29,295 matches
-
Poate fi găsit pe o listă de consilieri locali pentru Primăria Ștefănești, comună învecinată Bucureștiului, cu luminos viitor rezidențial și oarecare potențial de dezvoltare a afacerilor imobiliare. Una dintre ele este condusă chiar de acest cântăreț de modă nouă al dorului românesc cu inflexiuni orientale, dar aceasta este desigur doar o coincidență. Deși s-ar pricepe de minune să consilieze administrația orașului în achiziționarea unor mașini k-lumea sau să determine contribuitorii să arunce cu RON-ii în Primărie, ambițiile de guvernare locală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
acord. În același timp însă, generalizând acum, e de remarcat și faptul că prea mulți oameni care vin și ni se prezintă altfel devin, într-un timp mult prea scurt, oameni politici „veritabili“. Iar uneori parcă ni se cam face dor să credem, chiar păcălindu-ne, că mergem la vot să investim cu încredere un om care nu urmărește doar în folos propriu o carieră politică, ci chiar se mai gândește, măcar din când în când, și la cei pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
de asemeni l-am ales... Eram un copil de 13-14 ani, transplantat din provincie la Paris, singur, fără prieteni, fără călăuză, pirdut în puhoil marelui oraș - și Beethoven a fost pentru mine aerul care îmi lipsea, natura de al cărei dor mă uscam. Era fereastra deschisă în noapte, deasupra spațiului nesfârșit...contactul cu ceeace Este... Apoi, când am devenit bărbat și când împotriva firii mele închinată spre visare, am fost silit să intru în lupta cotidiană, pentru a salva de la pieire
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
apucat de citit (Dostoievski, Bulgakov) și de uitat la filme (Tarkovski, de exemplu). La 28 de ani a părăsit Letonia și s-a mutat în Statele Unite, iar acum este convins că a luat cea mai bună decizie. Acolo, cel mai dor i-a fost de linia orizontului, desenată subțire deasupra Mării Baltice. Pe Roza a iubit-o. Era cea mai frumoasă femeie pe care o întâlnise vreodată. A murit într-un accident de mașină pe când avea doar 39 de ani. „Toți luăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
iubire ca și din ură, din visare ca și dintr-un acut simț al realității. Publicul înțelege, poate, un pic mai greu acest lucru. Uite, de exemplu, de curând, la Cluj și la Sibiu am cântat Folclor, pentru că ne era dor de ea și pentru că mesajul a rămas actual. Însă a existat o vreme în care pur și simplu ne-am încăpățânat să promovăm alte piese și alte atitudini. Aveți niște criterii după care alegeți concertele pe care le susțineți? În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
naștere în interbelic - avangardiștii români nu au avut avantajul unei tradiții solide pe care s-o destabilizeze. Nu este uitată și o figură de obicei trecută cu vederea atunci când este invocată avangarda: Victor Valeriu Martinescu care publică în „Caete de dor“, revista lui Virgil Ierunca, texte anticompromis. Autorul se afla în România în momentul publicării și va plăti cu închisoarea îndrăzneala de a fi afirmat spiritul antitotalitarist prin excelență pe care trebuie să-l apere fiecare avangardist. „Gestul lui Marinescu, explică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
rămâne să găsesc unul din cele două ibrice în care fac cafeaua, absent și ăsta de vreo 3-4 zile... Afară e frig, copacii sunt goi, fără frunze, bat clopotele la biserica Sfântul Dimitrie Balș, se aude și toaca... Mi-e dor de o lectură copleșitoare, acaparatore, o carte care să-mi închidă viața între coperțile ei... Tânjesc a Proust... Dar parcă mă îmbie și Celine... Privesc nostalgic la cele trei volume autobiografice ale lui Canetti... Jocul privirilor, Facla în ureche, Limba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ultima vreme, așa, de-al naibii, cutiuța poștală se înțepenește, nu-mi pot scoate ziarele, pe masă vazele au crizanteme veștede în ele, amintirile se șterg încet-încet, Dolhasca e un paradis pierdut, doar din când în când mai adie un dor de femeile frumoase de acolo, cu mireasma lor alintată, nostalgică, provocatoare... provincia mă înghite... strada mă copleșește... și câte și mai câte... Vorba titlului ăluia, parcă Peter Cheyney, Ce le pasă Damelor!!! VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Fortuny și Galliani Una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
de la CNC pe bază de diplomă, să-și facă filmele de autor. Faptul că nu te pricepi la nimic în viață pare să fie un motiv suficient de bun să te faci regizor de film. Și uite-așa te apucă dorul de Sergiu, în zilele lui bune. Eu Nu-mi place de mine când constat că sunt încă suficient de inhibat, că simt, deși nu recunosc, presiunea rezultatului imediat, că alerg să fac filmul vieții. Poate că mă plictisesc în câțiva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
de la CNC pe bază de diplomă, să-și facă filmele de autor. Faptul că nu te pricepi la nimic în viață pare să fie un motiv suficient de bun să te faci regizor de film. Și uite-așa te apucă dorul de Sergiu, în zilele lui bune. Eu Nu-mi place de mine când constat că sunt încă suficient de inhibat, că simt, deși nu recunosc, presiunea rezultatului imediat, că alerg să fac filmul vieții. Poate că mă plictisesc în câțiva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
strălucit, nu simți, ci doar trăiești momentul avântul tău tinzând spre infinit... Dar n-oi fi eu acel om sincer cu ochii verzi ce te privea cuprinzător când buzele-mi șopteau cântec de îngeri de care-mi este și acuma dor...
A doua oară unu by Ciocan Codrin Cristian () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92929]
-
de poziție, intitulată „ În mașina fiului meu. O călătorie imaginară cu președintele Academiei Române“. Călătoria imaginară este, În fapt, o discuție cum nu se poate mai serioasă În primul rând despre necesitatea reintroducerii doctoratului academic, pe fundalul inflației de doctorate actuale. „Dorul“ profesorului se Îndreaptă spre ceea ce numește „doctoratele vechi, adevărate, bazate pe Îndelungata și bogata experiență științifică personală“. Și, Își amintește el, odinioară, Întrebarea preliminară pe care un profesor universitar o punea unui eventual candidat la doctorat suna cam așa: „ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
eminescian Ai Bine, Adevăr, Frumos în blândele priviri. În graiul tău au coborât luceferi blânzi Popor viteaz fără de asemănare printre stele, Statornic precum munții din ținuturi efemere Calea spre veșnicie niciodată nu ți-o pierzi. Sufletul tău soarbe din fântână dorului Eroi ce s-au înălțat în fericirea cerului, Viteji de faptele ce astăzi le slăvim Mereu în nemărginirea înaltului trăind. Ești trecerea în etern din vise neîmplinite Unicul poet ce nu te saturi cu limba românească, Graiul unic precum dorul
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92938]
-
dorului Eroi ce s-au înălțat în fericirea cerului, Viteji de faptele ce astăzi le slăvim Mereu în nemărginirea înaltului trăind. Ești trecerea în etern din vise neîmplinite Unicul poet ce nu te saturi cu limba românească, Graiul unic precum dorul nemărginit Dorul pictat din gânduri ecumenice. Magia versului eminescian scluptată cu vis în agonie Răsare când veșnicia se ascunde prin fericire, Cănd cerul sfânt își rupe din greutatea firească Căzând pe pieptul fără viață a unicului Eminescu.
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92938]
-
ce s-au înălțat în fericirea cerului, Viteji de faptele ce astăzi le slăvim Mereu în nemărginirea înaltului trăind. Ești trecerea în etern din vise neîmplinite Unicul poet ce nu te saturi cu limba românească, Graiul unic precum dorul nemărginit Dorul pictat din gânduri ecumenice. Magia versului eminescian scluptată cu vis în agonie Răsare când veșnicia se ascunde prin fericire, Cănd cerul sfânt își rupe din greutatea firească Căzând pe pieptul fără viață a unicului Eminescu.
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92938]
-
ochiul meu eternitatea, Nu mă lași să vorbesc cu singurătatea Mă legi în inima unde voci triste cântă. Critici tăcerea mea pe care n-o înțelegi Priviri angelice cerul pictau Dorințe arse pe pământ se pierdeau Iubirile eterne lacrimi de dor picurau.
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92936]
-
pe dulcele apus, Sub stropi mărunți de ploaie. Paznicul nopții ce ne veghea amorul Se ascunde. Stau stelele grămadă-n cârd Și luna nu mai râde. Privesc spre cer, Și-ncerc să te găsesc în jur. Hamacul nostru, cuib de dor, Se leagănă domol și singur.
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92943]
-
din România, a fost una din cauzele reîntoarcerii și curiozității pentru această regiune a lumii. După câțiva ani petrecuți în Franța, ani în care eforturile mi-au fost dirijate spre integrarea în noua societate, prin 1997, mi s-a făcut dor, pe de o parte, și pe de altă parte, am considerat că aveam forța necesară pentru a reveni la idealurile generației noastre de a contribui la schimbarea din România. Am plecat din România după alegerile din toamna anului 1992, când
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Jumări. Curățenie. Săpun Cheia. Detergent Alba Lux. A incendii, duminica. A câine făcut săpun, sâmbăta. A cozonaci. A femeie. A bărbat. Lumea avea arome atunci când politica nu exista. Acum când se face politică, lumea nu mai are miros. Mi-e dor de iaurtul din borcănelele de sticlă pe care-l scurgeam de zer, îl amestecam cu zahăr și-l mâncam cu lingurița. Ție de ce ți-ar fi poftă? Poftă nu-mi este decât de mâncărurile și dulciurile familiei mele. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
noi, răsfoiam cărți și îi priveam pe scriitori, din clandestinitate, cât era ziua de lungă! În ultima zi, la târg, mi-am pierdut umbrela, Corina zicea că n-ar fi greu de recuperat, dar n-am încercat. Mi se făcuse dor de Radu Cosașu (îmi plăcuse O scenă de dragoste cum n-am mai citit - Dilema Veche, 2-8 iunie 2006, desprinsă dintr-o carte de Philip Roth, apărută la Polirom: Animal pe moarte) și de Cliff, căruia îi spuneam Bătrânul. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Marcel Tolcea, Lucian Ionică, Daniel Vighi, Daniela Rațiu, Lavinia Bălulescu...). Dar și un oaspete-surpriză: Cătălin Dorian Florescu, „dosit“ până în seară de Robert Șerban, care a mustăcit toată ziua, gândindu-se la ce surpriză ne va face! Cetățeanul elvețian cu mare dor de Banat se bucură deja de succesul Zairei în germană și așteaptă să îi apară în august, la Polirom, Maseurul orb. Și ne aștepta și pe noi, sus, în ceainărie. De ce scriem filme? A doua zi, ne-am reunit la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
tot lucruri care nu s-au mai pomenit niciodată și nici n-or să se pomenească vreodată“. <em>O, vânt ce sufli dinspre zori,/ Al meu iubit nu l-ai aflat/ Pierdut printre deschise flori,/ De liniști noaptea îmbătat?/ De dorul meu a lăcrimat?/ Să mă întorc s-o fi rugat? Dă-mi iar nădejea, mângâierea,/ Zi-mi de iubirea lui, durerea. </em> Foc ce nu arde, o stea căzută din cer, trandafiri verzi și crini negri, o dragoste veșnică și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
șpreiate și șamponate prin diverse subsuori și peșteri, de-ți strâmbă nasu’ la pereții scorojiți de vreme și grijile la sfântu-așteaptă. Și iată că s-a blocat în eter și Animalul ăsta și nu prea știu cum o să-ți transmit dorul și dragostea mea de astăzi. Dar ce e bou ca vaca trece și mă-ncumet să te mângâi la locul umed, nepoțica moșului, că tare singurică stai tu în fața calculatorului și te ofilești de-a dorului... care dor te înconvoaie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
cum o să-ți transmit dorul și dragostea mea de astăzi. Dar ce e bou ca vaca trece și mă-ncumet să te mângâi la locul umed, nepoțica moșului, că tare singurică stai tu în fața calculatorului și te ofilești de-a dorului... care dor te înconvoaie, că, vorba ciobanului, unde nu-s coaie vai de oaie... Și uite că nice nu mai am putere la imaginațiune când știu că Animalul nu umblă din cauze sinistre și absurde de server sau de cablu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
-ți transmit dorul și dragostea mea de astăzi. Dar ce e bou ca vaca trece și mă-ncumet să te mângâi la locul umed, nepoțica moșului, că tare singurică stai tu în fața calculatorului și te ofilești de-a dorului... care dor te înconvoaie, că, vorba ciobanului, unde nu-s coaie vai de oaie... Și uite că nice nu mai am putere la imaginațiune când știu că Animalul nu umblă din cauze sinistre și absurde de server sau de cablu’ mă-sii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]