a simțit "dorul" pe care se chinuie să îl descrie. Monologul interior va evolua ca tehnică a romanului de ficțiune care poate fi invidiat doar de jurnalistul literar narativ care ajunge, dacă dorește să rămână pur "nonficțional", să i se spună ce gânduri
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Mănăstirii Sinaia, om cu o aleasă cultură și cu o frumoasă simțire patriotică, Societatea Carpatină ”Sinaia’’ a avut o serie de realizări cum ar fi: desfundarea și amenajarea Peșterii Ialomiței, construirea unor pavilioane (cum au fost cele de la Vârful Cu Dor, Furnica Davila, Sgarbura de pe Calea Codrului, Caraiman, Vârful Omu, etc.) a constuit unele drumuri cum au fost cele de pe Valea Jepilor, Vârful Cu Dor - Peștera Ialomiței, Valea Cerbului, etc. În prim planul activității, a stat și organizarea unor excursii preponderent
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
fi: desfundarea și amenajarea Peșterii Ialomiței, construirea unor pavilioane (cum au fost cele de la Vârful Cu Dor, Furnica Davila, Sgarbura de pe Calea Codrului, Caraiman, Vârful Omu, etc.) a constuit unele drumuri cum au fost cele de pe Valea Jepilor, Vârful Cu Dor - Peștera Ialomiței, Valea Cerbului, etc. În prim planul activității, a stat și organizarea unor excursii preponderent pe trasee din Munții Bucegi, la care a participat un număr impresionant de turiști. - Societatea Turistilor din Romania ( S.T.R.), Înființată În 1903 de un
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]