27,746 matches
-
profesorilor cu cele ale elevilor se constată că profesorii au situat „curiozitatea” pe locul întâi, în timp ce pentru elevi ea este abia a treia. „Libertatea” situată detașat de elevi pe primul loc, profesorii o consideră pe locul al doilea. „Nonconformismul” este plasat de elevi pe locul al patrulea, iar de profesori pe locul al treilea. Având în vedere aceste rezultate se poate aprecia că există caracteristici recunoscute de profesori și de elevi în același timp, car că importanța acordată este diferită. Din
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
este „inteligent” și „pasionat de cunoaștere”. În ansamblu nu se poate spune că profesorii au identificat aceleași trăsături pentru elevul adolescent și pentru cel autonom. Comparând răspunsurile profesorilor cu cele ale elevilor, se observă că ambele categorii de subiecți au plasat „libertatea” pe primul loc între trăsăturile elevului autonom. „Inteligența”, văzută de elevi pe locul a treilea apare în cazul profesorilor pe locul al doilea. Este vorba din nou despre identificarea acelorași trăsături cărora li se acordă importanță diferită. Ca o
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
le ascundea: corigența pe semestrul I la o disciplină, absenteismul masiv la Început de semestru II, comportamentul agresiv vis-a-vis de colegii lui și de profesori, precum și rezultatul unui chestionar despre caracteristici ale clasei și ale elevilor din colectiv, care Îl plasa pe respectivul elev pe locul I În ceea ce privește violența și insensibilitatea. Am constatat cu stupoare că, În loc să avem o discuție constructivă, În urma căreia să găsim modalitățile de a acționa Împreună spre binele elevului, respectiva doamnă Încerca să caute scuze propriului copil
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
604-562), căreia i se atribuie Grădinile suspendate, considerate una dintre minunile lumii antice, alături de: Piramida lui Keops, Statuia lui Zeus, Colosul din Rodhos, Templul zeiței Artemis din Efes, Templul sau mauzoleul din Halicarnas, Farul din Alexandria. Tot Herodot i-a plasat Semiramidei de Assur originea în Ascalon, în Palestina. Era considerată fiica zeiței Decerto și a unui muritor. Rușinată că a născut un copil, zeița a abandonat-o la naștere, au crescut-o ciobanii și au hrănit-o porumbeii. Un demnitar
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
apreciat. Legislatorul Solon, considerat unul dintre cei șapte înțelepți greci, dorea s-o cunoască pentru că-i admira talentul poetic. Filosoful Platon a numit-o a zecea muză. Ovidiu, poetul volumelor: Triste, Faste, Ars amandi, i-a evocat, de asemenea, talentul, plasând-o în galeria "marilor îndrăgostite". Catul și Horațiu, poeți latini, i-au tradus versurile și au imitat-o. Plutarh, scriitor, istoric și filosof grec, autorul celebrei lucrări Vieți paralele, i-a admirat, de asemenea, talentul. Au cunoscut-o și i-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Zhao a intrat ca ucenică în haremul imperial și, cu timpul, a devenit singura femeie din istoria Chinei care a devenit oficial împărăteasă și a guvernat. Era de origine modestă, cu o educație precară, dar gingașă și isteață. Împăratul a plasat-o pe ultima treaptă a rangului între concubinele imperiale (erau paisprezece). Domnișoara Wu s-a stilat în atmosfera haremului, i s-a dat numele Mei, Gingașă, atrăgătoare. În scurt timp a câștigat simpatia celor din jur. Împăratul a apreciat-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și de patriciană, performanța de a instaura, în timp, o dinastie papală în familie. Drept urmare, cei doi soți s-au antrenat reciproc în a-l manipula pe papa Sergius al III-lea. Pentru a fi siguri de reușită, i-au plasat-o ca amantă pe fiica lor, Marozia care, în această calitate, i-a născut un fiu. După moartea papei Sergius al III-lea, Theodora a acționat pentru a favoriza urcarea în scaunul papal a lui Anastasius (911-913) căruia i-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Prevăzător, cardinalul Mazarin le-a adus pe nepoate și pe mama lor la domeniul său, Rochelle, unde era guvernator. Cu toate opreliștile, cei doi îndrăgostiți se întâlneau în taină. Pentru a-l vindeca de pasiune pe rege, cardinalul i-a plasat-o în sfera nevoii de admirație și adorație pe sora mai mare căsătorită, contesa de Soissons. Maria a fost trimisă în Italia și destinul ei a fost legat, prin căsătorie, de principele de Colonna, Lorenzo Onofrio. Maria s-a îndrăgostit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de proxenet. Intențiile contelui erau îndreptate spre favorizarea intrării tinerei Jeanne în anturajul regelui Ludovic al XV-lea (1715-1774), dar originea modestă o împiedica să ajungă la Curtea suveranului. Contele du Barry, amantul ei, era căsătorit oficial și i-a plasat-o pe Jeanne fratelui său, Guillaume, sărac material și cu duhul, dar a dobândit titlul de contesă du Barry, ceea ce i-a facilitat accesul la Curtea regelui Ludovic al XV-lea și, în 1769, a devenit, pentru șase ani, amanta
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vieții sociale de la sfârșitul dinastiei Ming și a vieții de familie a unui mandarin (demnitar) chinez. Romanul reflectă birocrația feudală, obiceiurile, sărbătorile, tradițiile, ritualurile religioase, practicile comunicării sociale, lumea dregătorilor, a negustorilor. Acțiunea romanului, desfășurată pe diferite planuri, este intenționat plasată în urmă cu câteva secole, în vremea dinastiei Song, pentru a deruta și a nu prilejui ocazii contemporanilor de a se regăsi în țesătura narațiunilor și a descrierilor. Personajul principal este Ximen Qing, în traducere, Sărbătoare la Poarta Apuseană, mare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
J'accuse, este autorul valorosului roman Thérèse Raquin, lucrării de teorie literară Romanul experimental, autorul ciclului Rougon Macquart ce cuprinde douăzeci de romane, ciclu ce cuprinde, printre altele: Gervaise, Nana, Germinal, Bestia umană. Acțiunea romanului Nana, publicat în 1880, este plasată în perioada lui Napoleon al III-lea. O tânără frumoasă, ambițioasă, dar fără voce și talent, aspiră să urce pe scena teatrului. Bordenav, directorul Teatrului de Varietăți a distribuit-o pe tânăra Nana în rolul zeiței Venus din piesa Blonda
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a dăruit fetei adorate cercei cu smaralde, ciocolată, bomboane, un coș cu trandafiri. Răsfățându-se cu stările de contemplare în fața frumuseții pure, nu și-a dat seama că fata a crescut, că Roza C. i-a vândut fecioria și a plasat-o pe drumul vânzării trupului. Revăzând-o, cu gene false, cu unghii vopsite, cu colier, cercei și brățară, emanând un miros de parfum ieftin, doritorul de trăiri spiritualizate s-a înfuriat, a lovit cu tot ce i-a căzut în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
s-o mulțumească, episodic a fost model pentru un medic chirurg care a folosit-o pentru a demonstra studenților consecințele variolei și care a și abuzat-o. Lucia a trăit experiența de a fi racolată de "un pește" care a plasat-o într-un bordel, lângă port, unde a venit în contact cu o clientelă vulgară. Prefera cazinourile unde era liberă să-și aleagă clienții. Se preocupa de ținuta ei, și-a construit un fel de a trăi ca o femeie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fac referire la toate ariile științei (matematică, fizică, gramatică, retorică etc.) și la toate fenomenele societății, politică, instituții (religioase, juridice). Teatrul, în calitate de loc al elocinței și ca fapt social, se înscrie în prima linie a preocupărilor lor. De aceea își plasează ei analizele când la nivelul textului, când la nivelul receptării. Chiar dacă ulterior continuă să se interogheze cu privire la acest subiect, își pierd poziția în fața autorilor dramatici care, încă din Clasicism, își arogă primul loc în calitate de teoreticieni. Deci teatrul nu mai este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
autori dramatici și regizori. De aceea, nu ne ocupăm decât de autorii dramatici care au lansat teorii asupra practicii lor și-i lăsăm de o parte pe aceia dintre ei care nu au binevoit să-și explice arta, chiar dacă se plasează printre cei mai mari, ca Beckett, de exemplu, ce nu figurează în această lucrare. Capitolul I Antichitatea Cele mai vechi texte teoretice occidentale ce tratează despre teatru sunt opera unor filosofi. Cei trei mari autori de tragedie, Eschil, Sofocle și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Punctul de vedere al moralistului Condamnarea fără drept de apel lansată de Platon în Republica, în privința "poeziei", adică a ceea ce noi numim astăzi literatură, poate să surprindă, din partea unui om care, pe altundeva, nu încetează să-l elogieze pe Homer. Plasându-se pe o poziție de reformator politic, de educator, el condamnă "poetul" (scriitorul) cetății. Cenzurează, ca un legislator, toate ficțiunile care nu ar fi "favorabile virtuții". Literatura, imorală, nu pare decât, ne avertizează el, să-l pervertească pe cetățean. "Văd
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
folosirea ei în drama burgheză. De o utilizare dificilă, de fapt ea nu este decât rareori adoptată. Să cităm totuși două excepții importante: Musset, în Lorenzaccio, când vrea să redea efervescența politică a Veneției sub tirania lui Alexandru de Medicis, plasează, în diverse colțuri ale scenei, grupuri diferite pe care spectatorul le aude alternativ. Genet procedează la fel în Paravanele (Les Paravents), când vrea să arate efectele revoluției în tabere opuse. Dar este pus în situația de a bulversa scena și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nefericirea lui nemeritată. Acesta este, conform lui Aristotel, criteriul "celei mai frumoase tragedii". Acesta este și motivul pentru care Euripide "se dovedește cel mai tragic dintre poeți". Noțiunea aceasta de greșeală tragică, ce îl nefericește pe eroul acceptabil, dacă ne plasăm la nivelul verosimilității acțiunii, va fi comentată din abundență de viitorii teoreticieni, în special de Racine. Printre cele trei tipuri de relație care pot exista în sânul personajelor, relația de ostilitate reciprocă, relația de neutralitate, relația de alianță, numai cea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Boisrobert sau Scudéry. Două piese se fac ecoul schimbărilor care se operează atunci, Comedia comedianților (La Comédie des comédiens) în care Scudéry, în 1635, face elogiul "poemului dramatic" și Iluzia comică (L'Illusion comique), în anul următor, în care Corneille plasează o pledoarie în favoarea teatrului: Acum ăst' teatru blamat E plasat sus de tot și de lume adorat Iar ce în vremea noastră văzut era cu dispreț Este de-acum iubirea oricărui om de duh semeț. (V, 6)7 Regele îi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se operează atunci, Comedia comedianților (La Comédie des comédiens) în care Scudéry, în 1635, face elogiul "poemului dramatic" și Iluzia comică (L'Illusion comique), în anul următor, în care Corneille plasează o pledoarie în favoarea teatrului: Acum ăst' teatru blamat E plasat sus de tot și de lume adorat Iar ce în vremea noastră văzut era cu dispreț Este de-acum iubirea oricărui om de duh semeț. (V, 6)7 Regele îi subvenționează, în 1635, pe comedianții de la Hôtel de Bourgogne, ca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca un cuvânt dictat de emoție, și nu ca o bucată de bravură, ca personajele să vorbească pe cât de simplu posibil. Nu am nimic de spus în această privință (despre dicție), în afară de faptul că limbajul trebuie să fie limpede, figurile plasate la locul cuvenit și diversificate, iar versificația fără efort și înălțată deasupra prozei, dar nu până la umflarea din poemul epic, pentru că cei puși de poet să vorbească nu sunt poeți.12" De aceea, Corneille îi pune în gardă pe autorii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teamă ca unele să nu rămână fără acțiune sau să o tulbure pe a altora. Romanul nu are niciuna din aceste constrângeri: el dă acțiunilor pe care le descrie cât de mult timp le trebuie pentru a se realiza; îi plasează pe cei pe care îi face să vorbească, să acționeze sau să viseze, într-o cameră, într-o pădure, în piața publică, în funcție de cum este mai potrivit pentru acțiunea lor specială; are pentru aceasta un întreg palat, un întreg oraș
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a ceea ce face în alte părți, multe aparteuri în Mincinosul (Le Menteur), este constrâns la asta de subiect. Ambiguitatea permanentă, pe care ar răspândi-o niște confidențe, trebuie să domnească până la sfârșitul piesei, pentru a permite minciuni și quiproquouri neîncetate. Plasându-se din punctul de vedere al publicului, Corneille este convins că aparteul deranjează. El declară, în Examen la Mincinosul: "Le-am (aparteurile) făcut cât am putut de scurte și rareori mi le-am permis, fără să las doi actori împreună
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
timp pentru o Admirație, pentru o Exclamație, și pentru orice alt sentiment asemănător care pune o persoană în situația de a putea rămâne câteva momente fără să spună nimic și fără să asculte nimic; iar în aceste momente, va putea plasa câteva cuvinte, sau o jumătate de vers în gura unui alt Actor, și să facă un Aparteu rezonabil; exemplele de acest fel sunt frecvente la Latini, și dacă Modernii nu ar fi copiat de la ei decât aceste locuri, nu ar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se explică astfel: Scuza pe care aș putea-o aduce (...) este că nu există niciun fel de legături între scene și prin urmare niciun fel de continuitate a acțiunii. Astfel s-ar putea spune că aceste scene detașate, care sunt plasate una după alta, nu-și urmează imediat una alteia, și că se consumă un timp notabil între sfârșitul uneia și începutul celeilalte, ceea ce nu se întâmplă când ele sunt legate împreună, legătura aceasta fiind cauza că una începe obligatoriu în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]