274,383 matches
-
(2001) (titlu original "Chasm City") este un roman science fiction al scriitorului Alastair Reynolds. Cartea face parte din universul Revelation Space și tratează teme ca identitatea, memoria și nemurirea, multe scene fiind centrate în jurul descrierii structurilor fizice și sociale ale orașului din titlu - un element central al universului lui Reynolds. Romanul a fost răsplătit în
Orașul Abisului () [Corola-website/Science/333974_a_335303]
-
fire narative într-un final care se ridică la înălțimea așteptărilor. În cea de-a doua intră unele scăpări ale intrigii, care se bazează prea mult pe noroc, coincidențe și pe unele reacții neplauzibile ale personajelor. „Per total, e o carte care atrage atenția. Greșelile sunt cele pe care le regăsim în general în SF, mai ales în hard-SF, iar calitățile sunt specifice aceluiași gen de SF”. "Strange Horizons" vede o îmbunătățire față de primul roman al lui Reynolds, "Revelation Space" și
Orașul Abisului () [Corola-website/Science/333974_a_335303]
-
sunt specifice aceluiași gen de SF”. "Strange Horizons" vede o îmbunătățire față de primul roman al lui Reynolds, "Revelation Space" și afirmă că „fanii științei pure vor fi încântați să afle că legile fizicii nu sunt încălcate aici”. "Publishers Weekly" compară cartea cu „o combinație între filmul "Blade Runner" și unul dintre romanele ironice de aventuri ale lui Jack Vance”. În 2001, romanul a primit premiul BSFA.
Orașul Abisului () [Corola-website/Science/333974_a_335303]
-
Eger) a fost un cronicar transilvănean de limbă română, care a scris de asemenea în limba slavo-sârbă a secolelor XVII-XVIII. Este autorul unei ample cronici în limba sârbă, unei scurte cronici în limba română și a unui număr de trei cărți religioase în limba română (o carte de rugăciuni, un catehism și o carte de comentarii ale versetelor biblice). Provenit dintr-o familie de origine sârbească, Gheorghe a fost fratele mai mic al mitropolitului Sava Brancovici. De foarte tânăr a fost
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]
-
de limbă română, care a scris de asemenea în limba slavo-sârbă a secolelor XVII-XVIII. Este autorul unei ample cronici în limba sârbă, unei scurte cronici în limba română și a unui număr de trei cărți religioase în limba română (o carte de rugăciuni, un catehism și o carte de comentarii ale versetelor biblice). Provenit dintr-o familie de origine sârbească, Gheorghe a fost fratele mai mic al mitropolitului Sava Brancovici. De foarte tânăr a fost antrenat în activități diplomatice în slujba
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]
-
asemenea în limba slavo-sârbă a secolelor XVII-XVIII. Este autorul unei ample cronici în limba sârbă, unei scurte cronici în limba română și a unui număr de trei cărți religioase în limba română (o carte de rugăciuni, un catehism și o carte de comentarii ale versetelor biblice). Provenit dintr-o familie de origine sârbească, Gheorghe a fost fratele mai mic al mitropolitului Sava Brancovici. De foarte tânăr a fost antrenat în activități diplomatice în slujba conducătorilor Transilvaniei și Țării Românești. Clamând a
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]
-
mai mult decât fereastra standard de trei zile pentru proiectele "Time Team". Trei ani mai târziu, o altă autoare, Annette Carson, a ajuns și ea, independent, la concluzia că osemintele se află probabil sub parcare, și a afirmat aceasta în cartea sa "Richard III: The Maligned King" (2008). Ea s-a alăturat lui Langley și lui Ashdown-Hill pentru alte cercetări, în cursul cărora a găsit ceea ce considera că este dovada decisivă—o hartă medievală a Leicesterului în care biserica Greyfriars apare
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
al rabinului Salomon (Shlomo) Zalman Klein, care a păstorit comunitatea evreiască ortodoxă din orășel vreme de cincizeci de ani, care la rândul său, era nepotul unui vestit rabin și învățat, Rabbi Shmuel (Shmelke) Klein din Hust și Seliș, autor al cărții „Tzror Hahaim”. Ghiladi a avut 17 frați și surori. Mulți din familia sa au pierit uciși în Holocaust. David Ghiladi, care după 1919, după Marea Unire, a devenit cetățean român, s-a afirmat din tinerețe în domeniul jurnalisticii și publicisticii
David Ghiladi () [Corola-website/Science/333981_a_335310]
-
numit fiind de către ministrul Hâim Moshe Shapira, responsabil pentru problemele emigrației evreiești la Ambasada Israelului la București. David Ghiladi stăpânea din copilărie limbile ebraică, idiș, maghiară, germană, română și cehă. El a tradus în ebraică poezii de Rainer Maria Rilke, (Cartea imaginilor), de Charles Baudelaire, poezii din romantismul francez, precum și din literatura maghiară. A scris cărți dedicate picturii, istoriei evreilor din Transilvania, precum și versuri. David Ghiladi a fost căsătorit cu Helen Lea, până la moartea acesteia în anul 1974. Fiica lor este
David Ghiladi () [Corola-website/Science/333981_a_335310]
-
la București. David Ghiladi stăpânea din copilărie limbile ebraică, idiș, maghiară, germană, română și cehă. El a tradus în ebraică poezii de Rainer Maria Rilke, (Cartea imaginilor), de Charles Baudelaire, poezii din romantismul francez, precum și din literatura maghiară. A scris cărți dedicate picturii, istoriei evreilor din Transilvania, precum și versuri. David Ghiladi a fost căsătorit cu Helen Lea, până la moartea acesteia în anul 1974. Fiica lor este scriitoarea israeliană de limbă ebraica Shulamit Lapid, care a scris, între alte numeroase cărți, si
David Ghiladi () [Corola-website/Science/333981_a_335310]
-
scris cărți dedicate picturii, istoriei evreilor din Transilvania, precum și versuri. David Ghiladi a fost căsătorit cu Helen Lea, până la moartea acesteia în anul 1974. Fiica lor este scriitoarea israeliană de limbă ebraica Shulamit Lapid, care a scris, între alte numeroase cărți, si o scriere biografica despre viața tatălui ei și despre copilăria ei la Țel Aviv - „Veulay lo hayú” (Keter 2011) David Ghiladi a murit la Țel Aviv în anul 2009, la vârsta de 100 ani și a fost înhumat la
David Ghiladi () [Corola-website/Science/333981_a_335310]
-
la cimitirul Kiryat Shaul din acest oraș. Nepotul său,Yair Lapid este un politician, publicist și om de televiziune, deputat în Knesset și ministru de finanțe al Israelului în anii 2012-2014 David Ghiladi a efectuat redactarea literară a mai multor cărți - cartea tatălui său, rabinul Shlomo Zalman Klein, despre Shmuel Shmelke Klein - "Sipur toldotav shel rav gaon",(Povestea unui rabin de geniu), "Yaakov Eiszner- album" (1974), "Yehudey Salaj-Szilágy toldoteyhem, kehiloteyhem, mishphoteyhem - binyan upriha, hurban ukemila" ("Evreii din Sălaj, istoria, comunitățile și
David Ghiladi () [Corola-website/Science/333981_a_335310]
-
cimitirul Kiryat Shaul din acest oraș. Nepotul său,Yair Lapid este un politician, publicist și om de televiziune, deputat în Knesset și ministru de finanțe al Israelului în anii 2012-2014 David Ghiladi a efectuat redactarea literară a mai multor cărți - cartea tatălui său, rabinul Shlomo Zalman Klein, despre Shmuel Shmelke Klein - "Sipur toldotav shel rav gaon",(Povestea unui rabin de geniu), "Yaakov Eiszner- album" (1974), "Yehudey Salaj-Szilágy toldoteyhem, kehiloteyhem, mishphoteyhem - binyan upriha, hurban ukemila" ("Evreii din Sălaj, istoria, comunitățile și familiile
David Ghiladi () [Corola-website/Science/333981_a_335310]
-
gaon",(Povestea unui rabin de geniu), "Yaakov Eiszner- album" (1974), "Yehudey Salaj-Szilágy toldoteyhem, kehiloteyhem, mishphoteyhem - binyan upriha, hurban ukemila" ("Evreii din Sălaj, istoria, comunitățile și familiile lor - ctitorirea și înflorirea, distrugerea și ofilirea" 1989), "Sefer hamehandessim vehaaliya hashlishit meHungaria" 1920-1930 ("Cartea inginerilor și a emigrației - aliya - a treia de evrei din Ungaria" 1994) "Yoel Grebel, tzayar" ("Yoel Grebel,pictor" 1994), "Molă Ben Hâim tzayar vitzirato" ("Molă Ben Hâim, pictorul și creația să", 1997)
David Ghiladi () [Corola-website/Science/333981_a_335310]
-
din problemele dificile cu care se confruntau autoritățile școlare din Principate a fost uniformizarea manualelor, modernizarea conținutului lor și generalizarea alfabetului latin în redactarea acestora. În vederea soluționării ei, legea instrucțiunii prevedea ca noul minister unificat să organizeze concursuri pentru elaborarea cărților școlare. Un astfel de concurs a fost organizat în 1865, având ca scop și realizarea unui „Abecedariu”, alături de alte manuale destinate învățământului elementar. Erau formulate și condițiile pe care acesta trebuia să le întrunească: "„fiind cărți destinate pentru clasele primarie
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
organizeze concursuri pentru elaborarea cărților școlare. Un astfel de concurs a fost organizat în 1865, având ca scop și realizarea unui „Abecedariu”, alături de alte manuale destinate învățământului elementar. Erau formulate și condițiile pe care acesta trebuia să le întrunească: "„fiind cărți destinate pentru clasele primarie, caută să fie scrise în limbă câtu se poate de populară; să fie lucrate după cele mai noi metode de învățământu [...]; să nu fie reproducțiunea sau imitațiunea cu neînsemnate modificațiuni a cărților esistente și adoptate în
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
să le întrunească: "„fiind cărți destinate pentru clasele primarie, caută să fie scrise în limbă câtu se poate de populară; să fie lucrate după cele mai noi metode de învățământu [...]; să nu fie reproducțiunea sau imitațiunea cu neînsemnate modificațiuni a cărților esistente și adoptate în școle, și în totu modu să fie superioare cărților esistente”". Un an mai târziu, Consiliul permanent al instrucțiunii a constatat că nu s-a putut obține rezultatul dorit și a propus reluarea concursului. În 1864, tânărul
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
în limbă câtu se poate de populară; să fie lucrate după cele mai noi metode de învățământu [...]; să nu fie reproducțiunea sau imitațiunea cu neînsemnate modificațiuni a cărților esistente și adoptate în școle, și în totu modu să fie superioare cărților esistente”". Un an mai târziu, Consiliul permanent al instrucțiunii a constatat că nu s-a putut obține rezultatul dorit și a propus reluarea concursului. În 1864, tânărul Ion Creangă, pe atunci diacon înscris la Școala preparandală de la Trei Ierarhi din
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
știa bine limba română. Încă din primii ani de institutorat, Creangă a început să strângă material pentru redactarea unui manual destinat învățării scrierii și citirii. A făcut-o, probabil, la îndemnul lui Maiorescu și mai ales datorită nevoii grabnice de cărți școlare din acea perioadă. În relatarea lui George Călinescu, Ion Creangă se uni cu alți cinci institutori "„spre a compune un abecedar ca lumea. Până atunci copiii învățaseră cum da Dumnezeu și după cum era și dascălul, cărți fiind puține și
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
nevoii grabnice de cărți școlare din acea perioadă. În relatarea lui George Călinescu, Ion Creangă se uni cu alți cinci institutori "„spre a compune un abecedar ca lumea. Până atunci copiii învățaseră cum da Dumnezeu și după cum era și dascălul, cărți fiind puține și proaste”". Gheorghe Ienăchescu (poreclit „Ghiță Chițibuș”) era un vechi prieten al diaconului de pe vremea Seminarului teologic de la Socola. C. Grigorescu era un dascăl mai vechi de la Școala primară din Trei Ierarhi unde preda și Creangă. Institutorii V.
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
scuipă-ntâi în palme.”" Lucrarea a fost finalizată în 1867 și propusă inițial spre publicare societății Junimea, care a acceptat-o. Totuși, tipografia acesteia nu dispunea încă de un corp de literă caligrafică, necesar învățării scrisului de mână, iar apariția cărții risca să întârzie. Autorii s-au adresat atunci nou înființatei „Societăți pentru învățătura poporului român” de la Iași. Aceasta a numit o comisie alcătuită din trei membri (institutorul I.A. Darzeu și profesorii M. Buznea și I. Stavrat) care a analizat
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
văzut lumina tiparului într-un tiraj de 8000 de exemplare în noiembrie același an. În 1876 aceeași societate a stipendiat publicarea unui nou tiraj de 12000 exemplare. Imediat după prima ei apariție, lucrarea a fost aprobată și adoptată ca manual („carte didactică”) pentru clasa I-a din școlile primare prin decizia Ministerului Instrucțiunei Publice și al Cultelor nr. 10.099 din 11 septembrie 1868 (publicată în "Monitorul Oficial" nr. 208 din același an). În 1876, ea a fost aprobată și prin
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
dus în 1893 la un volum de 88 de pagini. Manualul a avut un deosebit succes, fiind difuzat în întregul Regat și, a servit inclusiv ca suport de curs pentru instruirea adulților, în armată. La ediția a cincea, din 1871, cartea a ajuns la tirajul, rar pentru acea vreme, de 36.000 de exemplare. "" a fost prima lucrare publicată sub semnătura lui Creangă. Ea i-a adus autorului un "„câștig proporțional bunișor”", care i-a permis să-și cumpere casă și
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
un "„câștig proporțional bunișor”", care i-a permis să-și cumpere casă și să trăiască "„fără a se umili tagmei preoțești”". Totodată, încurajat de succesul ei, Creangă a redactat în continuare și alte lucrări didactice, tot în colaborare: "Învățătorul Copiilor, Carte de cetire în clasele primare de ambele secse" (1871), "Povățuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică" (1876) și "Geografia Județului Iași" (1879). Manualul cuprindea trei părți și se încheia cu o secțiune de rugăciuni și tabele aritmetice. Prima parte
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
nouă de scriere și cetire”" publicate în ziare în preajma deschiderii noului an școlar, numele lui Creangă a fost îndepărtat dintre autori (faptul că acesta fusese înlăturat de la catedră prin aplicarea celei mai severe pedepse disciplinare, nu putea contribui la răspândirea cărții). Existența unor manuale paralele, a dat naștere unei lupte între diverși autori pentru impunerea manualelor proprii în cât mai multe școli, prin excluderea cărților rivale. În 1876 Aron Densușianu a dat startul - prin acuzația de plagiat după abecedarul din 1864
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]