274,383 matches
-
el a avut o apariție cameo în omul care ură pisici. Orson (voce Gregg Berger): Un porc care, în timp ce, uneori, au nevoie de îmbunătățiri în departamentul de prietenie, este în continuare lider pentru un motiv. Distracție lui favorit este citirea cărților și imaginându-se în mai multe scenarii, à la Walter Mitty. Orson are, de asemenea, două misiuni stabilite înaintea lui: obține Roy de a face ceea ce trebuie și să Wade a fi curajos. Un gag de functionare este că Orson
Garfield și prietenii () [Corola-website/Science/334659_a_335988]
-
acest segment, ea pare a fi mai frumos pentru Orson. Booker (voce Frank Welker): Un pui mic, drăguț, dar foarte asertiv care este în mod constant în căutarea de viermi fără nume. A primit numele de la dragostea lui Orson de cărți. Sheldon (voce Frank Welker): fratele geamăn Booker, care, în ciuda faptului că eclozat, inca trăiește în ou lui cu picioarele mi-a venit din shell-ul, astfel el poate să meargă. El pare să aibă "tot felul de lucruri" în coaja lui
Garfield și prietenii () [Corola-website/Science/334659_a_335988]
-
cu restul listei de poete, oricât de incidentale și accidentale vor fi fost ele. Firește, nu știu dacă se putea. Oricum, Aliona a făcut treabă admirabilă.” „Toți termenii pe care autoarea îi ia în discuție (unii sunt evidențiați în subtitlul cărții) rezultă unul din altul aidoma păpușii rusești. Astfel, caracterul dialogic al operei, situat pe mai multe paliere: polifonie (existența mai multor „adevăruri” expuse în operă), poliglosie (corul de voci) și cronotopicitatea sensului (posibilitatea dialogului situat la distanță în timp și
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
de așezare la locul cuvenit a scrierilor lui Paul Goma, pe multiple niveluri, totodată, un exercițiu didactic adresat nu numai elevilor și studenților, ci și profesorilor. O întreprindere necesară și singulară din câte cunoaștem, cu atât mai mult cu cât cărțile lui Goma nu sunt cuprinse în aria curriculară de limba și literatura română, că este vorba de București sau de Chișinău, cel mult doar ca lectură opțională ori suplimentară în unele manuale alternative din sistem. Dacă pentru majoritatea elevilor și
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
elevilor și studenților lucrarea Alionei Grati poate constitui un exercițiu de inițiere literară, pentru profesori trebuie să fie unul de aprofundare a universului literar Goma.” „Perspectiva critică a Alionei Grati poate aduce un plus de claritate conceptuală postmodernismului românesc. Această carte a sa nu propune doar o recuperare a lui Bahtin în baza unei bibliografii inaccesibile cercetătorului din România, fapt care luat în sine, fără alte contribuții, ar fi fost deja un mare câștig pentru critica românească de la vest și de la
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
David Geffen, Institutul de Nanosisteme din California, Centrul de Imagistică Electronică pentru Nanomașini, Los Angeles, Statele Unite ale Americii. Premiul „Gheorghe Marinescu” al Academiei Române în anul 2008 pentru lucrarea: "Celulele interstițiale ale creierului uman. Atlas de microscopie optică și electronică", Editura Cartea Universitară, București, 2006 (autori Viorel Păiș, Leon Dănăilă). 1. Identificarea unui fenotip special de celulă interstițială în creierul uman denumită „cordocit” și, în mod deosebit, argumentarea prin microscopie electronică de transmisie a rolurilor morfologice potențiale ale acestei celule pentru neuroprotecție
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
oraș și află despre planul ofițerilor de a-l trăda pe Vahlen în favoarea lui Hitler; aceasta urma să se întâmple prin trimiterea jurnalului personal al lui Vahlen la Berlin. Fairburne îl omoară pe ofițerul însărcinat cu această atribuție și fură cartea, în care se află detalii despre planurile de cucerire a Europei ale lui Vahlen atunci când Afrika Korps vor triumfa în Africa de Nord. Fairburne mai descoperă și că baza de operațiune a lui Vahlen se află undeva în trecătoarea Kasserine (vestul Tunisiei
Sniper Elite III () [Corola-website/Science/334696_a_336025]
-
Evil Dead este un film horror supranatural american din 2013, regizat și scenarizat de Fede Alvarez. Filmul este cea de-a patra parte din franciza "Evil Dead" și un remake al filmului Cartea morților din 1981, fiind și un reboot al seriei. "Evil Dead" a fost filmat în Noua Zeelandă, în împrejurimile orașului Auckland, filmările durând o lună. Premiera mondială a filmului a avut loc la festivalul South by Southwest, pe 8 martie 2013
Evil Dead (film din 2013) () [Corola-website/Science/334708_a_336037]
-
i-a murit mama. Fratele ei, David, o invită alături de logodnica lui, Natalie, să petreacă un week-end la o cabană din pădure. Aici mai vin și Eric, cu prietena sa, Olivia. În subsolul casei, ei găsesc animale ucise și o carte învelită într-o pungă. Eric o deschide și eliberează o entitate malefică. Acest spirit le stăpânește trupurile și ei încep să moară unul câte unul. Singura care a scăpat e Mia, dar ea este urmărită de spiritul întruchipat în femeie
Evil Dead (film din 2013) () [Corola-website/Science/334708_a_336037]
-
Âge d'Homme) și este de asemenea activ ca critic muzical în numeroase reviste, între care "Lumea Muzicii (Le Monde de la musique)", condusă de colega sa Anne Rey. începând cu anii 1950, se pasionează pentru muzica timpului său și scrie cărți, monografii și articole cu privire la Anton Bruckner, Franz Schubert, Guillaume Lekeu, Albéric Magnard, Joseph-Guy Ropartz et Charles Koechlin, dar se interesează de asemenea de muzica lui Hugo Wolf, Gustav Mahler, Arnold Schoenberg, Franz Schmidt, Ferruccio Busoni, Leoš Janáček sau Carl Nielsen
Paul-Gilbert Langevin () [Corola-website/Science/334702_a_336031]
-
laudative ale lui Petru Comarnescu, Alexandru Kirițescu, Eugen Botez (Jean Bart) și ale pictorului Jean Alexandru Steriadi. După câțiva ani devine căpitan fiind selectat în Casa Militară a regelui Carol al II-lea. Deschide două expoziții personale la București la Cartea Românească în anul 1932 și la Sala Dalles în 1935, în anul 1938 a fost avansat la gradul de locotenent comandor. În perioada 1927 - 1948, Știubei participat activ la ilustrarea majorității numerelor revistei „România Maritimă și Fluvială”, actuala „Marea Noastră
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
puteau afecta reprezentarea în exactitate a detaliului. Această grijă pentru realizarea unei cromatici realiste l-a transformat pe Știubei într-un observator preocupat în redarea jocului de forme și culori, cale pe care mers de altfel și în ilustrația de carte și reviste. Asumarea propriului discurs artistic provine din aprofundarea manierei picturale ce-și are originea în sursele sale de inspirație și care îl transpune în final pe pânze cu o expresivitate de invidiat. Fiind un excelent portretist al navelor românești
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
lichidate. Chiar când Garrett găsește inelul, este găsit de mâna dreaptă a Baronului, Generalul, dar reușește să fugă. După completarea misunii, Garrett îl întâlnește pe Orion, un om care conduce rezistența împotriva tiraniei Baronului. Acesta îl trimite în căutarea unei cărți, aflată în "Casa Florilor". Înainte să se furișeze în bordel, Garrett se duce către fosta ascunzătoare a lui Erin, unde are câteva vedenii cu ea menționând despre azilul Moira. La bordel, Garrett găsește o intrare către o librărie antică, unde
Thief (joc video) () [Corola-website/Science/334699_a_336028]
-
Florilor". Înainte să se furișeze în bordel, Garrett se duce către fosta ascunzătoare a lui Erin, unde are câteva vedenii cu ea menționând despre azilul Moira. La bordel, Garrett găsește o intrare către o librărie antică, unde se află și cartea căutată, iar, pe drumul înapoi către suprafață, se confruntă cu Generalul și oamenii acestuia. Aflând că Basso a fost arestat și închis în donjonul Baronului, Garrett se infiltrează și îl salvează pe Basso, dar decide să profite de confuzia creată
Thief (joc video) () [Corola-website/Science/334699_a_336028]
-
care o știa și el de la alți unchieși din vechime. Brătescu-Voinești a scris o povestire intitulată „Minunea” pe care a publicat-o în „Adevărul literar și artistic” (anul IX, nr. 377, 26 februarie 1928), iar apoi în volumul "Firimituri" (Ed. Cartea Românească, București, 1929). Întâmplarea este relatată și de Mihail Sadoveanu în povestirea „Vrăjitorul de șerpi” din volumul "Împărăția apelor" (1928); celebrul romancier a afirmat că a auzit-o într-o ședință a Academiei Române de prin anul 1927, fiind povestită chiar
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
a Academiei Române de prin anul 1927, fiind povestită chiar de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. De asemenea, pornind de la această întâmplare, Ion Pillat a scris poezia „Vrăjitorul de șerpi” pe care a publicat-o pentru prima dată în volumul "Caetul verde" (Ed. Cartea Românească, București, 1932), ce cuprindea versuri scrise în perioada 1928-1932. „Șarpele” conține unele fapte și date biografice inspirate din copilăria și adolescența lui Mircea Eliade. Astfel, autorul și-a petrecut o parte din copilărie, la fel ca și personajul Liza
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
ca și personajul Liza, în casa bătrânească (anterior han) a bunicilor de la capătul bulevardului Pache Protopopescu, unde se afla și o grădină cu duzi. El avea o mătușă care a murit de tuberculoză, la fel ca Leana, mătușa Lizei, iar cărțile acesteia au fost arse ca să nu se răspândească microbii. Cartea "Le Mystère de Jesus" (1924) de P.I. Couchoud, pe care o citea căpitanul Manuilă, a fost citită și de Eliade care a publicat în anul 1926 o recenzie în revista
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
bunicilor de la capătul bulevardului Pache Protopopescu, unde se afla și o grădină cu duzi. El avea o mătușă care a murit de tuberculoză, la fel ca Leana, mătușa Lizei, iar cărțile acesteia au fost arse ca să nu se răspândească microbii. Cartea "Le Mystère de Jesus" (1924) de P.I. Couchoud, pe care o citea căpitanul Manuilă, a fost citită și de Eliade care a publicat în anul 1926 o recenzie în revista "Pasul vremii". De asemenea, Mircea Eliade a venit de mai
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
vreun plan, manuscrisul fiind trimis zilnic pentru a fi cules la tipografie. Scriitorul lucra în același timp și la editarea operelor lui B.P. Hasdeu în două volume, ce urmau a fi publicate de Editura Fundațiilor Regale. Lucrul concomitent la două cărți se datora faptului că Eliade avea nevoie de bani pentru o călătorie în străinătate și a semnat un contract cu Editura Naționala S. Ciornei pentru scrierea unui roman. Editorul Ciornei îi oferise suma de 30.000 lei cu condiția ca
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
o călătorie în străinătate și a semnat un contract cu Editura Naționala S. Ciornei pentru scrierea unui roman. Editorul Ciornei îi oferise suma de 30.000 lei cu condiția ca opera literară să poată fi publicată și lansată de „Ziua Cărții”, adică pe la sfârșitul lunii mai, când urmau a fi publicate și cele două volume ale operelor lui Hasdeu. Scriitorul trebuia să-și împartă astfel timpul între cursul de metafizică de la universitate, corectarea ediției Hasdeu și scrierea nuvelei. Manuscrisul nuvelei trebuia
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
timpul între cursul de metafizică de la universitate, corectarea ediției Hasdeu și scrierea nuvelei. Manuscrisul nuvelei trebuia predat în două săptămâni pentru a putea fi tipărit și publicat la timp. Mircea Eliade scria în memoriile sale că "„«Șarpele» este singura mea carte scrisă fără plan, fără să știu cum se va desfășura acțiunea și fără să-i cunosc sfârșitul. Este, fără îndoială, produsul pur al imaginației. N-am utilizat nimic din tot ce știam, și mai ales aș fi putut ști, în legătură cu
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
tipografie. Eliade se simțea istovit și surmenat din cauza activității intelectuale intense; el era nevoit să bea multe cafele în timpul nopții pentru a rămâne treaz și lua somnifere în fiecare dimineață pentru a putea dormi. Rezultatul a fost, potrivit scriitorului, o carte care l-a mulțumit pe deplin, fără trimiteri în exces la folclor: "„Când am primit corectura în șpalturi, aproape că nu-mi venea să-mi cred ochilor. Povestirea se depăna fără rupturi și fără repetiții și dovedea o unitate stilistică
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
pe deplin, fără trimiteri în exces la folclor: "„Când am primit corectura în șpalturi, aproape că nu-mi venea să-mi cred ochilor. Povestirea se depăna fără rupturi și fără repetiții și dovedea o unitate stilistică pe care puține din cărțile mele o aveau. Ce mă încânta mai mult: reușisem «atmosfera fantastică» pe care o voiam, fără nimic «ocult», nici «simbolic» și fără rezonanță folclorică, inevitabilă ca o fatalitate în literatura fantastică românească. «Șarpele» era scris așa cum îi «văzusem» începutul: o
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
care până la urmă îi vrăjesc și îi transfigurează”". Volumul "Șarpele", ce conținea nuvelele „Șarpele” (177 p.), „Întâlnire” (32 p.) și „Aventură” (34 p.), a fost publicat de Editura Naționala S. Ciornei din București în anul 1937, fiind lansat de „Ziua Cărții” (pe la sfârșitul lunii mai), în mijlocul unui scandal public prilejuit de tipărirea în presă a unui comunicat oficial scris de Constantin Kirițescu, director general în Ministerul Instrucției Publice, prin care Mircea Eliade era acuzat că ar fi autorul anumitor scrieri „pornografice
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
legende și ritualuri străvechi. El are un simbolism bivalent atât ca mesager subpământean al celor răposați, cât și ca vestitor al nunții. Potrivit autorului, "„e greu de știut dacă Sergiu Andronic, acel tânăr frumos și fermecător, pe care oamenii din cartea mea îl întâlnesc într-o pădure este sau nu o „personificare” a șarpelui care va apărea mai târziu la mânăstire. În orice caz, Andronic este solidar cu esențele serpentine: e frumos, vrăjitor, îi plac întunericul, sălbăticiunea pădurii și trăiește și
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]