27,608 matches
-
după cum ignoratele exerciții stilistice à la manière de..., din seria Cum ar fi scris versuri... Dosoftei, Simion Ștefan, Ureche, Miron Costin, Neculce, Antim, au ceva din dispoziția duios-parodică și ludică a postmodernilor. Versurile pentru copii - dintre care unele rezistă și lecturii adulte - indică un amator de rime rare: „atinse” / „inse”, „doar ce” / „întoarce”, „pentru a-l” / „cal”, „scumpe” / „arumpe”, „deschise” / „ori se”. Poveștile reciclează legende, basme și anecdote autohtone, dar și străine (Goethe, Adelbert von Chamisso, Uhland, François Copée, Frații Grimm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
încărcat de o disimulată sensibilitate, tot pe atât de necruțător. De unde și ecoul de profunzime al acestei opere, care ține parcă dinadins cititorul în orizontul celei mai perfecte și în același timp mai omenești banalități. Ceea ce alimentează însă necontenit interesul lecturii este mai presus de toate arta, cu adevărat excepțională, cu care prozatoarea știe să pătrundă în adâncurile cele mai intime ale universurilor interioare. Concretețea investigațiilor analitice prin raportarea sufletescului la fiziologic, a stărilor de spirit la manifestarea senzorială pare să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
de la sine. Este limba cea mai adecvată și mai convingătoare a artei și prozatoarea pare să o fi cunoscut la fel de bine ca Liviu Rebreanu sau Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu sau G. Călinescu. Chiar dacă scriitura ei se dovedește mai pretențioasă la lectură, P.-B. rămâne printre aceștia la fel de mare și la fel de vie. Este, peste orice controverse, cea mai strălucită prozatoare a literaturii române. În mijlocul tendinței obștești spre primitivitate, literatura scriitoarei se distinge prin rafinare și intelectualizare; pornește de sus și se îndreaptă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
îngr. și introd. Viola Vancea, București, 1976; Cristea, Arcadia, 139-148; Marin Mincu, Repere, București, 1977, 253-276; Papu, Clasicii, 183-188; Tudor-Anton, Ipostaze, 188-215; Vlad, Lectura, 164-169; George, Sfârșitul, II, 208-213; Dorina Mercheș, Hortensia Papadat-Bengescu. Bibliografie, Iași, 1978; Protopopescu, Romanul, 105-143; Ungheanu, Lecturi, 117-128; Sorescu, Interpretări, 155-225; Al. Oprea, Fața nevăzută a literaturii, București, 1980, 127-150; Ornea, Tradiționalism, 536-549; Steinhardt, Incertitudini, 140-143; Viola Vancea, Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, București, 1980; Alte 13 „Rotonda 13”, pref. Edgar Papu, București, 1981, 198-219; Manolescu, Arca, II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Papadat-Bengescu. Universul citadin, București, 1980; Alte 13 „Rotonda 13”, pref. Edgar Papu, București, 1981, 198-219; Manolescu, Arca, II, 21-60; Piru, Ist. lit., 328-332; Crețu, Constructori, 91-140, passim; Mariana Vartic, Hortensia Papadat-Bengescu: Individual și social în ciclul Hallipa, DFC, 218-240; Dimisianu, Lecturi, 64-77; Nicolae Florescu, Profitabila condiție, București, 1983, 92-120; Lăzărescu, Romanul, 197-223; Trandafir, Dinamica, 149-157; Crohmălniceanu, Cinci prozatori, 98-164; Ioan Holban, Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1985; Indrieș, Polifonia, 144-164; Nicolae Manolescu, „Arabescul amintirii”, un roman inedit, RL, 1987, 27; Adriana Babeți, Anamneze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
sau cu gesturi care exprimă o oarecare nervozitate (frecarea palmelor, pocnirea degetelor, formarea unui pumn). TIMPUL în care s-a ghicit în palmă! Încă din vechime, apar în unele peșteri, imprimate ori pictate, imagini palmare. Cele mai vechi informații despre lectura palmelor apar în India, acum 5000 de ani. În China, amprenta degetului mare al împăratului era un sigiliu. În Vede se comentează importanța liniilor palmare. Aristotel (384-322 î. H.) menționează importanța studierii palmelor în Istoria animalelor, Iulius Cezar (122-44 î
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
vizuale și muzicii la un stângaci. În U. K., 13% din populație folosesc mâna stângă, emisferele sunt inversate). Emisfera dreaptă (creativitate, arte, intuiție, emoții, muzică) se răsfrânge în mâna stângă, iar emisfera stângă a creierului uman (logică, scris, vorbire, matematică, lectură) se răsfrânge în mâna dreaptă. Mâna are valoare și în poziția din somn. Regele doarme pe spate, înțeleptul pe o parte, bogatul pe burtă. Toate aceste reacții descifrează, mai mult sau mai puțin exact, secrete din corpul uman. Același rol
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
posedă imaginea sufletului/sămânță. Aflarea sorții/cetire în palmă devine o încercare a rodirii prin cântec/aruncată, cântată, puse sub semnul interogației asupra destinului/fortunei. Cred că mâna reprezintă idealul epocii contemporane, transmisia digitală fiind gata să creeze o altă lectură. Poemul compus de Lucian Blaga sugerează existența unui limbaj secret, încifrat în liniile palmei, trăsături sub care se ascunde trecutul/cealaltă zare și viitorul/celălalt țărm; TOATE locuiesc SUB SEMNELE, PĂMÂNTULUI/uliți, APEI/țărm, AERULUI/un vânt și ale FOCULUI
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Lara, fondat în 1900. Acesta din urmă a primit încurajările cardinalului Sánchez y Hervás, episcopului de Salamanca, augustinului Tomás Cámara și marchizului de Comillas, care a contribuit economic la dezvoltarea publicației. Pe lângă aceste încercări, s-au aprobat măsuri preventive, precum lectura și distribuirea ziarelor în seminarii și printre preoți, motivarea ziariștilor catolici și căutarea de colaboratori în rândurile preoților și mirenilor pentru a răspândi cărțile și ziarele, cu îndrumare dogmatică adecvată. Într-un bilanț asupra situației presei catolice din Spania, realizat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
178. Aceste circumstanțe au făcut ca inițiativele ce priveau așa-numita "presă bună", (titlu asemănător cu cel primit în Franța 179) să fie de tip local, precum "Apostolatul prin intermediul Presei" înființată în Barcelona în 1871, cu scopul de a garanta lecturi utile și plăcute credincioșilor. Asociații și-au luat angajamentul de a plăti o cotă din care se cumpărau publicații recomandate pentru a le dărui sau vinde la cost redus în locuri foarte populate, cum erau piețele. Tot ei s-au
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
lunare cu teme morale și religioase, adunate într-o bibliotecă populară. Câteva dintre titluri erau: Las libertades de perdición, Las relaciones entre la Iglesia y el estado, La Iglesia y la civilización180. Începând cu 1894 a fost publicat săptămânalul La Lectura Dominical. Inițiative asemănătoare s-au dezvoltat în toată Spania: în Pamplona, a luat naștere "Biblioteca Catolico-Propagandistă" (1887) pentru a împărți cărți de calitate în diferite medii sociale. Instituții de aceeași natură au luat ființă în Sevilia, Bilbao, Valencia, Zaragoza, Logroño
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
4,7% Altă periodicitate 6,2% Mijloacele de informare depindeau de agențiile de prelucrare a știrilor, iar agenția Efe, înființată în 1939, a avut rolul de agenție oficială 210. Presa spaniolă a întârziat în a-și înmulți cititorii, indicele de lectură fiind foarte scăzut 211. Grupul de presă cel mai important a fost cel al "Mișcării și al sindicatelor" aflat în subordinea regimului, cu 37 de ziare, 5 publicații lunare de știri și 15 reviste (în 1944). Câteva ziare au depășit
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
firmelor din Galați, menite să îi sporească veniturile. Erau menționate și celelalte reviste catolice, iar cititorii erau îndemnați să le cumpere. Redactorul revistei a fost preotul Ulderic Cipolloni, parohul de Galați. În această publicație s-au explicat număr de număr lecturile biblice citite la liturghiile duminicale și s-au oferit informații suplimentare despre timpul liturgic. Existau preocupări legate de rezolvarea problemelor religioase contemporane și de indiferența religioasă. Tratarea acestor probleme au făcut din Curierul parohiei catolice din Galați o publicație cu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Prea Sfintei Treimi. Versetul "O adâncire a bogăției, a înțelepciunii și a cunoașterii lui Dumnezeu: cât de nepătrunse sunt judecățile tale și cât de necercetate sunt căile tale" a fost interpretat în felul următor: "Cauza mirării Sfântului Paul în această lectură este nepătrunsa înțelepciune și dragoste a lui Dumnezeu, căci El a lăsat pe evrei și pe păgâni să cadă în necredință, pentru ca tot El apoi, să se miluiască de toți și pe toți să-i facă să priceapă că ei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
spuse de apostolul Paul (esența spuselor lui), adică incapacitatea mântuirii omului prin propriile puteri și salvarea lui numai datorită harului lui Dumnezeu. Explicația a fost oferită într-un limbaj mai elevat și s-a adresat unor cititori cu o oarecare lectură biblică și teologică. Analiza acestor probleme teologice și a evangheliilor nu era originală, ci s-a bazat mai mult pe traduceri din străinătate 725. În aceeași manieră, au fost interpretate și cuvintele Sfântului Matei. Un alt material publicat în revista
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
țintă; firește că au existat și contestatari cum reieșea și din părerile exprimate în rubricile "Poșta redacției" ale fiecărei reviste. Cititorii nu au înțeles întotdeauna nevoia existenței "atâtor" publicații, iar grija de zi cu zi era mult mai importantă decât lectura acestor reviste. Cu toate acestea, rolul lor cultural și religios a fost major. A existat o coerență și o întrecere "neoficială" între publicațiile catolice. Notificarea apărută la reluarea apariției revistei Aurora franciscană (după o pauză de 10 ani) în 1938
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
apropiați și prieteni vechi, sunt șarjate nejustificat, capătă deseori o înfățișare grotescă. Pe acest fond și Vania Răutu, cu moralitatea lui perfectă, devine neverosimil, textul acuzând un flagrant parti-pris auctorial, un tezism apăsat. „Egocentrismul”, idealizarea protagonistului-autor fac dificil de acceptat lectura propusă de Nicolae Manolescu volumului Ciubărești ca „un roman satiric, pe alocuri memorabil prin sarcasmul coroziv”, cu o „metodă swiftiană la origine”. Dar, pe lângă anumite capitole de „istorie ieroglifică”, îndeosebi volumele În ajun și Uraganul cuprind episoade romanești de calitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
care ar putea păcăli pe mulți), deci Eliot e mai bine tolerat. Din nevoia imperioasă de a supraviețui salturilor sinucigașe Moderniste, trans-romanul Desperado e în primul rând clar. El respectă limbajul și prin aceasta recâștigă pe cititor. Face din nou lectura posibilă, după ce Joyce își jurase în barbă că va ține în alertă mai multe generații de învățați. Criticii literari îi disecă și acum pe Joyce și Eliot, dar ca pe niște curiozități singulare. Trans-romanul Desperado care se scrie sub ochii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înșiruire, după orice legi, de preferință diferite de cele vechi. Dacă ne uităm atent la romanele Virginiei Woolf (cea mai înfocată teoreticiană a Modernismului, în The Common Reader), observăm că de fapt ele sunt doar revolte de suprafață. La capătul lecturii, ce ne rămâne din Mrs Dalloway? Amintirea unei povești cu o foarte clară cronologie (o vedem clar pe Clarissa tânără și abia apoi matură) și cu un evident "love interest", fără de care mă îndoiesc că romanul ar exista. Joyce e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de a fi centrul unei povești, dar unde revine ea? În romanul gay. Acolo (v. Jeanette Winterson, Written on the Body) iubirea e din nou stea. Între două femei, dar are intensitate și captivează sensibilitatea (sigur, depinzând și de toleranța lecturii). Tot acolo cronologia e un fotoliu comod: ea nu împiedică, nu tulbură povestea, nu ne intrigă. Multe romane, de toate felurile, au această nouă intenție de a liniști cititorul. Surpriza, așadar, se mai ascunde, se mai însoțește și de altceva
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ultima pagină are în toate romanele Desperado un refugiu în indeterminare: fie un simbol poetic deschide o stare de spirit meditativă, fie îndoiala în ce privește sensul real îl copleșește pe lector, fie încheierea retează așteptările și sporește de fapt pofta de lectură, de a continua comuniunea cu universul descoperit. În toate aceste cazuri, finalul deschis, prin felurite șiretlicuri, asigură supraviețuirea textului prin relectură. Autorul Desperado se asigură că lectorul nu numai că nu-l va uita, ci, în limita posibilului, nici nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că lectorul nu numai că nu-l va uita, ci, în limita posibilului, nici nu-l va părăsi. Universul imaginat de autor este dezvăluit treptat. Lectorul e educat în spiritul unei răbdări mereu mai mari. Autorul îl supune la o lectură ascetică. Joyce, Woolf, T.S. Eliot erau eliptici, refuzau explicația, se constituiau programatic din fragmente. Fluxul conștiinței tăia mecanic toate cuvintele, toate gândurile de legătură, dar continua să conceapă coerent, ordonat. Un Desperado nu mai are noțiunea de ordine. Lectorul nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
eroului Desperado, fie el grav ori glumeț, este suferința de a fi. Stilul Stilul lui Henry James, al lui James Joyce, al lui T.S. Eliot (stilul Fluxului conștiinței) era încărcat de lirism și eliptic până la exasperarea lectorului. Ocupația principală a lecturii era căutarea sensului literal și apoi a celui simbolic. Stilul Desperado afișează o claritate colocvială. Julian Barnes și Alasdair Gray, de pildă, declară că nu doresc decât să se facă înțeleși. Ceea ce înseamnă că autorul Desperado a învățat din lecția
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
literal și apoi a celui simbolic. Stilul Desperado afișează o claritate colocvială. Julian Barnes și Alasdair Gray, de pildă, declară că nu doresc decât să se facă înțeleși. Ceea ce înseamnă că autorul Desperado a învățat din lecția Fluxului conștiinței că lectura trebuie să fie pe primul loc în calculele scriitorului. Autorul Desperado asigură un confort al lecturii, deși sensul lui nu e nici pe departe evident, ca o consecință a folosirii unui limbaj mai mult decât accesibil, un limbaj familiar, fără
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Gray, de pildă, declară că nu doresc decât să se facă înțeleși. Ceea ce înseamnă că autorul Desperado a învățat din lecția Fluxului conștiinței că lectura trebuie să fie pe primul loc în calculele scriitorului. Autorul Desperado asigură un confort al lecturii, deși sensul lui nu e nici pe departe evident, ca o consecință a folosirii unui limbaj mai mult decât accesibil, un limbaj familiar, fără fraze alambicate sau simbolistică încifrată. Încifrarea, ambiguitatea au pierdut tot terenul pe care l-au câștigat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]