27,363 matches
-
era privit ca prea reformist. În schimb, ca profesor la Seminarul rabinic din Padua, el a exercitat o mare influență în configurarea vieții comunitare a evreilor din Italia, a "ritului italian", atât în epoca sa cât și în generațiile viitoare. Concepțiile sale în sfera națională au influențat generația renașterii naționale evreiești, după amurgul mișcării Haskala, în „Alef Dac” 19-20 februarie martie 1984 Thought, Brill, Leiden 2009
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
de ameliorări terapeutice, ci mai ales pe împiedicarea bolnavului de la comportamente violente. Încă de pe vremea lui Vasile Lupu, statutul juridic al celor afectați de boli mintale era reglementat, aplicându-li-se principiul iresponsabilității penale. Actul prevedea și că Totuși, caracteristică concepției vremii era ideea că nebunii se află sub influența diavolului, și astfel doar rugăciunea era o soluție pentru problemele lor. Cuvintele "nebun" și "îndrăcit" erau sinonime. În comparație cu Occidentul, unde pe baza aceleiași concepții se foloseau metode cvasi-inchizitoriale, tratamentul în lumea
Psihiatria românească () [Corola-website/Science/332925_a_334254]
-
penale. Actul prevedea și că Totuși, caracteristică concepției vremii era ideea că nebunii se află sub influența diavolului, și astfel doar rugăciunea era o soluție pentru problemele lor. Cuvintele "nebun" și "îndrăcit" erau sinonime. În comparație cu Occidentul, unde pe baza aceleiași concepții se foloseau metode cvasi-inchizitoriale, tratamentul în lumea ortodoxă era mai blând. Ca adăpost pentru bolnavi au fost bolnițele din cadrul mănăstirilor. La începutul secolului al XVIII-lea, în incinta Mănăstirii Sfânta Vineri din București s-a făcut un azil pentru bătrâni
Psihiatria românească () [Corola-website/Science/332925_a_334254]
-
litere chirilice că a fost tradusă în "limba româniască ", anul 1717, Sankt Petersburg.Titlul complet al lucrării este: "" întăi pre limba" "lătiniască izvodit, iară acmu pre limba romîniască scos"." "„Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”" este o lucrare de sinteză și prezintă concepția lui Dimitrie Cantemir asupra formării poporului român și a limbii române, tratând, cu o documentare foarte bogată, din peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă, poloneză și rusă,(cuprinse într-o lungă listă bibliografică ce precede
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
păcate, Ghaylăn a fost condamnat la moarte și omorât cu cruzime, ceea ce va fi detaliat în acest articol. Mentorul lui Ghaylăn a fost Ma'bad ibn Khălid al-Juhanī. Acesta a fost fondatorul Școlii Qadarite. Ghaylăn a preluat de la mentorul lui concepția despre libertatea umană și Ghaylăn a dezvoltat această concepție. Elementul central al gândirii Școlii Qadarite a fost ideea libertății umane de acțiune. Ghaylăn a negat credința în predestinare sau fatalism. Gândirea lui Ghaylăn a fost caracterizată de utilizarea rațiunii și
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
cu cruzime, ceea ce va fi detaliat în acest articol. Mentorul lui Ghaylăn a fost Ma'bad ibn Khălid al-Juhanī. Acesta a fost fondatorul Școlii Qadarite. Ghaylăn a preluat de la mentorul lui concepția despre libertatea umană și Ghaylăn a dezvoltat această concepție. Elementul central al gândirii Școlii Qadarite a fost ideea libertății umane de acțiune. Ghaylăn a negat credința în predestinare sau fatalism. Gândirea lui Ghaylăn a fost caracterizată de utilizarea rațiunii și utilizarea logicii în raționament. Ghaylăn a considerat că textul
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
al treilea gânditor musulman care și-a sacrificat viața pentru ideile lui, înaintea lui au murit în mod asemănător Umar al Maqśuś și Jahm ibn Safwan. Elocvența lui Ghaylăn era celebră, la fel ca și devotamentul pentru credințele lui, pentru concepția lui. Ghaylăn a făcut publice ideile sale, concepția sa pe stradă, fără teamă de omeiazi. În articolul „Theological Conflicts in Early Islamic Era: the Execution of Ghaylăn ibn Muslim al-Dimashqī al-Qadarī”, Spahic Omer a evidențiat pricipiile susținute de Ghaylăn și
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
viața pentru ideile lui, înaintea lui au murit în mod asemănător Umar al Maqśuś și Jahm ibn Safwan. Elocvența lui Ghaylăn era celebră, la fel ca și devotamentul pentru credințele lui, pentru concepția lui. Ghaylăn a făcut publice ideile sale, concepția sa pe stradă, fără teamă de omeiazi. În articolul „Theological Conflicts in Early Islamic Era: the Execution of Ghaylăn ibn Muslim al-Dimashqī al-Qadarī”, Spahic Omer a evidențiat pricipiile susținute de Ghaylăn și de reprezentanții Școlii Qadarite. Unul dintre aceste principii
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
răstignit și Hishăm a spus: „Ai văzut ce a făcut Dumnezeu pentru tine?” Ghaylăn i-a răspuns: „Nu Dumnezeu a făcut asta, ci tu ai făcut asta.” Ghaylăn a avut și o teorie politică, economică și socială mai importantă decât concepția religioasă. El s-a revoltat împotriva omeiazilor, care au impus suferință, nedreptate, cruzime și ferocitate asupra musulmanilor săraci. Ghaylăn respingea nedreptatea socială și politică impusă de omeiazi. În cartea „O introducere în științele islamice” scrisă de Murtada Matahhari au fost
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
O introducere în științele islamice”, propagarea ideii de liber abritru în rândul musulmanilor s-a datorat lui Ghaylăn al-Dimashqi și lui Ma’bad al-Juhanī. Conducătorii omeiazi susțineau ideea de soartă și predestinare, aceste idei erau în concordanță cu interesele politice. Concepția conform căreia totul este “Voința lui Dumnezeu” era folosită de conducătorii omeiazi în scopul justificării modului de conducere opresiv și ilegitim. Problema libertății umane și a destinului au fost discutate de Ghaylăn al-Dimashqi și lui Ma’bad al-Juhanī, dar concepția
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
Concepția conform căreia totul este “Voința lui Dumnezeu” era folosită de conducătorii omeiazi în scopul justificării modului de conducere opresiv și ilegitim. Problema libertății umane și a destinului au fost discutate de Ghaylăn al-Dimashqi și lui Ma’bad al-Juhanī, dar concepția acestora era contrară ideilor exprimate de conducătorii omeiazi. Noțiunile de liber arbitru și libertate umană erau respinse de omeiazi, iar Ghaylăn al-Dimashqi și lui Ma’bad al-Juhanī au fost amândoi omorâți.
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
Islamic, Jewish, and Early Christian Patterns” John B. Henderson a menționat că jahmiții au fost presupuși a fi o sectă de jabriți. A învățat de la Ja’d Ibn Dirham, care a fost, conform lui Ibn Kathir al Hafiz, primul în concepția căruia Coranul a fost creat. Jahm bin Safwan a citit multe cărți de filosofie greacă. S-a stabilit în Khurasan în orașul Tirmidh unde a predat doctrina sa adepților. Jahm bin Safwan a fost de acord cu mu’tazilismul prin
Jahm ibn Safwan () [Corola-website/Science/333589_a_334918]
-
Al Jubouri, acești gânditori au negat existența fatalismului și considerat că omul este responsabil pentru actele sale întrucât are liber arbitru. De asemenea, acești gânditori au considerat că atributele lui Allah nu pot fi cunoscute de către creaturile sale și în concepția lor Coranul a fost creat și nu este Cuvântul necreat al lui Allah. Imadaldin Al-Jubouri a inclus acest grup de gânditori în perioada timpurie a raționalismului islamic. Toți acești gânditori au fost executați. Ideile lor erau contrare dogmei islamice. Jahm
Jahm ibn Safwan () [Corola-website/Science/333589_a_334918]
-
Ahwaz al Măzni al-Tamimi, șeful forțelor de poliție ale guvernului. Jahm bin Safwan a fost executat, în ciuda faptului că era atașat de fiul lui Salm. Al-Hăret b. Sorayj a susținut egalitatea dintre arabi și neofiți, adică iranieni și turci. Această concepție a fost receptată ca Murji’ism, așa reiese din poemul lui Nasâr b. Sayyard din anul 117, menționat de istoricul al-Tabari. Aceasta implică faptul că actul credinței al unui convertit îi dă acestuia toate beneficiile de care se bucură un
Jahm ibn Safwan () [Corola-website/Science/333589_a_334918]
-
care se bucură un musulman. Se consideră că Jahm ibn Safwan a dezvoltat definiția minimală pentru acest scop: Credința este deja obținută recunoscându-l pe Dumnezeu în inimă, fără eqrăr, adică fără exprimarea în vorbirea arabă corectă. În realizarea acestei concepții au avut un rol și necesitățile politice. În cartea „Reason and Tradition in Islamic Ethics”, George F. Hourani a analizat relația dintre gândirea islamică și filosofia greacă și, în acest conext, a menționat: „Nici o urmă de elenism nu poate fi
Jahm ibn Safwan () [Corola-website/Science/333589_a_334918]
-
li se acordă respect, musulmanii din afara comunității Ahmadiyya sunt acuzați că dau prea mare crezare unor tradiții incerte, chiar în detrimentul autorității coranice . Mirză Ġulăm Aḥmad reprezintă, pentru Ahmadiyya, Mesia și Mahdi, lucru profețit din tradițiile lui Muhammad. Acest lucru contrazice concepția majoritară șiită , cât și pe cea sunită . O altă diferență majoră reprezintă acceptarea unor texte sacre și a unor tradiții religioase inadmisibile în islamul clasic, cum ar fi cea a lui Zoroastru . Un alt precept care îi face pe cei
Ahmadiyya () [Corola-website/Science/333605_a_334934]
-
urmare, poate exista un alt profet după Muhammad, dar fără a aduce cu sine o nouă lege divină. Un accent deosebit se pune pe credința în Ziua Judecății de Apoi; Ahmadiyya se consideră o mișcare ce purifică islamul modern de concepții străine celui timpuriu, cum ar fi noțiunea de rai ca loc al desfătărilor de natură senzulă . De asemenea, iadul, în aceeași măsură, nu putea fi osândă eternă, ceea ce ar fi reprezentat expresia tiraniei lui Dumnezeu, lucru de neconceput pentru noul
Ahmadiyya () [Corola-website/Science/333605_a_334934]
-
de recunoaștere sunt centrate prea mult pe comunitate, în timp ce teoreticienii recunoașterii acuză teoria distribuției ca fiind prea individualistă și consumeristă . Există patru elemente diferite între cele două paradigme, cea redistributiva și cea a recunoașterii . În primul rând, cele două au concepții diferite despre nedreptate. Paradigma redistribuției consideră că nedreptatea are cauze socio-economice, iar cauza se află în structura de bază a economiei societății. La polul opus, paradigma recunoașterii găsește vinovate structurile sociale care influențează cultura (reprezentare, interpretare, comunicare) pentru inechitățile dintre
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
rând, cele două au soluții diferite pentru rezolvarea nedreptăților. În cadrul paradigmei redistributive soluția este restructurarea sistemului economic ceea ce presupune intervenție masivă pentru redistribuție în toate sectoarele societății. Paradigma recunoașterii propune schimbări culturale sau simbolice masive, adică acceptarea diversității și schimbarea concepției despre grupurile stigmatizate. A treia diferență dintre cele două paradigme este reprezentată de grupurile care suferă nedreptăți. Paradigma redistributivă susține că anumite clase definite economic sau prin relația lor cu piața sunt supuse nedreptăților, în timp ce în paradigma recunoașterii, cei care
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
în ideea dependenței și inferiorizării femeilor și a inechității de roluri în viața privată”.. Feminismul liberal românesc a fost puternic influențat de idealul unificării și de discursul naționalist al epocii, feministele românce și feminiștii români ai acelei epoci având o concepție de tip republican și etnonaționalist asupra cetățeniei. În acest sens, era de așteptat că odată cu atingerea obiectivului național al unificării se va ajunge și la acordarea statutului de cetățean pentru femei. În România, feminismul liberal s-a manifestat, în primă
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
bazate pe sex. Recunoașterea dreptului de vot pentru femei a fost târzie și nu lipsită de conținut datorită noului regim instaurat. Femeile românce au votat pentru prima dată în cadrul unor alegeri libere în 1990. Feminismul în perioada comunistă a urmat concepția de emancipare legată fundamental de munca productivă. În acestă perioadă nu s-au putut dezvolta teorii feministe care să promoveze drepturile femeilor ca indivizi și care să contribuie la autonomia femeilor, întrucât regimul totalitar nu tolera o altă ideologie decât
Feminismul în România () [Corola-website/Science/333649_a_334978]
-
nici industria slăbită, ci capturarea marii majorități a Armatei franceze ca și în Războiul franco-prusac. Armata franceză urma să se replieze în jurul capitalei în apărarea acesteia și forțată să lupte într-u luptă de învăluire din partea forțelor germane. Cu toate că în concepția planului exista sădită sămânța dezastrului, atât Schlieffen cât și Moltke au fost seduși de posibilitatea de a învălui din două direcții forțele franceze. Inspirația a venit de la distrugerea armatei romane de către forțele lui Hannibal în Bătălia de la Cannae în 216
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
profetic și cel poetic. Credința care îi domina cu adevărat pe vechii beduini era în fatalitate, timpul-destin, "dahr". Singurul document - și acela nesigur din punctul de vedere al autenticității - care s-a păstrat despre credințe, rituri și care relatează despre concepțiile vechilor beduini cu privire la fatalitate,viață și moarte rămâne poezia preislamică, sursă ce nu putea fi ocolită nici de istorici, nici de cercetătorii istoriei religiilor. Astfel, în "Hamăsa "- antologia compilată de Abū Tammăm (m. 846 ), una dintre cele mai
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
necruțător și fatal („Rotindu-ne întruna, "al-dahr" nu scutește/nici tineri, nici bătrâni- dacă e voia sa!/O lume de-ai străbate fugind de frica morții, / să fugi cât de departe, și tot te-ar înhăța!”). Nici la începuturile islamului concepția despre soartă nu se schimbase: pentru omeyadul satiric al- Hutay’a ( m.cca 660) timpul-destin se schimbă neîncetat, devenind prin această permanentă schimbare ucigător ( „Pe viața ta! Îți jur că n-am văzut suflare/de om, cît timp trăiește, să
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
subordonată (Delphy, 1984). Contestând explicațiile biologice în explicarea diferențelor de gen, feministele pun în discuție însăși „inferioritatea naturală” a femeilor. „Biologia ca destin” este una din tezele cele mai criticate de feministe. Tradiția filosofică occidentală în ceea ce privește statutul femeilor, pleacă de la concepția lui Aristotel cu privire la inferioritatea naturală a femeilor față de bărbați. Femeile prin destinul lor biologic sunt menite să îndeplinească roluri diferite, inegale și inferioare celor ale bărbaților. Genul, concept fundamental în feminismul modern, a fost foarte clar articulat, fără a fi
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]