274,383 matches
-
profane. Excursia la mănăstire este un drum de căutare a adevăratului sine într-un spațiu sacru propice ridicării spirituale. Andronic și Dorina trăiesc o trezire a conștiinței, în timp ce restul personajelor se complac într-un trai profan (muzică, dans, jocul de cărți, vin, ospăț), aducând festinul lumesc la mănăstire și eșuând într-un erotism vulgar. Dorina suferă o transfigurare prin iubire, un act ritual de părăsire a lumii profane realizat prin dezbrăcarea de veșminte și accederea într-un nivel superior de existență
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
certitudinea că va avea loc "un nou început".”, care înlocuiește descântecul de dragoste din textul original. Există unele diferențe între textul scris și varianta ecranizată. Principala diferență o constituie secvența finală a filmului, care evidențiază că toată acțiunea prezentată în carte este un vis premonitoriu și inițiatic al Dorinei înainte de întâlnirea reală cu Andronic într-o zi ploioasă din prezent. Criticii au evidențiat calitatea filmului, considerându-l ca un punct de reper în seria ecranizărilor după scrierile lui Mircea Eliade. A
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
lalele. Margraful a ordonat de asemenea o varietate de plante pentru "Grădina Botanică" documentată de pictori realiști. El a lăsat cel puțin 6.000 de acuarele le plantelor sale. Cele mai cunoscute acuarele au fost cele grupate în așa-numitele cărți de lalele (probabil, aproximativ 5300). Doar două volume au supraviețuit unui incendiu la Biblioteca de Stat din Baden în septembrie 1942 cauzate de bombe cu fosfor ale unui raid aerian din Al Doilea Război Mondial; cea mai mare parte a
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
incendiu la Biblioteca de Stat din Baden în septembrie 1942 cauzate de bombe cu fosfor ale unui raid aerian din Al Doilea Război Mondial; cea mai mare parte a colecției științifice a fost distrusă. Dreptul de proprietate asupra celor două cărți de lalele rămase a fost rezolvat în 2009, printr-un acord între statul Baden-Württemberg și Casa de Baden: statul a cumpărat cele două cărți. După ce Baden a fost împărțit în 1535, capitala părții de nord (deținută de linia ernestină) a
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
cea mai mare parte a colecției științifice a fost distrusă. Dreptul de proprietate asupra celor două cărți de lalele rămase a fost rezolvat în 2009, printr-un acord între statul Baden-Württemberg și Casa de Baden: statul a cumpărat cele două cărți. După ce Baden a fost împărțit în 1535, capitala părții de nord (deținută de linia ernestină) a fost inițial la Pforzheim. În 1565, Margraful Karl al II-lea a mutat capitala la Durlach din motive necunoscute; teritoriul său a fost numit
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
universală. Pentru o foarte scurtă vreme a organizat în locuința sa din Tel Aviv un mic teatru, „Teatrul de buzunar Nimrod”, în care a pus în scenă câteva din scrierile sale. În ultimii ani scriitorul trăiește la Ashdod. Prima sa carte „Pentru iluzie” („Be'ad Hahazayá”) a apărut în anul 1978. Cartea cuprindea confesiuni legate de existența omului în univers, în cosmos, în noapte, abandon și pustietate, și s-a ocupat, între altele, cu experiența proprie a homosexualității, ceea ce era foarte
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
din Tel Aviv un mic teatru, „Teatrul de buzunar Nimrod”, în care a pus în scenă câteva din scrierile sale. În ultimii ani scriitorul trăiește la Ashdod. Prima sa carte „Pentru iluzie” („Be'ad Hahazayá”) a apărut în anul 1978. Cartea cuprindea confesiuni legate de existența omului în univers, în cosmos, în noapte, abandon și pustietate, și s-a ocupat, între altele, cu experiența proprie a homosexualității, ceea ce era foarte rar în literatura israeliană de epocă. În anul 1979 a publicat
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
pustietate, și s-a ocupat, între altele, cu experiența proprie a homosexualității, ceea ce era foarte rar în literatura israeliană de epocă. În anul 1979 a publicat volumul de versuri „Divuah mitokh hahitrahashut” („Raport din mijlocul evenimentelor”), precum și o continuare la cartea Bead Haazaya, culegerea de povestiri „Hitpakkhut” (Deșteptare). Revoltat de cazul lui Yussef Madhat, soldat druz din armata israeliană, care, rănit fiind, a pierit, nefiind salvat la timp, în timpul unei confruntări cu palestinienii la Mormântul lui Iosif din Nablus, Reuveni a
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
faptelor) își propune, între altele, să cuprindă o poveste a evreilor reîntorși sub steagul sionismului în Țara Israelului de la începutul secolului al XX-lea și până astăzi. Romanul are șapte părți: „Eroica”, „Hipnotica”, „Acustica”, „Mistica”, „Erotica”, „Narcotica” și „Optica”. Ideea cărții pornește de la o întâmplare relatată de Cicero despre poetul Simonide, care a trăit în secolul I î.e.n.. Autor al unei teorii a memoriei, Simonides, a fost odată invitat să declame o poezie la petrecerea organizată de unul din oamenii bogați
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
fost lovit de un grav accident vascular cerebral, însoțit de o comă, din care nu s-a mai sculat. Ediția digitală integrală a romanului a apărut la începutul anului 2012. Criticul și publicistul Adam Barukh a declarat cu acest prilej: „Cartea anului. Un eveniment memorabil în literatura ebraică. Acțiunea cărții "Hahistoria haolamit shel ahavat gvarim" ("Istoria mondială a dragostei între bărbați") din anul 2001 se petrece în anul 2024, și trece în revistă dintr-o perspectivă literară și metafizică avatarurile existenței
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
de o comă, din care nu s-a mai sculat. Ediția digitală integrală a romanului a apărut la începutul anului 2012. Criticul și publicistul Adam Barukh a declarat cu acest prilej: „Cartea anului. Un eveniment memorabil în literatura ebraică. Acțiunea cărții "Hahistoria haolamit shel ahavat gvarim" ("Istoria mondială a dragostei între bărbați") din anul 2001 se petrece în anul 2024, și trece în revistă dintr-o perspectivă literară și metafizică avatarurile existenței homosexualilor, inclusiv o prigoană presupusă a avea loc în
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
între bărbați") din anul 2001 se petrece în anul 2024, și trece în revistă dintr-o perspectivă literară și metafizică avatarurile existenței homosexualilor, inclusiv o prigoană presupusă a avea loc în anul 2013 și întoarcerea în noua Sodomă. O altă carte cu caracter fantastic este Yemey Dagon (Zilele Dagonului), în care se povestește despre dispariția orașului Dagon într-un catastrofal potop. și încercarea autorităților de a șterge orice amintire despre oraș chiar și în rândurile supraviețuitorilor. Cartea autobiografică din anul 2015
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
noua Sodomă. O altă carte cu caracter fantastic este Yemey Dagon (Zilele Dagonului), în care se povestește despre dispariția orașului Dagon într-un catastrofal potop. și încercarea autorităților de a șterge orice amintire despre oraș chiar și în rândurile supraviețuitorilor. Cartea autobiografică din anul 2015 „Autobiografia lui Jean Riven”, s-a bucurat de o primire elogioasă în rândurile unor critici și oameni de cultură ca prof.Dan Miron și Ruth Almog. în ebraică: în românește: Yotam Reuveni a tradus în ebraică
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
2015 „Autobiografia lui Jean Riven”, s-a bucurat de o primire elogioasă în rândurile unor critici și oameni de cultură ca prof.Dan Miron și Ruth Almog. în ebraică: în românește: Yotam Reuveni a tradus în ebraică peste 100 de cărți - opere literare în proză și teatru, romane polițiste și literatură știintifico-fantastică, eseuri de istoria miturilor și religiilor, cărți de filozofie, mistică și antropologie, din patrimoniul culturii universale și românești, de autori ca Jakob Böhme, Tereza de Avila, Emile Durkheim, Claude
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
de cultură ca prof.Dan Miron și Ruth Almog. în ebraică: în românește: Yotam Reuveni a tradus în ebraică peste 100 de cărți - opere literare în proză și teatru, romane polițiste și literatură știintifico-fantastică, eseuri de istoria miturilor și religiilor, cărți de filozofie, mistică și antropologie, din patrimoniul culturii universale și românești, de autori ca Jakob Böhme, Tereza de Avila, Emile Durkheim, Claude Lévi-Strauss, Gaston Bachelard, Paul Ricoeur, John Galsworthy, Knut Hamsun, Jerzy Kosiński, Marcel Proust, Daniel Defoe, Thomas de Quincey
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
Daniel Defoe, Thomas de Quincey, Alberto Moravia, Henry Miller, Arthur C. Clarke, Graham Greene, Kurt Vonnegut, John Cheever, piese de Pierre de Marivaux, Alfred de Musset, Jean Genet, Henrik Ibsen, Maksim Gorki, Bernard Pomerance, John Osborne,Michel Tremblay, de asemenea cărți de Mircea Eliade, Nicolae Steinhardt, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Zaharia Stancu, Benjamin Fondane, Ludovic Bruckstein, Mircea Cărtărescu, Norman Manea, Gabriela Adameșteanu, Florina Ilis, Răzvan Petrescu, a redactat o antologie despre mitologia românească etc
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
este o colecție de povestiri vânătorești scrise de Mihail Sadoveanu, care a fost publicată pentru prima oară în volum în anul 1926 de către Editura Cartea Românească din București. Unele ediții ulterioare ale colecției au fost completate cu câteva povestiri ce provin din volumul "Istorisiri de vânătoare" (1937). Cartea a fost considerată un „memorial cinegetic”, fiind comparată cu "Povestirile unui vânător" (1852) de Ivan Turgheniev. Critica
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
de Mihail Sadoveanu, care a fost publicată pentru prima oară în volum în anul 1926 de către Editura Cartea Românească din București. Unele ediții ulterioare ale colecției au fost completate cu câteva povestiri ce provin din volumul "Istorisiri de vânătoare" (1937). Cartea a fost considerată un „memorial cinegetic”, fiind comparată cu "Povestirile unui vânător" (1852) de Ivan Turgheniev. Critica literară a elogiat descrierile poetice ale naturii de o deosebită sensibilitate și evocarea unei comuniuni indestructibile între om și natură. Colecția de povestiri
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
vânătoare preferați ai lui Sadoveanu a fost poetul ieșean George Topîrceanu, căruia i-a fost dedicat cuvântul înainte de la volumul "Țara de dincolo de negură" și pe care romancierul îl considera în capitolul „Sitarii, când prietinii mei se ceartă” al aceleiași cărți „un sprinten și ager poet, foarte cunoscut prin umor, prin avânt și imaginație. Frânturi din versurile lui îndrăznețe zboară de pe toate buzele. În chestiile de vânătoare însă e spiritul cel mai realist cu putință, strângând totul în cleștele unei logici
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
câteva povestiri vânătorești în revista săptămânală "Lumea", pe care o fondase în noiembrie 1924 împreună cu Tudor Arghezi și George Topîrceanu. Povestirile au fost adunate într-un volum intitulat "Țara de dincolo de negură", care a fost tipărit în 1926 de către Editura Cartea Românească din București. În cuvântul înainte dedicat poetului George Topîrceanu, Mihail Sadoveanu îl dojenește pe acesta că a uitat de moș Procor (pescar lipovean evocat în povestirea „Oameni din bălți, lângă ostrovul lui Caliniuc”), precum și de alte persoane pe care
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
la sfârșit („Vânători moldoveni la Brașov, acum un veac”, „Șorțul verde”, „Veverița”, „Intrarea în viață a lui Nelu”, „Singurătate”, „Cerbul meu”, „Sfat basarabean”, „Când vorbim de lup”, „Dihania singurătății”, „Vânătoarea, acum o sută de ani, în Moldova”). Ediția adăugită a cărții nu a mai avut capitolele numerotate, iar capitolul V („April, - o clipă”), plasat în prima ediție între capitolele „Vânători de lupi, în veacuri vechi” și „Tovarășul meu Voișel e vrednic vânător, ca mulți alții”, a fost reintitulat „Aprilie, o clipă
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
pe Siret" și "Hanu-Ancuței", în volumul 8 al ciclului sadovenian publicat în 1957 de Editura de Stat pentru literatură și artă din București. Ediția tipărită reia structura volumului din prima sa ediție, eliminând povestirile adăugate de editori în deceniul anterior. Cartea a fost reeditată ulterior fie în varianta sa originală, fie în varianta adăugită. Temele principale ale acestui volum sunt descrierea naturii și trăirea de către oameni a unui sentiment de comuniune cu natura. Criticii literari au afirmat în mai multe rânduri
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
animale vii care trăiește după alte reguli diferite de cele ale lumii contemporane. Romantismul liric al scrierii provine, potrivit criticului Pompiliu Constantinescu, din evadarea permanentă din constrângerea socială, din exaltarea forțelor primare ale naturii și din simplificarea psihologiei la vizualitate. Cartea este descrisă ca „un manual poetic de vânătoare, cu o serie de cuceritoare peisagii, câteva amintiri, povești eroice sau fantastice”. „Țara de dincolo de negură a d-sale este într'adevăr o regiune feerică, o lume de basm, cu o natură
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
în plante minunate, în păsări exotice, în pești nemai văzuți, în vietăți și gângănii sclipitoare”, scria Constantin Șăineanu. Criticul Garabet Ibrăileanu a scris o recenzie critică deosebit de elogioasă a acestui volum, afirmând că „"Țara de dincolo de negură" e una din cărțile cele mai plăcute ale d-lui Sadoveanu”, în care autorul „a pus tot ceia ce are mai bun în bagajul său de fapte: natură, oameni ai naturii și trecut. Și toată perfecția artei sale, ajunsă la maturitate”. Au fost elogiate
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
poate fi comparată cu „Olanda pictorilor de acum câteva secole, cu oameni în zdrențe, umflându-se cu vin și contemplând cu ochi lacomi mari bucăți de cărnuri fripte”. Prefațând o ediție recentă a acestui volum, Alex. Ștefănescu afirmă că recitirea cărții îi produce o „nestăpânită încântare”, deoarece imaginile descriptive ale naturii au „o frumusețe literară stupefiantă care le face să pară desprinse din poezia lui Eminescu”. Cu toate acestea, au existat și unele opinii critice mai rezervate. Perpessicius remarca caracterul „când
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]