28,104 matches
-
primarilor cunoscuți din Warburg: Stema orașului: "Crin alb(argintiu) pe scut albastru". Crinul este reprezentant de trei petale stilizate care sunt legate în buchet. Dreptul de a avea o stemă i-a fost acordat orașului la 30 iunie 1997 de către Prefectul regiunii Detmold. Crinul apare pentru prima dată pe monezile tipărite de oraș în 1227. În Evul Mediu Warburgul era recunoscut drept tărâmul crinilor. Lângă stema nouă mai există o altă stemă. Vechea stemă prezintă o poartă de oraș, un zid
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
(n. ? - d. 1963, în Bărăgan) a fost un colonel român care a îndeplinit funcția de prefect al județului Iași pe perioada 21 ianuarie - 29 iunie 1941. Implicat în Pogromul de la Iași (26-29 iunie 1941), în 1948 a fost condamnat pentru crime de război la muncă silnică pe viață, 100 milioane lei amendă și degradare civică pe
Dumitru Captaru () [Corola-website/Science/309642_a_310971]
-
a fost condamnat pentru crime de război la muncă silnică pe viață, 100 milioane lei amendă și degradare civică pe timp de 10 ani. A absolvit cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie și al Școlii Superioare de Război (1925-1927). Ca Prefect de Iași, numele său a fost implicat în Pogromul de la Iași, declanșat ca urmare a directivelor lui Ion Antonescu personal, care ordonase telefonic colonelului Constantin Lupu, comandantul Garnizoanei, în după amiaza zilei de 26 iunie 1941 „curățirea orașului Iași de
Dumitru Captaru () [Corola-website/Science/309642_a_310971]
-
care a fost mascată ulterior sub titlul „Evacuarea tuturor evreilor, între 18 și 60 de ani, din zona cuprinsă între Siret și Prut". Imediat după primirea directivelor în aceeași după amiază a zilei de 26 iunie 1941, edilii orașului, coloneii , prefectul de Iași, Constantin Lupu, comandantul Garnizoanei, Constantin Chirilovici, chestorul Poliției și inspectorii de Siguranță Emil Gioseanu și Matei Cosma au ordonat percheziții în casele evreiești. Într-un raport din 29 iunie 1941 către ministrul Afacerilor Interne, Captaru menționa că până la
Dumitru Captaru () [Corola-website/Science/309642_a_310971]
-
zi, circa 10 000 de evrei au fost adunați din case și de pe străzi de pichete de jandarmi, soldați și polițiști și au fost îmbulziți în două trenuri de vite. În ziua de 30 iunie 1941 ora 9,20 dimineața, prefectul Captaru raporta lui Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, executarea ordinului de evacuare a evreilor ieșeni. În raportul nr. 1.042 din 29 iunie 1941, colonelul Captaru raporta Ministerului Afacerilor Interne următoarele: "„Raportăm că în noaptea de 29-30 iunie s-
Dumitru Captaru () [Corola-website/Science/309642_a_310971]
-
scopul de a ațâța armata germană și română, precum și populația creștină contra evreilor, pentru a da loc la uciderea în masă a acestora”". Ca urmare a acestui raport considerat la București ca ostil, Captaru a fost destituit din funcția de prefect și trimis pe front. Comandant de regiment de infanterie, el a căzut prizonier în luptele de la Stalingrad în noiembrie 1942. Revenit în țară în anul 1946, a fost arestat și judecat sub acuzația de „criminal de război”. Tribunalul Poporului și
Dumitru Captaru () [Corola-website/Science/309642_a_310971]
-
Frații Atanasiu și Marcelin. În septembrie 1992 li se alătură și Fr. Damian, venind de la Seminarul din Alba Iulia. Frații preiau activitatea de supraveghere, îndrumare și asistență a tinerilor din internatul Liceului Pedagogic gr.-catolic din localitate. Fr. Damian este prefect de studii și profesor la teologia gr.-catolică a diecezei de Oradea. Din septembrie 1995, Fr. Thomas Voss, venit în comunitatea F.S.C. din Oradea, în august 1994, predă (în limba germană) ore de religie și istorie, la secția cu limba
Frații Școlilor Creștine () [Corola-website/Science/310012_a_311341]
-
Horaița l-a trimis la Galați să studieze la Seminarul Teologic, unde director era viitorul mitropolit al Bucovinei Visarion Puiu. A urmat apoi cursurile Facultății de Teologie din Cernăuți. După 1934 a fost chemat de mitropolitul Bucovinei Nectarie Cotlarciuc, devenind prefect de studii la Facultatea de Teologie din Cernăuți. A fost apoi preot slujitor la Catedrala patriarhala, după care preot slujitor la biserică ortodoxă română din Paris. În 1939, Visarion Puiu, ajuns mitropolit, l-a hirotonit episcop vicar la Cernăuți, iar
Eugenie Laiu () [Corola-website/Science/310308_a_311637]
-
Mănăstirii Antim. Până prin 1946 - 1947, Eugeniu Laiu a fost locțiitor de episcop la Buzău, Constantă și Craiova, iar din 1949 și până în 1951 a fost profesor de studii biblice la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. Menționam faptul că, pe când era prefect de studii la Cernăuți i-a fost îndrumător și duhovnic unui sfânt român, Sf. Ioan Iacob. A trecut la cele veșnice în data de 1 aprilie 1967, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Horaița.
Eugenie Laiu () [Corola-website/Science/310308_a_311637]
-
la Cernăuți, cu rezultate excepționale. S-a călugărit în anul 1836. Este apoi trimis să-și perfecționeze studiile teologice la Universitatea din Viena (1836-1838). Este hirotonit ierodiacon în anul 1838, apoi activează la Seminarul clerical din Cernăuți mai întâi ca prefect de studii (1838-1840) și apoi ca rector (1840-1857). În anul 1840, este hirotonit ca ieromonah. Episcopul Eugenie Hacman îl aduce în cadrul administrației eparhiale, numindu-l în funcțiile de arhimandrit diecezan și vicar general al Episcopiei Bucovinei (1857-1873). S-a remarcat
Teofil Bendela () [Corola-website/Science/310305_a_311634]
-
a făcut în Țara Făgărașului. În timpul episcopatului lui Petru Pavel Aron, Atanasie Rednic a făcut parte din capitulul diecezan, iar după deschiderea școlilor blăjene, în anul 1754, a fost printre cei dintâi profesori ai acestor școli, precum și, mai mulți ani, prefect al seminarului înființat de Petru Pavel Aron, iar apoi a fost numit vicar episcopal și mare econom. La 30 iunie 1764, în urma morții episcopului Petru Pavel Aron, survenită la 9 martie 1764, la sinodul electoral care a avut loc la
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
și epurări purtând girul unor inculți. Din nefericire donația nu și-a atins scopul. Teodor Țâțos s-a născut în familia lui Davidel Țâțos, proprietar, considerat un om bogat care se ocupă de operațiunile financiare ale propriei bănci. A fost prefectul județului Suceava pe timpul Războiului Balcanic (1913). Familia lui Davidel Țâțos locuia pe Strada Mare la nr. 282, împreună cu fratele său Iacob Țâțos. Teodor Țâțos a urmat școală primară și studiile secundare în orașul natal, la gimnaziul "Alecu Donici", promoția 1916
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
Procesul verbal este semnat de Papiu Laurian, Simion Barnuțiu, Bălășescu, Avram Iancu, de Axente Sever, Ioan Brad, Ioan Pipoșiu și Vasile Tămaș. Comitetul Național este format din Bărnuțiu, Bălășescu, Laurian, Papiu Ilarian, Ioan Brad, Florian Micaș și Avram Iancu ca prefect general, însărcinat cu conducerea militară. La 2 octombrie generalul austriac Anton Puchner a recunoscut Comitetul Național Român drept unicul reprezentant legal al românilor și a încheiat alianță cu comitetul. Dar în ianuarie 1849 generalul revoluționar Jozef Bem a înfrânt armata
Comitetul Național Român (1848) () [Corola-website/Science/308797_a_310126]
-
fiica boierului local, Panait Kazimir. Nicolae a fost un talentat autor de miniaturi și a absolvit Școala de arte plastice din Paris. Mai târziu s-a dedicat politicii, îndeplinind în perioada 1904 - 1918, pe rând funcția de deputat, senator și prefect de Dorohoi din partea Partidului Conservator. Nicolae a avut un fiu pe nume Paul Verona care a făcut studiile liceale la Liceul internat din Iași după care a urmat cursurile Facultății de Drept din Iași, făcând în paralel și Școala de
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
români, a fost și delegatul Sinodului de Rezistență din Grecia preasfințitul episcop Ambrozie de Methoni. La slujbă au participat și cei 50 de preoți și diaconi prezenți. Printre oficialitățile ce au luat parte la slujbă menționăm pe: domnul Gabriel Berca prefect al Municipiului Bacău, domnul Romeo Stavarache primar al Municipiului Bacău, domnul Constantin Scripăț viceprimar al Municipiului Bacău, și alți delegați.
Biserica Sfântul Ilie din Bacău () [Corola-website/Science/308817_a_310146]
-
Ing. Aurel Serafim, Nicolae Totu, Gheorghe Istrate, [[Alexandru Canta cuzino]], Sima Simulescu, Av. Cristian Tell, Gheorghe Furdui, Av. Mihail Polihroniade, Dr. Paul Craja și Gheorghe Apostolescu), în baza listelor făcute anterior de [[Armand Călinescu]], fostul prim ministru, împreună cu [[Gavrilă Marinescu]], prefectul poliției și cu [[Mihail Moruzov]], directorul Serviciului Secret de Informații (SSI). Rămășițele sale pământești sunt înhumate în Cimitirul Legionar din Predeal. Ing. Gheorghe Clime a fost reabilitat și achitat post-mortem în 1940, prin rejudecarea a procesului înscenat în 1938. Unul
Gheorghe Clime () [Corola-website/Science/308854_a_310183]
-
la Academia de Teologie „Preasfânta Treime” din Blaj, la Catedra de Apologetică și apoi la Filosofie, pe care a și ilustrat-o. Părintele Chinezu îndeplinea și funcția de rector al Academiei Teologice „Preasfânta Treime” din Blaj. Mai întâi profesor și prefect de studii și apoi rector al Academiei, s-a dovedit și un admirabil organizator și înnoitor al vechilor așezăminte, dându-le un nou suflu, un nou ritm. Încă și acum douăzeci de ani, foștii lui studenți îi pomeneau cu respect
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
patru ori de regimuri politice diferite, niciodată arestat, el a reușit de fiecare dată să fie reabilitat. În lunga sa carieră, plină de evenimente, a fost deputat regalist în timpul Revoluției franceze și al Directoratului francez, proscris în timpul regimului de Teroare, prefect al lui Napoleon, ministru de Interne în timpul regelui Ludovic al XVIII-lea și la încheierea vieții sale politice a fost deputat ultramonarhist. Este cunoscut în special pentru discursurile sale convingătoare și pătimașe, elocventă fiind implicarea sa în controversata reorganizare a
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
în 1805, colegiul electoral de Seine-et-Marne îl propune candidat la Senat, dar nu este admis. Interesându-se de noua organizare administrativă și teritorială, de curând pusă în practică, el solicită și obține o prefectură. Este numit la 1 februarie 1805, prefect de Moselle, cu sediul la Metz, unde activează până în 1814. S-a făcut cunoscut prin activismul său. Potrivit "Odetei Voillard", Napoleon nu pierde prilejul, în această perioadă, să-i mulțumească pentru zel, acoperindu-l cu onoruri. Este făcut comandant al
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
mare număr de soldați s-au refugiat la Metz, propagând o epidemie de tifos. Vaublanc s-a molipsit și el și nu a lipsit mult să piară. În 1814, deschide porțile orașului Metz și întâmpină cu entuziasm forțele coalizate. Menținut prefect de Moselle în timpul primei Restaurații, este promovat ofițer al Legiunii de Onoare, la 23 august 1814. La reîntoarcerea lui Napoleon, rămâne prefect în speranța păstrării Metzului pentru Ludovic al XVIII-lea, unde încearcă cu mareșalul Oudinot, guvernator militar al orașului
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
a lipsit mult să piară. În 1814, deschide porțile orașului Metz și întâmpină cu entuziasm forțele coalizate. Menținut prefect de Moselle în timpul primei Restaurații, este promovat ofițer al Legiunii de Onoare, la 23 august 1814. La reîntoarcerea lui Napoleon, rămâne prefect în speranța păstrării Metzului pentru Ludovic al XVIII-lea, unde încearcă cu mareșalul Oudinot, guvernator militar al orașului Metz, să împiedice ralierile bonapartiste. Un ordin de arestare publicat de mareșalul Davout, în "Monitorul Universal", îl constrânge să fugă spre Luxemburg
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
timpul celor "o sută de zile", Ludovic al XVIII-lea îl numește, pe loc, "consilier de Stat" și îl face, la 27 decembrie 1815, "mare ofițer al Legiunii de onoare." La 12 iulie 1815, Ludovic al XVIII-lea îl numește prefect de Bouches-du-Rhône, cu misiunea de a-i elibera pe cei 500 - 600 de prizonieri bonapartiși închiși la Marsilia, sarcină de care se achită corect, ținând cont de contextul epocii, când (Marsilia se predase englezilor și cunoștea răzmerițe sângeroase anti-bonapartiste). Vrând
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
ministrul justiției a unei legi privitoare la restabilirea curților magistraților, în fața "Camerei", Vaublanc ia cuvântul și strigă: Într-o mare aclamație, deputații Camerei și persoanele prezente în tribune se ridică repetând: De la 2 octombrie 1815, el trimite o circulară tuturor prefecților reamintindu-le prioritățile funcțiilor lor în această perioadă tulburată de teroarea albă: Profită de această situație pentru a controla corpul prefectoral, în profitul regaliștilor, mutând și înlăturând 22 de prefecți, în așa fel încât nu mai era niciun prefect care
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
repetând: De la 2 octombrie 1815, el trimite o circulară tuturor prefecților reamintindu-le prioritățile funcțiilor lor în această perioadă tulburată de teroarea albă: Profită de această situație pentru a controla corpul prefectoral, în profitul regaliștilor, mutând și înlăturând 22 de prefecți, în așa fel încât nu mai era niciun prefect care să fi fost în activitate, în timpul celor „o sută de zile”, la sfârșitul ministeriatului său. La 18 noiembrie, semnează o ordonanță care viza înlocuirea statului-major al gărzii naționale printr-un
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
tuturor prefecților reamintindu-le prioritățile funcțiilor lor în această perioadă tulburată de teroarea albă: Profită de această situație pentru a controla corpul prefectoral, în profitul regaliștilor, mutând și înlăturând 22 de prefecți, în așa fel încât nu mai era niciun prefect care să fi fost în activitate, în timpul celor „o sută de zile”, la sfârșitul ministeriatului său. La 18 noiembrie, semnează o ordonanță care viza înlocuirea statului-major al gărzii naționale printr-un comitet format din trei inspectori generali care constituia consiliul
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]