29,398 matches
-
căsniciei sale cu Ninocika. Multifuncționale, fragmentele sunt, pe de o parte, un roman al scrierii romanului - o căptușeală autoreferențială neostentativă și ponderată cantitativ, bine armonizată cu întregul, iar pe de altă parte, o cheie de lectură, oferind o paralelă a destinelor din ficțiunea încadrată. Uneori persoanele din jurnalul romancierului - adică din viață - par să copieze ad litteram replici ale dublurilor lor din literatură, adică ale personajelor Sandu, Pia et comp. În al treilea plan, bagatelizant și ironic, se urmăresc reacțiile unei familii
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
precedente. Reportajele despre oameni și situații stranii și „fotografiile” gândurilor și sentimentelor sunt legate printr-un fir epic, cu lărgirea planului temporal al desfășurării evenimentelor. Autopsia, cea mai reușită nuvelă din volum, analizează, pe fundalul cenușiu al vieții de provincie, destinul banal-absurd al unui medic ratat, unele sugestii venind dinspre proza cehoviană. Tot o structură tripartită are și culegerea de nuvele Vin râmele (1993), care include textele respinse de cenzură la editarea cărții anteriore. Majoritatea narațiunilor se plasează în aceeași formulă
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
în manieră aparent ilară cazuri bizare și tragice (un caz de schizoidie, în Robertina, un dușman de clasă), Tragedii inventate supun analizei situații existențiale neobișnuite, modelul predilect de personaj fiind insul cu evoluție interioară obscură, care își confecționează obsesii (Un destin, Portret din memorie), iar sub genericul Tragicomedii din viața de zi cu zi sunt puse în evidență câteva situații grotești, născute din obediența față de imperativele politicii oficiale, cum se întâmplă în Vin râmele. SCRIERI: Ceața și obișnuința, București, 1975; Salvatorul
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
alții. [...] Coerența și subtilitatea disocierilor, modul în care ocolește criticul referințele înșelătoare și evită să tălmăcească demonstrația în termenii filosofiei speculative, ai misticii ori ai științei, lăsându-se condus numai de traseul imaginar al literaturii, dau certitudinea fericită a unui destin”. De fapt, așa cum sublinia chiar T., titlul corect al studiului ar fi trebuit să fie „poetica lui Ion Barbu și transformările ei, de la primii imitatori până la poeții care, după câteva decenii, au revenit parțial la ea”. Aserțiunea se justifică, deoarece
TEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
convertiri religioase se deschide cu aceste cuvinte din evanghelistul Marcu: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele”. Este neîndoios cartea cea mai frumoasă a lui S. și, în același timp, una din cărțile de căpătâi ale literaturii confesive românești. Ea impune un destin, în sensul pe care îl dă Malraux acestui concept: destinul unui om care știe să își transforme experiența într-o formă a conștiinței sale. Scriitorul trece printr-o experiență existențială greu de imaginat și iese din ea ca un spirit
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Cred, Doamne, ajută necredinței mele”. Este neîndoios cartea cea mai frumoasă a lui S. și, în același timp, una din cărțile de căpătâi ale literaturii confesive românești. Ea impune un destin, în sensul pe care îl dă Malraux acestui concept: destinul unui om care știe să își transforme experiența într-o formă a conștiinței sale. Scriitorul trece printr-o experiență existențială greu de imaginat și iese din ea ca un spirit mistic bucuros, precum Sfântul Francisc d’Assisi, că trăiește printre
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
ST, 1991, 12; Theodor Enescu, Amintirea lui N. Steinhardt și „Jurnalul fericirii”, „22”, 1992, 11; Nicolae Mecu, Portretul înțeleptului la tinerețe, RITL, 1992, 1-2; Monica Pillat, „Jurnalul fericirii”, RITL, 1992, 1-2; Eugenia Tudor-Anton, „Monologul polifonic”, RITL, 1992, 1-2; Ion Simuț, Destinul unei cărți, cartea unui destin, RL, 1992, 35; Maria-Elena Ganciu, „Didahii” la sfârșitul mileniului, ECH, 1992, 7-9; Alexandru Paleologu, A fost cel mai bun prieten al meu, VR, 1992, 8-9; Toma Pavel, Jurnalul lui Nicu Steinhardt, „22”, 1992, 41; Cristea
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Amintirea lui N. Steinhardt și „Jurnalul fericirii”, „22”, 1992, 11; Nicolae Mecu, Portretul înțeleptului la tinerețe, RITL, 1992, 1-2; Monica Pillat, „Jurnalul fericirii”, RITL, 1992, 1-2; Eugenia Tudor-Anton, „Monologul polifonic”, RITL, 1992, 1-2; Ion Simuț, Destinul unei cărți, cartea unui destin, RL, 1992, 35; Maria-Elena Ganciu, „Didahii” la sfârșitul mileniului, ECH, 1992, 7-9; Alexandru Paleologu, A fost cel mai bun prieten al meu, VR, 1992, 8-9; Toma Pavel, Jurnalul lui Nicu Steinhardt, „22”, 1992, 41; Cristea, A scrie, 45-53; Alexandru George
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
iubirii, ST, 1993, 5; Maria-Elena Ganciu, Poveste de dragoste, ECH, 1993, 7-8; Vlad Pavlovici, Imitatio Christi, ST, 1993, 8-9; Aurel Martin, „Primejdia mărturisirii”, RL, 1993, 47; Grigurcu, Peisaj, I, 11-24; Ierunca, Subiect, 233-244; Simion, Mercutio, 301-302; Adriana Cean, Asumare și destin, ECH, 1994, 4-6; Arșavir Acterian, Cum am devenit creștin, București, 1994, 76-77; Lovinescu, Unde scurte, III, 342-346, IV, 356-361, V, 26-30; Negoițescu, Scriitori contemporani, 413-421; Simuț, Incursiuni, 306-313; Horia Stanca, Așa a fost să fie..., Cluj-Napoca, 1994, 243-244; Octavian Soviany
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Traduce în diverse periodice, probabil prin intermediar rusesc, versuri din literaturile chineză, italiană, bulgară. A mai semnat T. D. Damaschin, Teodor Damaschin, Octavian Lungu. Poezia lui T. invocă umbrele lui Decebal și Ștefan cel Mare, ale altor voievozi, precum și umbrele destinului crud, trăit sub cupola „cerului latin”. Totul se proiectează pe un fundal conturat prin intermediul unor peisaje autumnale sau hibernale - expresie generalizată a sentimentului pustiului și al uitării: „În sânul codrului pustiu/ Izvoarele au mucezit./ Și a rămas ca un sicriu
TIBEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290167_a_291496]
-
preocupările diferă de la caz la caz, trăsăturile esențiale ale acestuia rămân neschimbate. De cele mai multe ori el este naratorul unor istorii absurde, se prezintă cititorului ca un ins ridicol, perfect conștient de ciudățeniile lui, pe care le pune însă pe seama unui destin tragic. Este semidoctul prin excelență, care nu își acceptă condiția și, drept urmare, încearcă să iasă din desele situații nefavorabile făcând apel la bruma de cultură și la memoria sa aproximativă: versuri greșite din clasici sau citate în limba latină nepotrivite
TEODOROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290145_a_291474]
-
extraordinare, figuri simbolice, momente gastronomice și mondene (la Capșa) sau de cultură. Moartea boxerului (1978), volum de povestiri polițiste, ca și Pasagera (1989), are drept protagonist un milițian, fost sportiv de performanță, „căzut la datorie”. Din scrinurile regilor (1979) urmărește destinul familiei de Hohenzollern, cu fapte „secrete”, într-un roman-document despre iubirile ascunse ale reginelor, contraspionaj, aventuri etc., unde episoadele prelucrează materiale din arhive și epistole. Port dunărean (1964) și Din Legendele Dunării (1982) reunesc crâmpeie reale și fantastice din povestea
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
îngr. și pref. Mihai Drăgan, Iași, 1989; Prozatori români, București, 2003. Antologii, ediții: Literatura română contemporană, București, 1943; Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte, I-II, introd. edit., București, 1944-1947. Traduceri: Gustave Le Bon, Psihologia popoarelor, București, [1921]; Ralph Emerson, Destinul, București, [1921] (în colaborare cu V. Constantinescu); Charles Richet, Omul stupid, București, [1922]; Corneille, Horațiu, București, [1943]; Mohammed Dib, La cafenea, București, 1956; Honoré de Balzac, Teatru, București, 1964; William Shakespeare, The Tragedy of Hamlet, Prince of Denmark - Tragedia lui
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Insula viscolului. Moartea violentă a trei femei (mamă, fiică și nepoată), în jurul cărora gravitează personajele principale masculine, constituie nucleul narațiunii. Banii și sexualitatea, falsul patriotism și naționalismul aberant, în numele căruia mor oameni nevinovați, sunt cauze ale unor drame și determină chiar destine tragice. Întâlnirea lui Iakob Goldman cu Bela Kadar, ambii ucigași devastați sufletește de crimele comise, este una din scenele intense ale romanului, care probează talentul de prozator al lui Ț. Sfârșitul trilogiei, pesimist, include reflecții de genul „Doamne, câte compromisuri
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
vieții (1976). Din 1948 și până la începutul anilor ’60 i s-a luat dreptul de semnătură. În 1964 a primit Ordinul Muncii clasa I. În proza scurtă T.-B. se concentrează, cu precădere, asupra vieții celor umili și asupra unor destine tragice. Primite cu reticență de o parte a criticii vremii, schițele și nuvelele se fac ecoul unor drame ale sărăciei și singurătății, ale lipsei de șansă în fața sorții (Despărțire, Trezire..., Roșu). Sunt selectate și alte ipostaze, bunăoară existențele maladive sau
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
aparent, fiind un simplu procedeu prin care Ț. urmărește să capteze atenția cititorului. Cartea înseamnă totuși un pas înainte, în primul rând datorită depășirii unor clișee și schematisme specifice literaturii din deceniile anterioare. Prozatorul mai investighează conștiințe (fals) torturate și destine umane ratate, ce parcurg o traiectorie regresivă. Confruntați cu realitatea, acești oameni cad victime propriilor slăbiciuni de caracter: arivismul (Geo Baldovin din Durerile altora, 1969), lașitatea în asumarea riscurilor pe care le implică o anumită opțiune politică (Paul Comănici din
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
ca un dat istoric, nu poate fi schimbat, autorul are posibilitatea să dea o interpretare, parțial validă, din perspectiva contemporaneității. O ruptură mai radicală, vizibilă în abandonarea tematicii impuse de ideologia oficială și în abordarea cu o altă înțelegere a destinelor umane, poate fi detectată în romanul Până la ultima consecință (1988). Protagonistul, Anton Majaru, de fapt un alter ego al autorului, are o biografie similară cu aceea a unor personaje din cărțile precedente, de „strașnic păzitor de legi” (bune sau rele
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
tandru, o ritmică punctată de tăcerile sau respirația fiecărui personaj” (Maria-Luiza Cristescu). Nu scapă prilejul de a trata o temă precum evenimentele din decembrie 1989. Într-o notă de pesimism profund, în romanul Evanghelia după Satan (1993), editat postum, evocă destinul tragic al unui tânăr revoluționar împins la disperare și sinucidere de profitorii și sicofanții care au deturnat idealurile revoluției. SCRIERI: A doua moarte a lui Anton Vrabie, București, 1957; Profiluri, București, 1959; Ora șase, București, 1960; Anii tineri, București, 1961
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
expresie latină originari din propriul spațiu geografic. Versurile concepute în închisoare, cuprinse în Anii nimănui (1992), reluate și în Cântece de galeră (1996), au, cum spune autorul, „semnificație individuală și documentară”. Ele dau seamă de fragilitatea omului confruntat cu un destin potrivnic; supus recluziunii, insul se simte strivit de puterea vremelnică și invocă în ajutor divinitatea (Halucinantă). Unele poezii sunt evocări ale vieții de lagăr (O nouă zi, Sunt numărul 890, Hai, temnicer), altele - reflecții asupra trecerii implacabile a timpului (Labuntur
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
și amintirile cuprinse în jurnalul intitulat Secvențe din purgatoriu (1999), unde stilul alert și verva portretistică se îmbină cu luciditatea și înțelepciunea retrospectivei, evocările fiind lipsite de spirit vindicativ sau de patimă. Peste decenii întâmplările consemnate în secțiunea Oameni și destine se colorează altfel, iar chipurile unor oameni de litere intrați de acum în istorie, ca Șerban Cioculescu, Mihai Beniuc sau George Ivașcu, par a fi ale unor personaje de roman. SCRIERI: Instantanee, Mediaș, 1937; Bat tunurile și bate inima..., Timișoara
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
o zi îi vine nebunia să treacă Oceanul și curând-curând va pune piciorul pe pământ argentinian. O duce greu la început, fiind ba văcsuitor de ghete, ba hamal, șofer ori vânzător de ziare. O logică secretă pare să îi dirijeze destinul, T.-R. luând contact acum cu mediul gazetăresc. Din 1914 el va plasa în foile din partea locului articole despre țara îndepărtată de la poalele Carpaților. Va reveni în România în două rânduri, fiind recrutat și încorporat într-un regiment de infanterie
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
buddhismului. S-au dobândit noțiuni fundamentale ale gândirii indiene precum karma, saṃsăra, mokșa, sădhana, natura ciclică a timpului. Elita intelectuală se străduia să dea răspunsuri satisfăcătoare marilor întrebări privind concepția despre lume, despre viață, despre moarte, despre om și despre destinul său. Mediul spiritual din estul Indiei, în care apare buddhismul, era mai puțin brahmanizat, însă destul de efervescent. Astfel, filosofia Upanișadelor oferea tradiției o cale de cunoaștere (jñana) și era preocupată de rolul actului și retribuția faptelor bune. Medicii, împreună cu filosofii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
mișcare religioasă destul de veche, precedând cu mai multe generații buddhismul și jainismul. Potrivit lui Gosăla, toate lucrurile care există în lume apar și dispar conform legii ineluctabile a karmei. Nici o devoțiune, nici o austeritate nu poate influența cursul predeterminat al evenimentelor. Fatalitatea, destinul (niyăti), este conceptul-cheie al învățăturii lui Gosăla. Orice efort moral al omului este zadarnic și el nu poate să modifice calea predeterminată a sufletului. În consecință, Makhali Gosăla propunea acceptarea doctrinei saṃsăra, așa cum era aceasta expusă în Upanișade, considerând că
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
însuși a asistat, spunea: „A fost pentru prima dată în istoria lumii, cel puțin din ceea ce știm noi, când un om a avut îndrăzneală să dărâme toate barierele ridicate de deosebirile de rasă și de popor și să revendice un destin egal pentru toți oamenii”. Iluminatul promitea eliberarea tuturor oamenilor, a regilor și a sclavilor, a celor „puri” și a celor „impuri”, a compatrioților dar și a străinilor, dovedindu-se a fi astfel întemeietorul unei religii cu caracter universalist. Buddha nu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și moarte. Siddhărtha înțelege că „viața dusă până atunci nu are nici o legătură cu adevăratul sens al existenței, că ea nu înseamnă mai mult decât o preaconfortabilă vacanță a spiritului prelungită peste măsură. Era ca și cum ar fi auzit apelul propriului destin”. Nefericirile inerente vieții, care îl afectează tot mai mult, rodesc în sufletul său de o rară sensibilitate, în mintea sa înclinată spre observarea filosofică a lumii. După treisprezece ani de căsătorie, la vârsta de douăzeci și nouă de ani, Siddhărtha
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]