KorAP: Find »[drukola/base=remarca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1087 1088 1089 ...1141 >

28,509 matches

Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467

iei Secrete, Mihail Moruzov 57. Mai erau ? i c�? iva membri mai pu? în importan? i, află? i cu to? îi sub supravegherea �iubitei Dudui�. Influen? a Magdei Lupescu asupra lui Carol r? m�nea la fel de puternic?. Codreanu avea dreptate remarc�nd c? �ordinele Madamei erau dorin? ele regelui�. Dup? desfiin? area partidelor politice, Iorga a considerat c? �a venit vremea reconcilierii�. O nou? Constitu? ie Corporatist? a fost instituit? , Iorga av�nd un rol important �n elaborarea ei. Constitu? ia a fost

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
care �i pl? cea s?? i urăsc? �. Tudor Arghezi (1880? 1967) a fost unul dintre cei mai mari poe? i ? i scriitori rom�ni ai timpurilor moderne. Ion N. Teodorescu pe numele lui adev? raț, el ? i?a �nceput carieră (a? a cum remarcă Iorga cu dispre?) că �fost c? lug? r ortodox�. A �nceput s? publice �n 1896 �ntr? un ziar ortodox. �Liga ortodox? � , sub titlul Din ziua de azi, semn�nd Ion Theo. Tudor Arghezi a trecut de la postsimbolism la team? religioas? mistic

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
lui Codreanu), �mpotriva prezen? ei c? rora Iorga a protestat imediat, dar f? r? succes. Cel de al doilea Consiliu de Coroan? a fost dominat (că ? i primul) de teama într? rîi ru? ilor �n Moldova. Din aceast? cauz? , dup? o remarc? amar? la adresa Dictatului de la Viena (care va fi �un triumf pentru grofii unguri� ? i pentru al? i mo? ieri feudali unguri), Iorga a optat pentru acceptare. El a scris mai ț�rziu: �aveam de ales �ntre a pierde 1.100.000 de

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
stepele Rusiei. Nu s? a ? inut nici o cuv�ntare. Familia Iorga era indignat? de la? itatea ? i oportunismul �naltei societ?? i bucure? tene, ajunse la culme mai ales dup? crimele de la Jilava. Cap? tul drumului lui Iorga a fost trist. Trebuie s? remarc? m totu? i o excep? ie: greu �ncercata Fran?? nu ? i?a uitat prietenul. Prezen? a la funeralii a �ns? rcinatului francez a fost b? ț? toare la ochi. Au venit ? i c�? iva ofi? eri superiori, protest�nd prin prezen

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
privin? a evreilor. Dup? ce ? i?a desc? rcat furia, s? a cufundat �n ț? cere. Dna Boeru locuia la periferia M�nchenului. C�nd am ajuns i? am mul? umit ? i mi? am luat r? mas bun, g�ndindu? m? la remarcă f? cut? de Hannah Arendt despre �banalitatea r? ului�� Peste c�teva clipe p? trundeam �n str? lucirea nop? îi M�nchenului reconstruit, cu mii de mă? ini de lux purt�nd pl? cu? e cu numere de �nregistrare autohtone ? i

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
77 O via?? de om a? a cum a fost, vol.�I, pp.�230 ? i 233 78 Op. cît. , pp.�233-235 79 Familia Iorga, relat? ri f? cute autorului 80�O via?? de om a? a cum a fost, vol.�I, pp.�244-245. Iorga remarc? degajat c? dac? �e? ți econom cu o burs? , aceasta va acoperi o mul? ime de cheltuieli�. Iorga avea o antipatie organic? fă?? de �Schmelzt�gel-Wien�, rareori sc? p�nd ocazia de a scoate �n eviden?? ceea ce vedea el �n spatele impresionantei fă? ade

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
Theodorescu, op. cît. , p. 321 54 O via?? de om a? a cum a fost, vol. I, pp. 312-313 ? i p. 259. Relatarea lui Iorga privind vizită să �n America con? ine erori. Descriind c? l?toria să prin Sierra �n California, el remarc? non? alant c? �am trecut pe l�ng? Colorado, capitala Californiei�. El confund? cufundarea �Lusitaniei� cu cea a �Titanicului�. Americani ? i rom�ni din America, pp.�108 ? i 160 55 Op. cît. , p. 104. Cum spunea Iorga, �l-am respins, a? a

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
citesc, ei au de pierdut� 60�Neamul rom�nesc�, 16 ianuarie 1921. G. C? linescu scria: �Este imposibil s? treci peste vreun subiect din istoria rom�nilor � oric�ț de obscur ? i de limitat ar fi el � f? r? s? nu remarci c? Iorga se afl? deja acolo... �, C? linescu, op. cît. , p. 542. 61�Acest epitet poate fi g? sit frecvent �n �Neamul rom�nesc�, mai ales �n perioadă conflictelor politice din 1933 62 ? eicaru, op. cît. , p. 78 63 Tudor Vianu, Arta prozatorilor rom�ni

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
opinii, apel�nd la surse mai pu? în dominate de prejudec?? i dec�ț E. Lovinescu 93 ? eicaru, op. cît. , p. 72-75. Scriind despre cartea lui destul de interesant? trat�nd Istoria slavilor de r? s?riț (History of Eastern Slavs), el remarcă cu triste? e: �M? �ntreb dac? un singur suflet m? car a citit-o vreodat? �. O via?? de om a? a cum a fost, vol. III, p. 7 94 Op. cît. , vol. ÎI, p. 83 95 Tudor Vianu, op. cît. , vol. 2, pp.

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
a organizat campaniile de str�ngere a banilor ? i a altor dona? îi pentru victimele r? școalei ?? rănilor, �Neamul rom�nesc�, 5 aprilie 1907 185 Conform ziarului �Frankfurter Zeitung� ? i relat? rilor aproape unanime ale presei str? ine, lipovenii s-au remarcat �nc? o dat? prin violen? a antievreiasc? , mai ales la Ț�rgu Frumos, �Frankfurter Zeitung�, 24 martie 1907 186 O via?? de om a? a cum a fost, vol. ÎI, p. 158 187 �Czernovitzer Tageblatt�, 10 aprilie 1907. Vezi ? i BARSR, Coresponden? a

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
un dispre? cinic. Memoriile lui C.�A., �Magazin istoric�, anul 1, nr. 2, pp. 73-75 46�Op. cît. , anul 2, nr. 3, martie 1968, p. 70 47��n Memoriile sale (din perioada 1932-1938), Iorga nu a pierdut niciodat? ocazia de a face o remarc? dispre? uitoare la adresa lui Argetoianu 48�Memorii, vol. VI, pp. 94-98, 158 ? i 179 49�Arhivele familiei Iorga-Pippidi 50�Memorii, vol. VI, pp. 173-177, 311, 318 51�Iorga, Doi ani de restaurare, p. 21 52�Iorga a primit telegrame entuziaste de la

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
cu titulatura de �proconsul�. Memorii, vol. VII, p. 55 75�Doi ani de restaurare, p. 107 76�Memorii, vol. VI, pp. 42 ? i 282 77�Ibidem, pp. 250-251. Contele Hunyadi a fost cel care a sus? inut apropierea ungaro-rom�n?. Iorga remarcă c? era cum nu se poate mai potrivit că o persoan? purt�nd numele de Hunyadi s? fie partizanul unei asemenea reconcilieri. �Neamul rom�nesc�, 14 aprilie 1932 78��Neamul rom�nesc�, 11 ? i 15 martie, 8 aprilie 1932 79

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
cît. , p. 446 142�Goga era un fascist liric. C�nd a aflat c? �n timpul puciului (care a dus la asasinarea � n. t.) lui Dolfuss, trei nazi? ți austrieci au strigat �Heil Hitler! � �nainte de a fi execută? i, el a remarcat cu triste? e: �Dac? m?car trei oamei ar muri �n acest mod pentru mine! � Memorii, vol. VII, p. 273 143�Corneliu Zelea Codreanu, �Circulare, Scrisori, Sfaturi, G�nduri� (volum litografiat), p. 5 144�Heinen, op. cît. , pp. 331-339. Radu Lecca

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
trund �n inim? �. �Neamul rom�nesc�, 31 mai 1936 147�Memorii, vol. VI, pp. 30, 35, 62, 259, 362 ? i vol. VII, p. 299 148��Neamul rom�nesc�, 20 septembrie 1933 149��Neamul rom�nesc�, 21 martie 1937 150�Iorga a remarcat faptul c? P.�P.�Panaitescu se ridică �mpotriva falsific? rîi istoriei�. Memorii, vol. VI, p. 52. Vezi ? i Iorga, ? coală Nou? de Istorie: o l? murire definitiv? , Bucure? ți, 1936, p. 8 151�Memorii, vol. VI, p. 320 152�Gheorghe Br

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
r�ponse au Comte Bethlen, Bucure? ți, 1933 193��Neamul rom�nesc�, 25 februarie 1934 194�Nicholas, Iorga, Former Prime Minister of România, to Benito Mussolini, Head of the Italian Government, Bucure? ți, 1937 195�Iorga s-a referit la această, remarc�nd c? ungurii �? i imaginau bazinul carpatic că pe �ni? te C�mpii Elizee izolate�, ad? ug�nd c? geografia nu trebuie s? constituie un obstacol �n calea autodetermin? rîi na? ionale 196�Iorga, Lupta, ? tiin? ific? �mpotriva dreptului rom�nesc

by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272

maselor. Toate aceste instituții s-au bazat pe experiența țărilor nordice (în special Danemarca și Suedia), urmărindu-se și chiar reușindu-se adaptarea acestora la specificul satului românesc și la nevoile de cultură ale țăranului român. Printre aceste instituții, se remarcă: - Universitatea Populară de la Vălenii de Munte, înființată de N. Iorga, care a funcționat între 1908 și 1928; - Universitatea Țărănească de la Roșa-Stânca, Cernăuți, care, avându-l ca fondatorpe L. Țopa, a funcționat între 15 decembrie 1933 și 15 ianuarie 1934; - Școala

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
civic, economic și cultural (Neculau, 2004, p. 199). Putem concluziona că această a doua perioadă (cu apogeul în perioada interbelică) a reprezentat un moment de vârf în ceea ce privește universul rural, acțiunile întreprinse ducând la culturalizarea țărănimii, la vitalizarea educației sătești. De remarcat este optimismul care îi caracteriza pe intelectualii români din această perioadă, credința lor extraordinară în capacitatea de regenerare a poporului român, de a participa la ridicarea societății prin cultură și educație, la luminarea culturală a poporului, a satelor românești în

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
denotă, pe de o parte, preocuparea pentru îmbunătățire, dar, pe de altă parte, și multe confuzii, inconsecvențe datorate lipsei unei concepții unitare. Documentele elaborate sunt încă mai mult sectoriale, fiind de dorit un document comprehensiv, de viziune strategică. • Se poate remarca faptul că, prin participarea României la programele Uniunii Europene, dar și prin preocupările constante pentru deschiderea și dezvoltarea educației adulților în concordanță cu tendințele internaționale în domeniu, țara noastră a făcut pași importanți în vederea compatibilizării cu practicile europene în domeniu

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
despre învățare, inclusiv a conceptului ca atare ce a dobândit noi dimensiuni și conotații. Așa cum nota J. Weinberg (apud Siebert, 2001b, p. 39), „noțiunea de învățare autodirijată câștigă tot mai mult teren și apreciere în discursurile pe tema pedagogiei adulților”, remarcând și faptul că „se depun eforturi susținute pentru conceptualizarea acestui principiu”. Tendințele se manifestă în direcția simplificării și a operaționalizării conceptului de învățare autodirijată. 3.1.6. Învățarea permanentă și continuătc "3.1.6. Învățarea permanentă și continuă" Învățarea pe

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
educație a adulțilortc "5.1.1. Organizațiile de educație a adulților" Educația adulților este o activitate care se desfășoară în principal la nivel de organizație - termen generic, ce cuprinde atât instituții publice, cât și firme sau organizații nonguvernamentale. Nuisl (2002) remarcă faptul că preferința pentru termenul organizație este dată de semnificația mai puțin rigidă a acestuia, comparativ cu termenul instituție și mai puțin comercială decât termenul întreprindere. Structurile care desfășoară activități de educație a adulților au o proveniență organică, aceste organizații

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
alte activități ale organizației. Lipsa unui control formalizat al activității va duce inevitabil la deprofesionalizare și la conflicte organizaționale. De exemplu, modul în care circulă informația în organizație constituie o sursă tradițională de conflicte. În România, cultura organizațională „tradițională” se remarcă prin prezența la niveluri decizionale medii și superioare a unor așa-numiți gatekeepers, care tind să controleze informația și să o utilizeze în interes propriu. În consecință, se dezvoltă sisteme paralele de circulație a informației, care au însă o mare

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
caracteristici), precum: knowledge society („societatea cunoașterii”), information society („societatea informației”), learning society („societatea învățării”) și, nu în ultimul rând, network society („societatea bazată pe cooperare și comunicare”). La o analiză meticuloasă a particularităților fiecărei perioade, cel puțin o însușire se remarcă în permanență: comunicarea. Relaționarea și comunicarea dintre indivizii unei societăți dezvoltă parteneriate, iar cele existente la diferite niveluri și intensități formează rețelele. Structura acestei formațiuni (parteneriate → comunicare → rețele) este supusă normelor morale și sociale ale indivizilor cuprinși în procesul implementării

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
cadru de timp bine definit. Constituirea echipei pleacă de la premisa că orice organizație există pentru că are un scop și rezistă pentru că îndeplinește nevoile membrilor săi. Alegerea și motivarea acestora este o problemă organizațională care ține de componenta resurselor umane. După cum remarcă Seaman și Fellenz (1989), chiar dacă există părerea unanimă că educația adulților trebuie să se bazeze doar pe nevoile beneficiarilor sau ale clienților, satisfacerea nevoilor membrilor organizației de educație a adulților are o importanță la fel de mare. Într-o astfel de organizație

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
maselor. Toate aceste instituții s-au bazat pe experiența țărilor nordice (în special Danemarca și Suedia), urmărindu-se și chiar reușindu-se adaptarea acestora la specificul satului românesc și la nevoile de cultură ale țăranului român. Printre aceste instituții, se remarcă: - Universitatea Populară de la Vălenii de Munte, înființată de N. Iorga, care a funcționat între 1908 și 1928; - Universitatea Țărănească de la Roșa-Stânca, Cernăuți, care, avându-l ca fondatorpe L. Țopa, a funcționat între 15 decembrie 1933 și 15 ianuarie 1934; - Școala

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
civic, economic și cultural (Neculau, 2004, p. 199). Putem concluziona că această a doua perioadă (cu apogeul în perioada interbelică) a reprezentat un moment de vârf în ceea ce privește universul rural, acțiunile întreprinse ducând la culturalizarea țărănimii, la vitalizarea educației sătești. De remarcat este optimismul care îi caracteriza pe intelectualii români din această perioadă, credința lor extraordinară în capacitatea de regenerare a poporului român, de a participa la ridicarea societății prin cultură și educație, la luminarea culturală a poporului, a satelor românești în

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]