275,514 matches
-
a devenit un dușman pe timp de pace în Războiul Rece. A supervizat podul aerian al Berlinului în 1948 și înființarea NATO în 1949. Când Coreea de Nord comunistă a invadat Coreea de Sud în 1950, a trimis imediat armata SUA și a obținut aprobarea ONU pentru Războiul din Coreea. După succesele inițiale, forțele ONU au fost respinse de intervenția chineză și conflictul a rămas blocat în ultimii ani ai președinției Truman. În politica internă, legile promovate de Truman s-au confruntat adesea cu opoziția
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
-l stingă”. Truman a recunoscut statul Israel la 14 mai 1948, la unsprezece minute după ce . Truman a scris ulterior: au rămas în istorie pentru victoria surprinzătoare a lui Truman, care era în urmă în sondaje. În primăvara lui 1948, ratingul aprobării publice a lui Truman era de 36%, astfel considerându-se că președintele în exercițiu nu avea șanse să câștige alegerile generale. Agenții „New Deal” din cadrul partidului, inclusiv fiul lui FDR , au încercat să obțină nominalizarea drept candidat al democraților pentru
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
să-l urmărească, unii congressmani denumind conflictul „Războiul Dlui Truman” în perioada în care a intrat în impas. La 3 iulie 1950, Truman i-a înaintat totuși liderului majorității din Senat o propunere de rezoluție intitulată „Rezoluție Comună privind Exprimarea Aprobării asupra Acțiunilor din Coreea”. Lucas a declarat că Congresul susține utilizarea forței, că rezoluția formală va trece, dar că nu este necesară, și că în Congres consensul este în favoarea aprobării tacite. Truman a răspuns că nu vrea „să par că
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
Senat o propunere de rezoluție intitulată „Rezoluție Comună privind Exprimarea Aprobării asupra Acțiunilor din Coreea”. Lucas a declarat că Congresul susține utilizarea forței, că rezoluția formală va trece, dar că nu este necesară, și că în Congres consensul este în favoarea aprobării tacite. Truman a răspuns că nu vrea „să par că încerc să ocolesc Congresul și că fac uz de puteri extraconstituționale”, adăugând că „este o hotărâre a Congresului dacă o asemenea rezoluție trebuie sau nu să fie introdusă pe ordinea
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
Până în august 1950, trupele americane ce au pătruns în Coreea de Sud sub egida ONU au reușit să stabilizeze situația. Ca răspuns la criticile privind pregătirea armatei, Truman l-a demis pe Secretarul Apărării, , înlocuindu-l cu generalul în rezervă Marshall. Cu aprobarea ONU, Truman a hotărât o politică de „rollback”—cucerirea Coreei de Nord. Forțele ONU conduse de generalul MacArthur au condus contraatacul, obținând o surprinzătoare victorie cu debarcare de amfibii în în care era să-i înconjoare total pe invadatori. Forțele
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
și avioane (cu însemne coreene dar cu piloți sovietici). Astfel, la 11 aprilie 1951, Truman l-a demis pe MacArthur de la comanda operațiunii. Demiterea generalului Douglas MacArthur a fost printre cele mai nepopulare hotărâri politice din istoria instituției prezidențiale americane. Aprobarea lui Truman a scăzut drastic în sondaje, și au apărut cereri de a fi venite, printre alții, din partea senatorului Robert Taft. Critici dure din partea tuturor sectoarelor vieții publice îl acuzau pe Truman că refuză responsabilitatea pentru prostul mers al războiului
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
o mare grămadă de rahat” (în ). Războiul a rămas însă în impas timp de doi ani, timp în care au murit peste 30.000 de americani, până când luptele au fost oprite printr-un armistițiu semnat în 1953. În februarie 1952, aprobarea lui Truman în sondaje era la 22% conform , ceea ce a rămas un minim istoric pentru un președinte american în funcție, până în 2008 când a fost depășit de George W. Bush. Escaladarea Războiului Rece a fost evidențiată prin aprobarea de către Truman
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
februarie 1952, aprobarea lui Truman în sondaje era la 22% conform , ceea ce a rămas un minim istoric pentru un președinte american în funcție, până în 2008 când a fost depășit de George W. Bush. Escaladarea Războiului Rece a fost evidențiată prin aprobarea de către Truman a raportului , o declarație secretă de politică externă. Ea cerea triplarea bugetului apărării și globalizarea și militarizarea politicii de restrângere, prin care SUA și aliații săi din NATO să răspundă militar tentativelor sovietice de expansiune. Documentul a fost
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
energiile lui—și el era printre cei mai harnici președinți ai noștri—au fost îndreptate către statul în loc”. Când a plecat din funcție în 1953, Truman era unul dintre cei mai nepopulari șefi ai executivului din istorie. Rata sa de aprobare, de 22% în sondajul Gallup din februarie 1952 era mai mică decât cea a lui Richard Nixon de 24% în august 1974, luna în care a fost obligat să demisioneze. Sentimentele publicului american față de Truman s-au ameliorat constant cu
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
lipsă de fonduri. Obiectivul a fost inclus în Planul Național de Restaurare pentru monumente istorice în anul 2005, datorită faptului că degradarea în timp a corpului bisericii necesită lucrări de restaurare în regim de urgență pentru salvarea monumentului. Urmare a aprobării prin Planul Național de Restaurare, în anul 2006 s-a repartizat suma de 100.000 Ron, în anul 2007 aceeași sumă iar în anul 2008 suma de 80.000 Ron pentru lucrări de restaurare la Biserica "Sf.Sava”, după mai
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
arhivată zilnic și distribuită în mod automat în mai multe locații, pe diverse servere. Project Gutenberg verifica foarte atent starea lucrărilor, bazându-se pe legeile referitoare la copyright din Statele Unite Ale Americii. Lucrările sunt adăugate în arhiva PG doar după aprobarea lor, informațiile despre copyright sunt salvate pentru orice necesitate. Spre deosebire de alte proiecte de librarii digitale, Project Gutenberg nu își asumă dreptul de copyright pe titlurile pe care acesta le publică. PG încurajează reproducerea și distribuirea gratuită a lucrărilor. Majoritatea lucrărilor
Proiectul Gutenberg () [Corola-website/Science/302428_a_303757]
-
bucura de câteva caracteristici democratice: cea mai importantă era "Reichstagul (Parlamentul)", care, spre deosebire de Parlamentul Prusiei, avea membrii aleși prin sufragiu direct și egal al tuturor cetățenilor germani de sex masculin. Totuși, legile, pentru a fi aprobate, aveau nevoie și de aprobarea "Bundesrat" (Camera federală a deputaților statelor), adunare în care Prusia avea o influență majoră. În acest fel, Prusia exercita o influență hotărâtoare în amândouă camerele. Puterea executivă era apanajul kaizerului, care numea cancelarul federal, primul fiind Otto von Bismarck. Cancelarul
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
n-o va ierta niciodată și acest resentiment, precum și situația grea a clasei în mijlocul căreia și-a trăit o parte din copilărie vor deveni teme majore ale operei sale. Avea să-i spună mai târziu biografului său: „Niciun sfat, nicio aprobare, nicio încurajare, nicio consolare, niciun sprijin din partea nimănui de care să-mi amintesc, așa că, ajută-mă, Doamne!”. Din 1827 a început să lucreze ca funcționar într-un birou de avocatură, având șansa să ajungă avocat. Nu i-a plăcut însă
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
de la părinții săi către ea. Acțiunea ei este înșelătoare; în timp ce evită intimitatea fizica, ea permite subiectului să se îndrăgostească de ea, pretinzând că îi place ceea ce-i place și lui, permițându-i să o ajute într-o criză (falsă), obținând aprobarea prietenilor lui și oferindu-i posibilitatea ca el să o învețe ceva: el se mută apoi pentru a deveni mai independent. Tripp se dovedește în scurt timp că nu intră în tiparul subiecților anteriori ai Paulei, având competențe sociale normale
Cum să dai afară din casă un burlac de 30 de ani () [Corola-website/Science/302880_a_304209]
-
an. În timpul guvernului condus de către Adrian Năstase (2000-2004), Cioroianu a rămas un critic al politicilor Partidului Social Democrat în domeniul educației și a cerut revizuirea deciziei luate de ministrul educației, Ecaterina Andronescu, cu privire la restricționarea unor manuale care nu au primit aprobarea oficială. În toamna anului 2006, el a fost selectat de către TVR 1 pentru a lua parte la dezbaterea televizată pentru desemnarea celor mai mai români, în cursul căreia a analizat cariera "Conducător"ului Ion Antonescu din timpul celui de-al
Adrian Cioroianu () [Corola-website/Science/302896_a_304225]
-
îl nominalizează pe Richelieu să devină episcop de Luçon. Richelieu fiind un copil slab, bolnăvicios, Episcopia era convinsă că după terminarea studiilor teologice, acesta nu ar fi în stare să preia dioceza din Luçon. În aprilie 1607, cu dispensa papala (aprobarea papei fiind necesară întrucât Richelieu era prea tânăr pentru această funcție), Richelieu este sfințit că episcop. În 1608, el devine episcop în Luçon, unde, cu o energie deosebită, face ordine în dioceza dezorganizata în timpul războiului hughenot. El este primul episcop
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
Române) în administrarea Ministerului Transporturilor (Administrația Canalelor Navigabile), cu scopul de a se relua lucrările de construcție. Atunci au început să circule informații că proiectul va fi reluat în 2009, investiția totală ridicându-se undeva la 450-500 milioane de euro. După aprobarea de mediu, o chestie de formalitate, ar trebui să se treacă efectiv la demararea lucrărilor. Resursele financiare necesare acestui proiect vor veni ori din fonduri europene ori din finanțarea statului. Practic, nu s-a întâmplat nimic. În 2012, România a
Canalul Dunăre-București () [Corola-website/Science/299463_a_300792]
-
canalului Dunăre-București nu a putut fi niciodată demonstrată, canalul fiind una din reminiscențele "mărețelor construcții ale socialismului" care se promovau indiferent de criteriile economice. Din acest motiv, contrar legislației în vigoare la acea vreme, lucrările nu au fost începute prin aprobarea unei "note de comandă", ci în baza unei dispoziții derogatorii a lui Nicolae Ceaușescu. După afirmațiile susținătorilor proiectului, Canalul Dunăre - București ar putea fi și un producător de energie, prin cele patru microhidrocentrale din nodurile hidrotehnice, amenajate pe lângă ecluze, putându
Canalul Dunăre-București () [Corola-website/Science/299463_a_300792]
-
putea pasa legi pe care regele le accepta, Senatul reprezenta numai un consiliu onorabil. Putea sfătui regele privind acțiunile sale, dar în nici o ipostază nu-l putea preveni de la acționa. Singurul lucru pe care regele nu îl putea face fără aprobarea Senatului era declararea războiului împotriva națiunilor străine. Însemnele regilor Romei erau 12 lictori conducând legăturile ce purtau topoare, dreptul de a se așeza pe un scaun Curule, Toga Picta de culoare roșu închis, încălțăminte roșie și o diademă albă în jurul
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
aduce trupele la Romă și puteau distruge facțiunea opoziției în oraș, arătând cu degetul către precedentul creat de Sulla. Senatul din Romă era acum doar pentru spectacol - generalii aveau acum ultimul cuvânt de spus. Consulii puteau fi aleși doar cu aprobarea generalilor de pe câmpul de luptă și singurul ce putea contracara un posibil periculos comandant legionar era un altul de pricepere și armata similară. Și deși cu lecțiile lui Sulla și Marius învățat, Senatul din Romă s-a purtat în continuare
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a Parlamentului francez. În ciuda acestor atacuri, precum și cele de la extremă din stânga, CECO găsit un sprijin substanțial public și a fost stabilită. A câștigat o majoritate puternică de voturi în toate cele unsprezece camere ale parlamentelor al celor șase, precum și de aprobare în rândul asociațiilor și a opiniei publice europene. În 1950 mulți au crezut că un alt război va fi inevitabil. Consiliul Europei, creat de o propunere a primului guvern a lui Schuman în mai 1948, a ajutat să articuleze opinia
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
lui să se căsătorească. În mod legal, singura cerință era că nu avea voie să se căsătorească cu o romano-catolică, altfel și-ar pierde locul din ordinea la succesiune; o membră a bisericii anglicane era de preferat. Pentru a avea aprobarea familiei sale și a sfătuitorilor săi, orice posibilă mireasă trebuia să provină din mediul regal sau aristocratic, să fie virgină și să fie protestantă. Prințul Charles o cunoștea pe Diana de câțiva ani, dar s-a interesat în mod serios
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericilor Protestante și a reprezentanților forurilor de Stat. În perioada noiembrie 1986-iunie 1990, PF Teoctist a suplinit postul vacant de mitropolit al Moldovei și Sucevei, ca locțiitor de mitropolit, întrucât nu se obținuse aprobarea de ocupare a scaunului rămas vacant. În cei 45 de ani de activitate ca ierarh, s-a preocupat nu numai de probleme administrative și economice, ci și de restaurarea unor monumente de artă bisericească din cele patru eparhii pe care
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
vizorul" autorităților comuniste din motive de credință. S-a folosit pentru aceasta și de stabilirea de relații prietenești cu acestea, ca și de influența externă obținută. A fost acuzat pentru obediența sa față de autoritățile comuniste, fapt care a culminat cu aprobarea demolării a 7 biserici istorice din București. A adresat numeroase telegrame de felicitare dictatorului Nicolae Ceaușescu, căruia i-a făcut cadou vechi tipărituri și obiecte de patrimoniu. După Revoluția din decembrie 1989 înțelegând contestațiile de ordin politic, în legătură cu demolarea unor
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
-o pe verișoara ei Maria Josepha ca moștenitoare prezumptivă la teritoriile habsburgice; Carol al VI-lea a emis Pragmatica Sancțiune din 1713 prin care fiicele lui au trecut în fața nepoatelor sale în linia de succesiune la tron. Carol a solicitat aprobarea celorlalte puteri europene pentru dezmoștenirea nepoatelor sale. Marile puteri au impus termeni duri: în Tratatul de la Viena (1731), Marea Britanie a cerut ca Austria să elimine Compania Ostend în schimbul recunoașterii Pragmaticei Sancțiuni. Marea Britanie, Franța, Saxonia-Polonia, Provinciile Unite, Spania, Veneția, Statele Papale
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]