28,739 matches
-
fost construită pe insula centală formată de Bug și cele două brațe ale Muhavețului. Insula a fost înconjurată de o cazarmă cu două etaje, întărite de patru turnuri. Cazarma circulară cu 500 de camere, destinată cazării a 12.000 de soldați, a fost construită din cărămizi roșii de mare rezistență. Intrarea în citadelă se făcea inițial prin patru porți. Cum cea mai mare parte a cazarmei este ruinată în zilele noastre, în zilele noastre mai pot fi văzute doar porțile Holm
Fortăreața Brest () [Corola-website/Science/329915_a_331244]
-
și avortul. Maikel este de asemenea cunoscut și pentru promovarea relațiilor de pace dintre Egipt și Israel. În declarația lui în care refuza serviciul militar obligatoriu din octombrie 2010 a menționat: „Nu sunt pregătit să ridic o armă împotriva unui soldat israelian, cu serviciul militar obligatoriu făcut, care apăra dreptul țării sale de a exista.” In decembrie 2010, el a scris articolul „De ce sunt pro Israel?”, care a fost publicat mai târziu pe Al-Tawassul, site-ul oficial al Ministerului de Externe
Maikel Nabil Sanad () [Corola-website/Science/329913_a_331242]
-
unitățile roșii și albe a fost deficitară. Este de menționat că în programul de luptă pentru reunificarea Basarabiei cu Rusia al "Comitetului pentru Salvarea Basarabiei", adoptat în decembrie 1918, au figurat următoarele: În stațiile căilor ferate de pe rutele pe care soldații se întorceau din prizonieratul austro-ungar, au fost create grupuri de propagandă clandestine. Deja în ianuarie 1919 pregătirea unei revolte în Basarabia ajunsese în faza activă: la Tiraspol fusese creată o unitate de voluntari din rândul celor întorși, fuseseră pregătiți instructori
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
început să lupte atât cu populația răsculată înarmată cât și cu cei ce vroiau să treacă Nistrul. Supraviețuitorii acestor pichete de la Vornovița, Darabani, Prigorodoc, Ghergheuți și Rașcău s-au retras spre Lipcani, alții spre Bucovina și alții spre Noua Suliță. Soldații ruși bolșevizați împreună cu locuitori ucraineni ai regiunii care sprijineau înființarea unui stat ucrainean precum și cu anarhiști de-ai lui Nestor Mahno, au pătruns pe 10/23 ianuarie în orașul Hotin, lipsit de orice apărare și părăsit în noaptea precedentă de
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
lui Nestor Mahno, au pătruns pe 10/23 ianuarie în orașul Hotin, lipsit de orice apărare și părăsit în noaptea precedentă de generalul Davidoglu împreună cu prefectul județului. Ocupația efectivă a Hotinului s-a încheiat pe 11/24 ianuarie. Grăniceri și soldați români, conform declarațiilor celor 2 rabini din acele vremuri ai orașului Hotin, au fost ajutați de evrei să nu cadă în mâinile agresorilor, unii dintre ei fiind ascunși în timpul ocupației bolșevice în sinagogile orașului. În următoarele 2 zile întreaga regiune
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
pe plan local de generalul Cleante Davidoglu, s-a dovedit a fi extrem de fermă la adresa celor care au susținut pe bolșevici sau pe franctirorii de pe plan local. Într-un discurs foarte ferm și extrem de dur, generalul comandant le-a cerut soldaților prost îmbrăcați și aflați în condiții de iarnă cu frig siberian, să pedepsească pe toți cei care atentau la integritatea teritorială a tânărului stat român. Aflat în Regimentul 37 Infanterie din Botoșani, "sublocotenent"ul Nicolae Coroiu a povestit în memoriile
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Retrăgându-se spre Nistru, luptătorii ucraineni au păstrat speranța de a fi ajutați de Republica Populară Ucraineană, aceasta însă aflată într-o situație critică în raport cu forțele bolșevice nu a putut să facă nimic. De abia la 19 ianuarie/1 februarie soldații români au atacat concentric Hotinul și au ocupat orașul, recăpătând controlul integral asupra regiunii și pacificând zona Hotinului și nordul județului Soroca. În fața forței copleșitoare pe care au avut-o în față și confruntați cu pierderi semnificative, aproximativ 4.000
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
bolșevici uciși, dar conform surselor ucrainene, de partea trupelor de invazie și a rebelilor numărul de persoane ucise în acțiune sau executate de către autoritățile române este estimat a fi de până la 15.000. De partea română după ocuparea Hotinului de către soldații ucraineni, aceștia conform surselor românești s-au dedat la cruzimi asupra funcționarilor și soldaților români. Astfel, șeful Siguranței române din Hotin după ce a fost ucis a fost aruncat într-un puț, iar de-a lungul Nistrului de la Hotin la Otaci
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
numărul de persoane ucise în acțiune sau executate de către autoritățile române este estimat a fi de până la 15.000. De partea română după ocuparea Hotinului de către soldații ucraineni, aceștia conform surselor românești s-au dedat la cruzimi asupra funcționarilor și soldaților români. Astfel, șeful Siguranței române din Hotin după ce a fost ucis a fost aruncat într-un puț, iar de-a lungul Nistrului de la Hotin la Otaci (Ataki) soldați români au fost spânzurați de crengile copacilor sau de stâlpi de telegraf
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
aceștia conform surselor românești s-au dedat la cruzimi asupra funcționarilor și soldaților români. Astfel, șeful Siguranței române din Hotin după ce a fost ucis a fost aruncat într-un puț, iar de-a lungul Nistrului de la Hotin la Otaci (Ataki) soldați români au fost spânzurați de crengile copacilor sau de stâlpi de telegraf, după ce au fost mutilați prin tăierea limbilor. Totalul victimelor în tabăra română a fost de: 1 general, 2 ofițeri și 156 de soldați decedați, 2 ofițeri și 91
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
de la Hotin la Otaci (Ataki) soldați români au fost spânzurați de crengile copacilor sau de stâlpi de telegraf, după ce au fost mutilați prin tăierea limbilor. Totalul victimelor în tabăra română a fost de: 1 general, 2 ofițeri și 156 de soldați decedați, 2 ofițeri și 91 de soldați răniți și 117 soldați dispăruți. Motivele pentru care Brigada 2 Roșiori nu și-a consolidat pozițiile și nu a urmărit cu atenția potrivită mișcările și infiltrările inamicilor din stânga Nistrului sunt neelucidate. Atât ordinul
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
au fost spânzurați de crengile copacilor sau de stâlpi de telegraf, după ce au fost mutilați prin tăierea limbilor. Totalul victimelor în tabăra română a fost de: 1 general, 2 ofițeri și 156 de soldați decedați, 2 ofițeri și 91 de soldați răniți și 117 soldați dispăruți. Motivele pentru care Brigada 2 Roșiori nu și-a consolidat pozițiile și nu a urmărit cu atenția potrivită mișcările și infiltrările inamicilor din stânga Nistrului sunt neelucidate. Atât ordinul comandantului Diviziei 1 Cavalerie cât și al
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
crengile copacilor sau de stâlpi de telegraf, după ce au fost mutilați prin tăierea limbilor. Totalul victimelor în tabăra română a fost de: 1 general, 2 ofițeri și 156 de soldați decedați, 2 ofițeri și 91 de soldați răniți și 117 soldați dispăruți. Motivele pentru care Brigada 2 Roșiori nu și-a consolidat pozițiile și nu a urmărit cu atenția potrivită mișcările și infiltrările inamicilor din stânga Nistrului sunt neelucidate. Atât ordinul comandantului Diviziei 1 Cavalerie cât și al generalului Prezan de a
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
și sub Nicolae Ceaușescu (într-un context de evitare a unor evenimente, în fapt inexplicabile în contextul epocii). Deși revolta de la Hotin a fost în fapt un rezultat al unei inițiative independente care a implicat în esență mici grupuri de soldați revoluționari proveniți de pe malul stâng al Nistrului, care au cooperat cu populația locală din regiunile Hotinului și Sorocăi, istoriografia sovietică s-a străduit să justifice agresiunea din ianuarie 1919 prezentând-o ca pe o răscoală a populației împotriva opresiunii autorităților
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Ungaria, pentru a apăra Știria împotriva turcilor. Arsenalul și-a pierdut din importantă după Pacea de la Karlowitz din 1699 când s-a stabilit o graniță relativ stabilă cu Imperiul Otoman, care nu a mai necesitat concentrarea unui număr mare de soldați pentru a o apără. După aproximativ 100 de ani de utilizare, împărăteasa austriacă Maria Tereza a vrut să închidă depozitul de arme, deoarece ea dorea să reformeze și să centralizeze forțele militare ale Austriei. Toate armele și armurile trebuiau aduse
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
baricade și să atace patrulele militare și de poliție, ucigându-i pe cei care se predau. Circa o sută de baricade au fost construite pe parcursul următoarelor câtorva zile. În zona străzii Wschodnia, muncitorii au deschis focul asupra unei companii de soldați și cavaleriști, iar în strada Południowa, o unitate de jandarmi a fost înconjurată. În oraș au izbucnit mai multe incendii, muncitorii aprinzând prăvăliile de băuturi alcoolice, iar forțele guvernamentale au atacat primele baricade, la început fără prea mult succes. Reprezentanții
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
Academia a fost închisă din ordinul guvernului austriac (după ce Habsburgii ocupaseră orașul Zamość în urma primei împărțiri a Poloniei, fiind transformată într-un Liceu Regal (Liceum Królewskie). În anii 1811-1866 clădirea vechii Academii a fost folosită ca loc de cantonament pentru soldații din garnizoana fortăreței Zamość. Actualul Liceu General “Hatman Jan Zamoyski” se află în același complex de clădiri, fiind una dintre cele câteva școli secundare din orașul Zamość.
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
fi ales la conducera Poloniei, nu se afla în poziția potrivită pentru a îi putea ierta pe condamnați. Rösner și alți 12 luterani au fost condamnați la moarte pe 16 noiembrie. Prințul Jerzy Dominik Lubomirski a condus un regiment de soldați în orașul Toruń, pentru a executa verdictul. Rösner și alți oficiali urmau să fie decapitați pentru “neglijarea datoriei” și în timp ce doi dintre condamnați, acuzații fiind și de profanarea Fecioarei, urmau să fie torturați și apoi arși pe rug. Unul dintre
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
Cem, bine cunoscută în istoria Pomeraniei (1530-1636) și familia Bieliński, care a guvernat teritoriul între 1724 și 1772. În timpul războaielor suedeze din secolul 17, castelul și orașul Sztum au fost deteriorate, datorită acțiunilor militare și marșurilor frecvente a trupelor de soldați. După războiul de la Trzcian, pierdut de suedezi, monarhul acestora Gustav Adolf și-a găsit refugiu în Castelul Sztum. Pe 12 septembrie 1635, a fost semnat un armistițiu între Polonia și Suedia la Sztumska Wieś, un sătuc de lângă Sztum. Astăzi acest
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
ai rezistenței au fost uciși pe cale extrajudiciară, sau obligați să plece în exil. Membrii opoziției au fost la rândul lor prigoniți de mijloacele administrative. Deși persecuția continuă a fostelor organizații anti-naziste de către securitatea statului, i-a obligat pe mii de soldați să se întoarcă în păduri, măsurile întreprinse de Ministerul Securității Publice din Polonia (UB, poliția secretă poloneză), NKVD și Armata Roșie au diminuat constant numărul acestora. Până în 1946, toate partidele de drepta au fost scoase în afara legii, iar noul guvern
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
susțineau activ regimul. Cu toate acestea, era prezentă o nemulțumire latentă. Mulți polonezi au luat o atitudine care se poate numi „cooperare resemnată”. Alții, precum cei rămași din Armia Krajowa, Narodowe Siły Zbrojne și Wolność i Niezawisłość, cunoscuți sub denumirea "soldații blestemați", s-au împotrivit activ comuniștilor, sperând că prin declanșarea celui de-al Treilea Război Mondial va elibera Polonia. Deși cei mai mulți au suferit amnistiei din 1947, represiunile brutale poliției secrete i-a determinat pe mulți să se întoarcă în păduri
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
întocmai ca cele existente în Varșovia acelei perioade, canale prin care se deplasau insurecționiștii. În centrul Parcului Wolność se află "Mur Pamięci", un zid cu o lungime de 156 m, pe care sunt inscripționate numele a peste 11.000 de soldați ce au murit în timpul insurecției. Pe această listă încă se mai adaugă nume ale insurecționiștilor. În partea centrală a zidului se află un clopot ce cântărește 230 kg, construit în memoria gen. Antoni Chruściel, clopot care sună pe 1 septembrie
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
Tel Aviv a fost bombardat pentru prima dată de la Războiul din Golf din 1991, rachetele fiind îndreptate și către Ierusalim. Rachetele au ucis patru civili israelieni - trei dintre ei într-un atac direct asupra unei case din Kiryat Malachi - doi soldați israelieni și mai mulți civili palestinieni. Până la 19 noiembrie, peste 252 de israelieni au fost răniți de atacurile cu rachete. Iran, Egipt, Turcia și alte state arabe și musulmane au condamnat operațiunea condusă de Israel. Consiliul de Securitate al ONU
Operațiunea Pilonul Apărării () [Corola-website/Science/328165_a_329494]
-
și pleacă. Din cauza mantalei Szpilman este împușcat apoi de trupele poloneze care eliberează Varșovia, înainte ca acestea să realizeze că este polonez. În altă parte, foști deținuți ai lagărului nazist agresează verbal prizonierii de război luați de sovietici din rândul soldaților germani. Un fost deținut strigă că tot ce avea era vioara, iar Hosenfeld, acum și el prizonier, îl întreabă pe violonist dacă îl cunoaște pe Szpilman, violonistul confirmă astfel că-l întreabă dacă Szpilman îi poate întoarce favoarea. Violonist se
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
are picturi murale. Lăcașul sfânt este afundat pe jumătate în pământ. Legenda spune că în timpul dominației tătărești, tătarii au căzut de acord să se construiască o biserică ortodoxă, doar cu condiția ca aceasta nu va fi mai înaltă decât un soldat călare. Biserica era descrisă astfel de un călător francez de la sfârșitul secolului XVIII: După Primul Război Mondial, biserica se găsea încă într-o stare destul de bună, fiind descrisă astfel de istoricul Ștefan Ciobanu: "„Biserica din Căușeni are forma unei nave
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]