271,809 matches
-
ne trezească la realitate. Docta sensibilitate A murit Adrian Rațiu. Nu moartea mi se pare groaznică: ea este chiar blîndă în raport cu uitarea bruscă, monstruoasă de care a avut parte în ultimii ani de viață. Abia cînd trupul se destramă, atunci apare esențialul. Iar esențialul existenței lui Adrian Rațiu a fost modestia. O cunună a inteligenței, talentului și erudiției sale, ce a determinat ca dispariția însăși să intre în firea lucrurilor, așa cum, atunci cînd îi vine sorocul, o păstaie plesnește și își
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
scrieri ale tînărului prozator, alături de Hora morții și de Ițic Ștrul, dezertor - toate trei axate pe tema războiului și toate trei aparținînd aceleiași perioade de creație, anii 1915-1920, cînd scriitorul definitiva ultima versiune a romanului Ion. Împreună, toate trei au apărut într-un volum din 1921. Catastrofa fusese publicată anterior în 1919 în magazinul ilustrat Lectura pentru toți; o versiune în manuscris datează din noiembrie 1916, cînd Bucureștiul era ocupat de trupele germane. (Toate aceste informații utile ca situare de istorie
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
gînditoare, ci este numai o trestie inertă. E o victimă a istoriei, o victimă ce refuză sistematic atît să-și înfrunte destinul cît și să-și asume existența, adică eșecul, printr-un act de conștiință. Însăși condiția lui umană ne apare diminuată prin teama de problematizare și frica de opțiune, amîndouă avîndu-și originea în frica de a gîndi. Iată de ce cred că e greșit să spunem - pe baza unei lecturi politice exclusiviste - că Pădurea spînzuraților preia și dezvoltă premisele enunțate în
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
Pavel Șușară Numărul 1 al celei mai tinere publicații din România a apărut recent la Bistrița. Revista se numește simplu, pregnant și definitiv, Grai, iar editorul său este Asociația culturală Alumar, condusă de Vasile Vasinca și Radu Feldorean, doi oameni de afaceri care se află într-o relație specială cu spațiul culturii, cel
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
nucleul revistei îl constituie doi mari artiști ai ultimelor decenii, un poet și un sculptor, adică Ioan Alexandru și Vasile Gorduz. Despre această întîlnire, deloc întîmplătoare, am scris cu un alt prilej, într-un text care ar fi trebuit să apară chiar în revista Grai, însă în economia proiectului este mai puțin importantă relația directă dintre cele două mari personalități și mult mai relevantă asocierea lor ca ipostaze tipice de manifestare a unor mari energii creatoare. încetul cu încetul, ca în
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
lui Góngora. Primul său volum are un titlu neoclasic: Profilul aerului (1925). Sufletul său este însă profund romantic. Titlul volumului antologic din 1936, Realitatea și dorința, este definitoriu pentru întreaga lui creație poetică. De altfel, sub acest titlu unificator au apărut și numeroase volume antologice. Este cuprinsă în această formulare drama intimă a omului așa cum a văzut-o romantismul: realitatea și dorința se înfruntă neîncetat și din această înfruntare se naște poezia. Aspirațiile poetului depășesc limitele concretului. Realitatea însă i se
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
unui cronicar din Est să fie sătul!) Despre asta e vorba, și nu despre ceea ce concluzionează e-mail-ul transoceanic: "Ce magică poate părea America văzută printr-un ochean estic!"Mă simt obligată să declar că, prin ocheanul meu estic, America nu apare deloc magică (e, poate, o chestiune de gust). Ceea ce nu înseamnă că poți fi de acord cu toate exagerările lui Michael Moore. De pildă, iată încă un exemplu: mama unui băiețaș violent din film, o femeie simplă, fără nici o calificare
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
poemele. Ba uneori chiar după ani de zile îmi dau seama că trebuie schimbat ceva, subliniat ori simplificat. Unele poeme mi-au fost publicate în patru versiuni diferite: prima într-o revistă ori ziar; a doua în volum. A treia apare în Poeme alese, iar a patra în volumul revizuit și adăugit de Poeme alese publicat în 1995. Iar dacă se va ivi vreun prilej în viitor, nu sunt sigură că voi rezista tentației. LV. Vertical e un poem care, după cum
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
fie în original fie în traducere, cu atât se lărgește și se nuanțează domeniul poetic. LV. Cred că detectez oarecari ecouri eliotiene în poezia ta, cu toate că s-ar putea să mă înșel, fiindcă sunt tare bine ascunse. Unul dintre ele apare în The Cumaen Sibyl, I, II. Am să-l citez pe al doilea, fiindcă mi se pare a fi un rezumat al poemului The Waste Land: "Fiindcă a uitat să ceară și tinerețe/ când Apollo i-a oferit atâția ani
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
un IBook care nu cântărește un kilogram - o mică bijuterie în domeniu. Intru în programul de e-mail - pe ecran se afișează mai multe căsuțe ca un tabel insolit. Duc săgeata la "New" (laptopul are mouse încorporat) și pe ecran îmi apare o comandă imperativă: "Compose a mail message". În căsuța TO scriu "corlucpa@mailbox.ro". În căsuța SUBJECT scriu "Interviu România literară". Domnule Profesor Paul Cornea, iată debutul dialogului nostru intermediat de o realizare a tehnicii la care nu aveam acces
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
toți foarte ciudați și talentați: de data aceasta, frații Seymour, Zooey și Franny (personajul Buddy s-a născut, asemenea lui Salinger, în 1919). Cele două volume, publicate la mică distanță unul de altul inclusiv de către autor (Franny and Zooey a apărut în 1961, Raise High the Roofbeam, Carpenters/ Seymour, An Introduction, în 1963) dau cititorului senzația că citește despre propriul său prieten, abundă în nuanțe introspective și dialoguri sclipitoare. Seymour, fratele care avea să-și găsească sfârșitul în O zi perfectă
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
așa cum fiecare ar vrea să-l cunoască: diferit pentru fiecare. Abia în Seymour, o prezentare, personajul devine prezent, definitivându-și conturul. Spunând că fiecare cititor poate desluși o altă imagine a lui Seymour (ba chiar, la fiecare lectură, poate să apară alt punct de greutate), îmi justific și preferința pentru înțelepciunea asiatică pe care o întruchipează el. Parabolele zen abundă. întrebat de viitorii socri ce ar vrea să fie după încheierea războiului, Seymour răspunde: "mâță moartă". în budismul zen, nimeni nu
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
să vadă și nu vede ceea ce nu-l interesează să vadă. Se uită la ceea ce trebuie să se uite și omite ceea ce nu merită să-i atragă privirea". Zeița, fiica negustorului Tot în excelenta traducere a doamnei Antoaneta Ralian a apărut volumul considerat, pe bună dreptate, cel mai bun roman al lui D.H. Lawrence. Povestea Alvinei, fiica unui idealist vânzător de pânzeturi din Manchester (negustor artist, încercând să schimbe gusturile plebeilor săi cumpărători, ceea ce, evident, avea să-l ducă la faliment
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
întrevede în toate cele patru cărți scrise pînă acum, care au ca temă comună omul prins în lanțul determinărilor politice și sociale. De un succes deosebit s-a bucurat Världens centrum. En essä om globalisering (Centrul lumii. Eseu despre globalizare) apărută la Editura Norstedts, în 2001. Cînd l-am cunoscut la Wissenschaftskolleg din Berlin, Stefan Jonsson mi s-a părut un personaj de roman: înalt și subțire, "cu capul în nori", extrem de tăcut, cu rîs potolit (hohote rare, distincte, în tonuri
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
fără însușiri fac parte din prelegerea ținută cu acest prilej. Robert Musil a scris odată un scurt eseu despre uși, în care propunea o teză destul de excentrică: " Ușile sunt lucruri ce țin de trecut, chiar dacă, din când în când, mai apare câte o ușă din dos pe la concursurile de arhitectură." Recurgând la jargonul cvasi-științific tipic pentru satira sa, Musil definește ușa ca pe "un cadru dreptunghiular de lemn, fixat în perete, de care este atașată o planșă mobilă." În opinia lui
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
se asculta ceea ce se spunea în camera alăturată și "ce de taine puteai afla uneori! Contele își renegase fiica vitregă, iar eroul, care ar fi trebuit să se însoare cu ea, auzise la timp cum plănuiau să-l otrăvească." Ușa apare aici ca instrument de cunoaștere: favorizează spionajul și activitățile clandestine dintr-o casă. Eseul lui Musil evocă o panoramă istorică a vieții de zi cu zi, în care anumite lucruri sunt secrete, altele, publice, unde unii își permit luxul intimității
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
orașul modern. Spațiul urban modern funcționează asemenea unui laborator virtual, în care valori, corpuri, procese sociale se combină permanent formând noi configurații. Problemele pe care le ridică abordarea expresivistă se ivesc în momentul în care obsevăm că orașul modern, așa cum apare el la începutul secolului al XX-lea, constituie un fel de spațiu "post-individual". Cele mai remarcabile reprezentări ale orașului din Omul fără însușiri sunt acelea care aduc în prim-plan funcționalitatea și abstracțiunea metropolei. În capitolul opt al romanului, imaginea
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
își dori să fie un om fără însușiri." Pasajul aduce o înlănțuire de metafore ce asociază spațiului urban densitatea și soliditatea unei pietre, ariditatea unui peisaj selenar, rigiditatea "paravanelor pliante", duritatea și durabilitatea unei matrițe tipografice. În contrast cu acesta, ființa umană apare ca o inimă pulsând gingaș, ca o ceață străvezie, ca o invizibilă răsuflare de viață. Un om fără însușiri: în această stare de mobilitate și imponderabilitate ar vrea Ulrich să rămână. Dacă ar dobândi însușiri, atunci s-ar trezi fixat
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
să facă imposibilă existența semnificației fenomenologice, personale. Incompatibilitatea dintre individ și societate, dintre interioritate și exterioritate, este reliefată printr-un limbaj plastic care naturalizează această opoziție. Subiectivitatea este tradusă prin mobilitate, flexibilitate, moliciune, căldură și energie. Prin contrast, mediul urban apare pietrificat, înghețat, dur, anorganic, mort. Conștiința acestei opoziții constituie un fel de Grundstimmung a vieții și operei lui Musil. Idealul spre care se tinde este o subiectivitate care rămâne doar în ipostaza de răsuflare dătătoare de viață, ein Atemzug. Coșmarul
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
mentale pietrificate. Nu mai avem voci interioare," se plânge, la un moment dat, unul dintre personaje. Cu alte cuvinte, nu mai există substanță, identitate, dincolo de ceea ce numim "eu", "sine", "ego" sau "subiect". Nu doar lumea exterioară, ci și procesele mentale apar ca niște combinații întâmplătoare de elemente străine. Ceea ce se întâmplă în interiorul minții, ne lămurește naratorul, nu este decât o simplă coliziune a "ceva impersonal." În încercarea de a găsi modalitatea prin care să imprime camerelor sale amprenta propriului eu, Ulrich
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
un lung răstimp de pace care îl plictisește și pune la cale ascensiunea sa la putere. Una dintre manevrele preconizate este înlăturarea fratelui său George, duce de Clarence, prin calomnii strecurate fratelui aflat la tron, Eduard al IV-lea. Îndată apare și Clarence escortat spre Turn. Richard jură că-l va sprijini în fața regelui, plănuind de fapt ca el să nu apuce ziua următoare. Ne aflăm deci în apropierea zilei de 18 februarie 1478, data morții lui Clarence, înfățișată de altfel
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
cu Richard dar și cu tabăra adversă lui, a rudelor reginei Elisabeta. Precum se știe, Margareta de Anjou a fost soția lui Henric al VI-lea și mama lui Eduard, uciși, în versiunea lui Shakespeare, de Richard în 1471. Episoadele apar în Henric al VI-lea partea a III-a. La finalul acelei piese, Margareta este alungată: „pe mare, în Franța să se ducă”. În realitate, după înfrîngerea definitivă a taberei sale (Lancaster), Margareta a fost deținută cinci ani în Anglia
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
un miracol de bunătate și înțelegere. Să fie o întîmplare? Ediția în limba română a volumului alcătuit de Alain Préaux, (tradusă de Irina Airinei, îngrijită de Hans Herbert Gruenwald și Adina Kenereș, cu o prefață de Andrei Corbea) urmează să apară în curînd la Editura Compania. Din acest volum, publicăm în avanpremieră fragmente din mărturia lui Wilhelm Waiblinger (1804-1830), student la Teologie la Seminarul de la Tübingen, scriitor, autor al primei biografii a lui Friedrich Hölderlin, lucrare rezultată din observații personale asupra
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
de care se îndrăgostește, și al cărei corp e, în tot acest timp, în comă la spital (poveste care îți evocă Această lehamite, de Mircea Daneliuc. Ce nedreaptă e viața!). Dacă există o idee genială în Al șaselea simț, aceea apare în final, cînd crezi că filmul s-a terminat. Un final surprinzător, care recalibrează, profund și tulburător, întregul film. Un final declanșat de o verighetă rostogolindu-se pe parchet... Stop. Nu se mai poate povesti nimic, pentru că s-ar strica
Bunul simț și al șaselea simț by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/17233_a_18558]
-
Cronicar Artistul și orașul Un număr tematic da mai multă bătaie de cap decît unul obișnuit. Și cu toate acestea, cu sau fără stimulentul aniversar, echipele redacționale își asumă dificultățile, și așa se face că apar destule numere-dosar, pe care cititorul sufocat de hîrtii nu se indura să le arunce după lectură fiindcă îi pot fi necesare odată (să nu ne amăgim: majoritatea cumpărătorilor de reviste literare sînt azi "oameni de specialitate": scriitori, editori, profesori de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17543_a_18868]