272,843 matches
-
modele de costume de baie sunt în continuare permise. Acest lucru a iscat dezbateri și controverse politice. Alte modele de costume de baie „islamice” includ veilkini și marca MyCozzie. Creatoarea de burkini Aheda Zanetti a criticat costumul MyCozzie, afirmând că folosește lycra și pune în pericol purtătoarea lui. Acest lucru a fost respins de designerul costumului MyCozzie. Burkini a început să câștige popularitate și în Israel, atât în comunitățile de evrei Haredi, cât și în cele musulmane, și este denumit "Burkini
Burkini () [Corola-website/Science/336663_a_337992]
-
de către antreprenorul englez George B. Crawley după planurile inginerului Anghel Saligny. Prima gară a fost construită odată cu linia, iar din 1899 gara Onești face serviciu de telegraf, poștă ușoară, mandate poștale, rambursări interne și mesagerie. Pentru obliterarea corespondenței, s-au folosit în gara Onești două feluri de ștampile: o ștampilă liniară, cu cadru teșit la colțuri, și o ștampilă dreptunghiulară, cu data în interiorul cadrului și inițialele C.F.R. În anul 1917 Artileria austro-ungară a executat bombardarea satului Onești, de pe dealul Coșna, distrugând
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
cu coloniști aduși din vestul Norvegiei), ea s-a menținut fără schimbări esențiale până astăzi. În Norvegia există două limbi oficiale (numite bokmål și nynorsk) între care există o foarte mare concurență. O poziție mai solidă o are însă bokmål, folosită în mai mare măsură în școli, în literatură, în relațiile cu străinii. Familia limbilor anglo-frizone cuprinde două mari grupuri: Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară ("latinum vulgare"). Fac parte din subfamilia italică a limbilor indo-europene
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
a fost efectuat de către Hippolyte Fizeau în 1851 pentru a măsura vitezele relative ale luminii în apă aflată în mișcare. Fizeau a folosit un aranjament special de interferometru pentru a măsura efectul mișcării unui mediu asupra vitezei luminii. Conform teoriilor existente la momentul respectiv, lumina ce trece printr-un mediu în mișcare ar fi trasă de acel mediu, astfel încât viteza măsurată a luminii
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
ar trebui să fie mai lentă decât lumina care merge în sensul curgerii apei. Modelul de interferență între cele două fascicule obținut atunci când lumina este recombinată la observator depinde de timpul de parcurgere a celor două căi, și poate fi folosit pentru a calcula viteza luminii în funcție de viteza apei. Fizeau a constatat că Cu alte cuvinte, lumina părea într-adevăr să fie trasă de apă, dar fenumenul era mult mai mic decât era de așteptat. i-a forțat pe fizicieni să
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
elementele optice erau aliniate. Din punct de vedere topologic, calea luminii era aceea dintr-un cu un număr par de reflecții pe fiecare cale a luminii. Astfel, franjele obținute erau extrem de stabile față de cele din designul lui Fizeau (care a folosit un număr impar de reflecții), și care erau complet insensibile la orice mișcare a componentelor sale optice. Stabilitatea era suficientă pentru a se putea introduce și un geam de sticlă în punctul h sau chiar să se țină un chibrit
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
orice mișcare a componentelor sale optice. Stabilitatea era suficientă pentru a se putea introduce și un geam de sticlă în punctul h sau chiar să se țină un chibrit aprins în calea luminii, fără a deplasa centrul sistemului de franje. Folosind acest aparat, Michelson și Morley au putut confirma pe deplin rezultatele lui Fizeau. Alte experimente au mai fost efectuate și de către Pieter Zeeman în 1914-1915. Folosind o versiune la scară mai mare a aparatului lui Michelson, conectat direct la conducta
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
țină un chibrit aprins în calea luminii, fără a deplasa centrul sistemului de franje. Folosind acest aparat, Michelson și Morley au putut confirma pe deplin rezultatele lui Fizeau. Alte experimente au mai fost efectuate și de către Pieter Zeeman în 1914-1915. Folosind o versiune la scară mai mare a aparatului lui Michelson, conectat direct la conducta principală de apă din Amsterdam, Zeeman a reușit să efectueze măsurători extinse folosind lumină monocromatică variind de la violet (4358 Å) până la roșu (6870 Å) pentru a
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
Fizeau. Alte experimente au mai fost efectuate și de către Pieter Zeeman în 1914-1915. Folosind o versiune la scară mai mare a aparatului lui Michelson, conectat direct la conducta principală de apă din Amsterdam, Zeeman a reușit să efectueze măsurători extinse folosind lumină monocromatică variind de la violet (4358 Å) până la roșu (6870 Å) pentru a confirma lui coeficientul modificat al lui Lorentz. În 1910, Franz Harress folosit un dispozitiv "rotitor" și în general a confirmat coeficientul de antrenare Fresnel. Cu toate acestea
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
direct la conducta principală de apă din Amsterdam, Zeeman a reușit să efectueze măsurători extinse folosind lumină monocromatică variind de la violet (4358 Å) până la roșu (6870 Å) pentru a confirma lui coeficientul modificat al lui Lorentz. În 1910, Franz Harress folosit un dispozitiv "rotitor" și în general a confirmat coeficientul de antrenare Fresnel. Cu toate acestea, în plus, el a găsit o „polarizare sistematică” a datelor, care avea apoi să fie identificată ca . De atunci, s-au efectuat multe experimente de
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
el a găsit o „polarizare sistematică” a datelor, care avea apoi să fie identificată ca . De atunci, s-au efectuat multe experimente de măsurare a coeficienților de antrenare, de multe ori în combinație cu efectul Sagnac. De exemplu, în experimentele folosind împreună cu discuri rotative, sau în experimente cu . S-a observat și un efect de antrenare transversală, de exemplu, atunci când mediul este în mișcare în unghi drept față de direcția luminii incidente. O confirmare indirectă a coeficientului de antrenare Fresnel a fost
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
ceea ce ar trebui să fie indicat de o deplasare a interferenței. Cu toate acestea, dacă coeficientul de antrenare Fresnel se aplică apei în sistemul de referință al eterului, diferența de timp de parcurgere (de ordinul întâi în "v/c") dispare. Folosind diferite setări, Hoek a obținut de fapt un rezultat nul, confirmând coeficientul de antrenare Fresnel. (Pentru un experiment similar care a demonstrat că posibilitatea de "ecranare" a vântului eteric, vezi ). În versiunea particulară a experimentului, prezentată aici, Hoek a folosit
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
Folosind diferite setări, Hoek a obținut de fapt un rezultat nul, confirmând coeficientul de antrenare Fresnel. (Pentru un experiment similar care a demonstrat că posibilitatea de "ecranare" a vântului eteric, vezi ). În versiunea particulară a experimentului, prezentată aici, Hoek a folosit o prismă "P" pentru a dispersa lumina de la o fantă într-un spectru care a trecut printr-un colimator "C" , înainte de intrarea în aparat. Cu aparatul orientat paralel cu vântul eteric ipotetic, Hoek se aștepta ca lumina într-un circuit
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
eterul staționar contrazicea experimentul Michelson-Morley. Astfel, în 1892 Lorentz a propus ideea că corpurile în mișcare se contractă în direcția de mișcare (denumită ipoteza contracției FitzGerald-Lorentz, întrucât ajunsese deja în 1889 la această concluzie). Ecuațiile pe care el le-a folosit pentru a descrie aceste efecte au fost dezvoltate în continuare de el până în 1904. Acestea sunt acum numite în cinstea lui transformări Lorentz, și sunt identice în formă cu ecuațiile pe care Einstein avea să le calculeze mai târziu din
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
negocierilor livrărilor de mărfuri, finetraderul devine noul cumpărător al furnizorului și plătește vânzătorului factura direct după livrarea bunurilor către cumpărător. În același timp, finetraderul acordă cumpărătorului un termen de plată prelungit de 120 zile. Furnizorul are astfel posibilitatea de a folosi imediat fluxul de lichidități pentru activitatea sa, în timp ce utilizatorul de finetrading câștigă timp până la plata finală. Pentru utilizarea finetradingului, finetraderul colectează taxe individuale, cunoscute și sub denumirea de taxe de amânare, care depind în special de ratingul de credit și
Finetrading () [Corola-website/Science/336662_a_337991]
-
circulă între stația Anneessens și Gara Bruxelles-Sud. Stația este deservită de tramvaiele liniilor axei Nord-Sud (anterior numită Linia 3) a Metroului din Bruxelles. Prin stație circulă tramvaiele liniilor , , . Stația Anneessens are două peroane laterale și unul central. Peronul central este folosit pentru urcarea în tramvaiele din cele două direcții, iar peroanele laterale pentru coborâre și deplasarea spre ieșiri. Acest tip de construcție cu trei peroane este denumit soluția spaniolă. Stația este construită pe trei niveluri, însă doar nivelurile -1 și -2
Anneessens (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336683_a_338012]
-
punctul de comandă, dirijarea aviației de vânătoare de la indicatorul de observare circulară, transmiterea datelor despre situația aeriană la sistemele automatizate de conducere ”Vozduh-1M”, ”Vozduh-1P”. Radiotelemetrul este compus din următoarele sisteme: S-a prevăzut lucrul radiotelemetrului cu două radioaltimetre. Radiotelemetrul se folosea în calitate de radar de descoperire și indicare a țintelor pentru divizionul de rachete antiaeriene ”Krug”, pentru care în radiotelemetru a fost instalată aparatura de codare radio a liniei de legătură cu stația de dirijare a bateriei de rachete antiaeriene a acestui
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
împotriva forțelor sovietice în retragere. Mulți lituanieni credeau că Germania va permite restabilirea independenței țării. Pentru a mulțumi Germania, unii oameni și-au exprimat fățiș sentimentele antisemite. Germania Nazistă, care confiscase teritoriul lituanian în prima săptămână de ofensivă, s-a folosit de această situație în avantajul său și, într-adevăr, în primele zile a permis înființarea unui de către . Pentru o scurtă perioadă, părea că germanii urmau să acorde Lituaniei o autonomie importantă, comparabilă cu cea acordată Republicii Slovace. Cu toate acestea
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
și în din apropiere de Vilnius. În 1942, mai supraviețuiau circa 45.000 de evrei, în mare parte cei care fuseseră trimiși în ghetouri și lagăre. În faza a doua, Holocaustul a încetinit, după ce germanii s-au hotărât să-i folosească pe evrei pentru pentru a alimenta . În a treia fază, distrugerea evreilor a căpătat din nou prioritate ridicată; în această fază au fost lichidate restul ghetourilor și lagărelor. Doi factori au contribuit la distrugerea rapidă a evreilor lituanieni. Primul a
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
cu fiica unui director evreu pentru care lucra. El a fost prins trimițând o telegramă în care scria: „Lucrurile merg bine. În curând îmi voi atinge scopul”. Alături de doi dintre prietenii săi de la oficiul poștal a fost acuzat că a folosit neautorizat telegraful și a fost arestat în 1893. El a susținut că mesajul în cauză era adresat iubitei sale. Fata evreică l-a apărat. Condamnat la doi ani de închisoare, el a fost grațiat, dar detașat ca funcționar poștal la
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
a scris în memoriile sale că, în toamna anului 1910, Talaat i-a vorbit deschis despre planurile sale de a-i „extermina” pe armeni. Potrivit lui Østrup, Talaat a declarat: „Dacă voi ajunge vreodată la putere în această țară, mă voi folosi de toată puterea mea pentru a-i extermina pe armeni.” În luna noiembrie a acelui an, o decizie de a urma un astfel de plan a fost adoptată la Salonic, unde membrii proeminenți ai Comitetului Uniunii și Progresului (CUP) au
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
telegraf de la o vârstă fragedă, avea instalat un telegraf în propria casă și a trimis telegrame secrete în timpul deportărilor. Acest lucru a fost confirmat de către Hayriye, soția lui Talaat, care a declarat că ea l-a văzut de multe ori folosind telegraful pentru a da ordine directe celor pe care-i credea că sunt guvernatorii provinciilor. Într-o sesiune a Parlamentului Otoman, omul de stat turc Reșid Akif Pașa a mărturisit că a descoperit documente care demonstrează procesul prin care declarațiile
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
podul de la Arnhem. Cucerirea controlului asupra acestor poduri ar fi fost urmată de acțiunea Corpului XXX comandat de generalul Brian Horrocks care trebuia să înainteze aproximativ 48 km până la cei 10.095 de parașutiști și infanteriști aeropurtați la Arnhem și, folosind podurile cucerite de la germani, să înainteze în valea Ruhrului. Parașutiștilor li s-a spus că vor trebui sa reziste doar două zile, după care urmau să fie înlocuiți de militarii Corpului XXX. Dintre militarii care au fost trimiși să lupte
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
yarzi lărgime ar putea delimita forme de douăzeci de mile lățime. Apoi tranșeele ar fi putut fi umplute cu apă, iar ulterior suficient de mult kerosen ar fi putut fi turnat deasupra apei pentru a arde timp de șase ore. Folosind această metodă, un semnal diferit ar fi putut fi trimis în fiecare noapte. Între timp, alți astronomi erau în căutare de semne de viață pe alte planete. În 1822, Franz von Gruithuisen a crezut că a văzut un oraș uriaș
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
trimis în fiecare noapte. Între timp, alți astronomi erau în căutare de semne de viață pe alte planete. În 1822, Franz von Gruithuisen a crezut că a văzut un oraș uriaș și dovezi de agricultură pe Lună, dar astronomi care foloseau instrumente mai puternice, au respins afirmațiile sale. Gruithuisen credea, de asemenea, că a văzut dovezi ale vieții pe Venus. Lumină provenind din ardere, a fost observată pe Venus, iar el a postulat că aceasta s-ar datora unui mare festival
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]