27,608 matches
-
subminează nevoia de cronologie, dând libertate lecturii. Post-timpul este, contrar așteptărilor, o credulitate a lecturii. Memoria lectorului trebuie să înghită tot pe nemestecate, la prima lectură. Nu se pune problema unei descifrări, deci a ceea ce s-a numit multă vreme lectură activă, ci a unei lecturi aglutinante. Abia după îngurgitare, vine efortul. Lectorul își dă măsura la relectură. Dar până acolo el se inițiază în post-timp. Sentimentul de post-timp apare când lectura remarcă absența încheierii intrigii. Eroul trăiește într-un post-trecut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
libertate lecturii. Post-timpul este, contrar așteptărilor, o credulitate a lecturii. Memoria lectorului trebuie să înghită tot pe nemestecate, la prima lectură. Nu se pune problema unei descifrări, deci a ceea ce s-a numit multă vreme lectură activă, ci a unei lecturi aglutinante. Abia după îngurgitare, vine efortul. Lectorul își dă măsura la relectură. Dar până acolo el se inițiază în post-timp. Sentimentul de post-timp apare când lectura remarcă absența încheierii intrigii. Eroul trăiește într-un post-trecut, post-prezent, post-viitor, nelegate între ele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
descifrări, deci a ceea ce s-a numit multă vreme lectură activă, ci a unei lecturi aglutinante. Abia după îngurgitare, vine efortul. Lectorul își dă măsura la relectură. Dar până acolo el se inițiază în post-timp. Sentimentul de post-timp apare când lectura remarcă absența încheierii intrigii. Eroul trăiește într-un post-trecut, post-prezent, post-viitor, nelegate între ele. Poate urma orice, oricând, putem interpreta oricum, deci nu mai are rost interpretarea, drept care am vrea să credem autorul pe cuvânt. Așa izbutește autorul Desperado să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de critică fiindcă ea nu-l ajută să scrie mai bine. Suntem aici la rădăcinile absenței unei critici Desperado, ceea ce nu înseamnă însă că critica literară a amuțit. Ea se repliază și caută căi noi de atac. La fel și lectura. Arma lecturii este deocamdată doar relectura. Relectura nu clarifică, ci familiarizează. Opera Desperado e o contiună defamiliarizare, dislocare, distopie, cu care lectorul luptă într-un post-timp, adică după ce opera s-a încheiat și el știe bine acest lucru. Relectura e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fiindcă ea nu-l ajută să scrie mai bine. Suntem aici la rădăcinile absenței unei critici Desperado, ceea ce nu înseamnă însă că critica literară a amuțit. Ea se repliază și caută căi noi de atac. La fel și lectura. Arma lecturii este deocamdată doar relectura. Relectura nu clarifică, ci familiarizează. Opera Desperado e o contiună defamiliarizare, dislocare, distopie, cu care lectorul luptă într-un post-timp, adică după ce opera s-a încheiat și el știe bine acest lucru. Relectura e menită să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
opera s-a încheiat și el știe bine acest lucru. Relectura e menită să-l adapteze pe cititor la anormalitate, ieșită din nevoia de diferență a tuturor autorilor Desperado, care se aseamănă numai prin faptul că sunt fiecare altfel. Fiecare lectură e o nouă și neașteptată inițiere. Post-timpul relecturii este ieșirea din noi și intrarea în conștiința fiecărui autor pe rând. 1.5. Eroul Desperado: Amintirea viitorului Întoarcerea la personaj Eroii Fluxului conștiinței aveau o aură (afectivă, meditativă). Autorul construia o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui, romanciera căuta să modifice prezentul romanului. Dat fiind, însă, că Virginia Woolf a crescut cu trecutul (clasic) în sânge, romanele ei doar par să dărâme convențiile intrigii amoroase si ale cronologiei trecut-prezent-viitor, când de fapt ele se reordonează în urma lecturii exact după tiparul clasic pe care îl consideră teoria ei deficient. Ceea ce imaginează Virginia Woolf se pretinde a fi inovație, dar e de fapt o ultimă afirmare a tradiției. Clarissa Dalloway are o poveste bine rânduită dinspre copilărie spre finalul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
timp, suspansul (întâmplarea). Clarissa Dalloway era o adiere de emoții și amintiri. Lanark (Alasdair Gray) consemnează un șir de agonii fizice. Eroii Desperado descoperă că inteligența fără substanță (trup real) nu e credibilă, nu are suspans, deci riscă să ucidă lectura. Eroii lui David Lodge, Malcolm Bradbury, Julian Barnes, Jonathan Coe au vieți foarte concrete. Pe de altă parte, inteligența lor ridiculizează, desființează orizontul lor de așteptare. Tradiția basmului, cu iubirea fericită (sau nu), cu final clar, nu mai înseamnă absolut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Procesul a început cu romanul unei zile (Ulysses, Mrs Dalloway), în Modernism. Tânjind, fără să-și dea seama, după tiparul premodernist (după cronologia premodernistă) în spiritul căruia au fost educați, autorii moderniști au o legătură subterană cu sursa revoltei lor. Lectura intuiește că modelul lor e tradițional. Legătura autorilor Desperado cu tradiția, însă, s-a rupt. Ei se nasc în convenția revoltei împotriva tradiției. Ziua, ca unitate narativă, se eliberează de vechea coerență cronologică. Fie că e vorba de Kazuo Ishiguro
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai mulțumește lectorul Desperado cu o poveste al cărui sfârșit e decis de autor? Odată cu eroul, lectorul își pierde și el așteptarea tradițională. Ultimul lucru care i-ar trece prin cap atunci când citește, ar fi să întrebe: "Și? Și?" Plăcerea lecturii (orizontul ei de așteptare) vine din complicarea jurnalului eroului, din priceperea cu care autorul zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste (care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează "ziua" modernistă, ca unitate de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste (care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează "ziua" modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția basmului era tradiția aventurii. Literatura Desperado e un jurnal al resemnării. Eroii lui Kazuo Ishiguro, de pildă, îndură toate eșecurile la care îi supune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado, suspansul jurnalului lui, vin, cum zicea Ackroyd într-un interviu, din amestecul inteligenței cu sentimentul ("Mintea este suflet".) Inteligența amestecă incidentele. Sentimentul încetinește goana și luminează labirintul. Suspansul are ceva din ambele. Tehnica acestui suspans se bazează pe memoria lecturii. Lectura Desperado e în primul rând o lectură mnemotehnică. Citim fiecare pagină cu sentimentul că toate cuvintele ascund o cheie. Nu descifrarea, ci simpla lor memorare e de ajuns. Nefiind vorba de un suspans activ, ci de unul pasiv, eroul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
suspansul jurnalului lui, vin, cum zicea Ackroyd într-un interviu, din amestecul inteligenței cu sentimentul ("Mintea este suflet".) Inteligența amestecă incidentele. Sentimentul încetinește goana și luminează labirintul. Suspansul are ceva din ambele. Tehnica acestui suspans se bazează pe memoria lecturii. Lectura Desperado e în primul rând o lectură mnemotehnică. Citim fiecare pagină cu sentimentul că toate cuvintele ascund o cheie. Nu descifrarea, ci simpla lor memorare e de ajuns. Nefiind vorba de un suspans activ, ci de unul pasiv, eroul Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
într-un interviu, din amestecul inteligenței cu sentimentul ("Mintea este suflet".) Inteligența amestecă incidentele. Sentimentul încetinește goana și luminează labirintul. Suspansul are ceva din ambele. Tehnica acestui suspans se bazează pe memoria lecturii. Lectura Desperado e în primul rând o lectură mnemotehnică. Citim fiecare pagină cu sentimentul că toate cuvintele ascund o cheie. Nu descifrarea, ci simpla lor memorare e de ajuns. Nefiind vorba de un suspans activ, ci de unul pasiv, eroul Desperado e un personaj inert. Ei nu sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
descifrarea, ci simpla lor memorare e de ajuns. Nefiind vorba de un suspans activ, ci de unul pasiv, eroul Desperado e un personaj inert. Ei nu sunt nici cuceritori, nici victorioși. Toate actele lor se concentrează să capteze compasiunea, aprobarea lecturii. Scopul autorului este să-l identifice pe lector cu eroul, mai degrabă decât să-l facă să urmărească intriga cu sufletul la gură. Deviza lui Ackroyd, Mintea este suflet, câștigă: înțelegerea e simultană cu sentimentul. Eliot afirma că poezia poate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado atârnă de fiecare cuvânt al naratorului, mai ales de cuvintele aparent fără nicio însemnătate. Fluxul conștiinței se sprijinea pe cuvântul recurent, pe cuvântul-monadă, cuvânt ce se încărca de profunzime psihologică. Autorii Desperado aleg cuvântul banal. E mai greu pentru lectură să detecteze sensul, pentru că stilul Desperado nu este la fel de zgomotos ca stilul modernist. Discreția autorului vine din ezitarea romancierului de a-și dezvălui teza, de a dicta sensul. O ilustrare a acestei afirmații ar putea fi "flecăreala" din Rămășițele zilei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
firul narativ și încâlceau cuvântul, autorul Desperado mizează (ca pe vremuri, înainte de răsturnarea modernistă) pe simplitatea verbală a unei istorisiri complicate. Noutatea textului Desperado este, în mare parte, discreția, neutralitatea lui afectivă, libertatea de a simți pe care o lasă lecturii. Eroul Desperado vorbește, de obicei, direct cu lectorul. Fluxul conștiinței interpunea între personaj și lectură un edificiu de simboluri, coduri, subînțelesuri. Lectorul are liber acces la interioritatea eroului Desperado. E o interioritate ce se hrănește cu nimicuri prezente, nu una
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vedea trăirea ca pe o aureolă. Pentru ea conta emoția, mai mult decât incidentul de la baza ei. Balzac resimțea și el curgerea, dar istorisirea lui orchestra cu fiecare pas o încheiere exemplară. Galsworthy descoperea că are mai mult de oferit lecturii decât o filozofie (socială, individuală) a fericirii ori nefericirii: tehnica lui romanescă a fost printre primele care au dat de bănuit că narațiunea se pregătea să treacă de la incident la psihologie. Scurtele lui schițe (pregătiri ale viitoarelor personaje din romane
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e o simultaneitate de înțelepciune (trecutul) și confuzie (prezentul). Efectul acestei simbioze se simte abia la relectură: cititorul nu mai e sigur pe memoria lui, nevoia de poveste devine de fapt o nevoie de trecut. În locul finalului intrigii în viitor, lectura tânjește acum după simultaneitatea cu trecutul. Finalul Desperado nu poate fi altul decât explicarea prezentă a trecutului. Textele Desperado care par să trăiască doar în prezent, la modul realist, sunt clar inferioare romanelor lui George Eliot ori John Galsworthy din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în Fluxul conștiinței, (dezordinea ființei). Autorul Desperado născocește o ordine ulterioară: el încearcă să explice trecutul împotriva logicii cronologiei, după tiparul, posterior lui, al prezentului. Romane ca Un artist al lumii plutitoare (Kazuo Ishiguro) modifică trecutul, în vreme ce prezentul e imobil. Lectura, concentrată cum e și firesc asupra prezentului, care nu duce nicăieri, e insuficientă. Relectura nu e o repetiție a primei lecturi, ci adevăratul început al textului în mintea lectorului. Starea de spririt a romanului Desperado e un amestec între: ironie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
posterior lui, al prezentului. Romane ca Un artist al lumii plutitoare (Kazuo Ishiguro) modifică trecutul, în vreme ce prezentul e imobil. Lectura, concentrată cum e și firesc asupra prezentului, care nu duce nicăieri, e insuficientă. Relectura nu e o repetiție a primei lecturi, ci adevăratul început al textului în mintea lectorului. Starea de spririt a romanului Desperado e un amestec între: ironie (prezentul), lirism (trecutul) și dorința de a amâna distopia (viitor). Implicarea afectivă a lectorului nu se produce, prin urmare, nici în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la măști, pentru a evoca emoția. E modul lor de a demonstra că s-a modificat esența lirismului, de la "emoția gândită în tihnă" (Wordsworth, "emotion recollected in tranquillity"), la emoția imaginată cu franchețe aproape indecentă, ca provocare, chiar sfidare a lecturii. Autorul Desperado e un mare retras. Fie el extrem de liric (v. Peter Ackroyd, Graham Swift, chiar și Julian Barnes în Staring at the Sun), neutru (ca David Lodge, care are un echilibru de invidiat, ori ca Alasdair Gray), ori de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
observăm schimonosirea umanului în două situații. Când estul scrie despre om, omul e o ființă impecabilă (eroul pozitiv) ori un reacționar anticomunist (eroul negativ); vestul, însă, e liber să creeze eroi veridici și imprevizibili. Estului i-a fost furată surpriza lecturii de către cenzură. Eroii comuniști trebuiau să fie oameni de rând care știau drumul drept (comunismul), sau intelectuali care deprindeau filozofia marxist- leninistă de la muncitori/ țărani. Descrierea e oarecum simplistă, totuși, fiindcă, deși rar, câte un romancier foarte bun (cum ar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
descriși ca inteligențe primitive, obsedate, care fie că doreau să se pună trup și suflet în slujba sistemului, fie că visau să fugă din el. Eroul comunist nu avea alte mobile. Era deci o ființă schematică, greu credibilă. Dacă surpriza lecturii a fost furată de cenzură, credibilitatea a supraviețuit în comunism datorită "șopârlelor", a ceea ce se citea printre rânduri, a șmecheriilor menite să păcălească cenzura. În ce privește "trucurile" Desperado, deci, autorii estici sunt chair mai bogați decât cei vestici, întrucât ei se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un gen de literatură care să țină piept "realismului socialist" și au izbutit să păcălească cenzura, comunicând în felurite moduri cititorului mesajul că lucrurile stau foarte rău, iar el, cititorul, nu e singurul care gândește așa. Crearea acestei solidarități a lecturii n-a fost ușor de realizat. A fost nevoie de un cod. Comunismul e cunoscut pentru "limbajul de lemn" folosit în orice împrejurare și care, în ciuda totalei lui lipse de inteligență, a iscat glume sclipitoare, pierdute în acest moment. Autorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]