27,608 matches
-
nu era tocmai pregătită să opereze o schimbare de esență. Aș spune că Woolf înlocuiește vechea convenție a predictibilului, vechiul și bine înrădăcinatul orizont de așteptare, cu o nouă convenție a sfidării. Dacă lectorul devenise dependent și oarecum insensibil la lectura pașnică, agreabilă, romanciera a decis să-l contrarieze: găsind o opoziție simetrică, a inventat nevoia imperioasă de neprevăzut. Romanul Fluxului conștiinței e ceea ce nu ne așteptăm să vedem tipărit, fie că e vorba de structură (intrigă, personaje, cronologie, care sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care sunt toate spulberate, răsucite, la polul opus tradiției de douăzeci de secole de literatură), ori, și mai derutant, de stil. Dacă intriga, personajele și cronologia reușeau să se regrupeze în mintea cititorului după vechile tipare de îndată se încheia lectura, stilul a alunecat primejdios în lirism, îngreunând înțelegerea, și putem afirma că romanul a suferit de boala cuvântului. Trăsăturile unui roman cum ar fi Ulysses sau Mrs. Dalloway sunt: arhitectura întortocheată a amintirilor, emoțiilor și asocierilor verbale, temeinic susținută de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aduce în prim plan un trup refuzat categoric de Woolf ci o inteligență în mișcare. Dacă nu e istorie, nu e nici împăcare finală. Lectorul care citește un roman din Fluxul conștiinței se trezește suspendat în spațiul deschis al sufletului. Lectura e amenințată și, de altfel, se și schimbă destul de curând. Pe scurt, în termenii Virginiei Woolf, intriga amoroasă e condamnată. E de menționat totuși că, deși o acuză vehement, autoarea nu reușește nicicum să-i dea lovitura de grație în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de altfel, se și schimbă destul de curând. Pe scurt, în termenii Virginiei Woolf, intriga amoroasă e condamnată. E de menționat totuși că, deși o acuză vehement, autoarea nu reușește nicicum să-i dea lovitura de grație în romanele ei. Odată ce lectura s-a încheiat, iubirea și povestirea revin automat în mintea lectorului, care nu ține minte din text decât ființe îndrăgostite. Și totuși acesta este momentul, cu Joyce, Woolf și Eliot, când ideea de cuplu, de familie, de final, cu (sau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
citit unul dintre ele, episoadele lui sofisticat amalgamate se rearanjează în mintea lectorului tocmai după cele două principii pe care Woolf le detestă: cronologie și intrigă amoroasă. Cei care evadează din convenție și realmente dau un sens nou literaturii și lecturii sunt Joyce și Eliot. Ei privesc literatura într-o dispoziție care nu e nouă, dar care devine predominantă de la ei încolo: ironia. Ironia se exercită cu predilecție asupra a ceea ce se înțelegea până la Fluxul conștiinței prin literatură. Joyce mimează Odiseea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
anii 1950, când apar primele semne a ceea ce aș numi epoca Desperado, tonul se chimbă. Fluxul conștiinței scrie texte atașate, angajate afectiv. Faptul că incidentele sunt relativizate, împinse în interiorizare și psihanaliză, izolează eroul și dau un sentiment de însingurare lecturii. Realismul era imaginea socialului, radiografia lui. Odată cu urmărirea gândului până la stadiul preverbal, socialul nu mai contează, el devine o ficțiune. Realul este undeva în mintea eroului, în labirintul lui de cuvinte, care izbucnesc în dezordine la suprafața textului. Devine mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de la bun început. Textul, eliptic și misterios prin alunecarea cuvintelor în toate direcțiile (de la citate din alți autori la gânduri proprii monosilabice), are o cheie, un sens explicit pe care autorul le oferă. Indirect, ca într-un puzzle recompus de lectură, dar e vorba neîndoielnic de un proiect al scriitorului, pe care cititorul trebuie să-l afle în final. Fără descifrare, textele Fluxului conștiinței nu trăiesc. Inovațiile moștenite de romanul britanic contemporan sunt așadar inovațiile Fluxului conștiinței: hibridizarea, livrescul, interiorizarea, răsturnarea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trăiesc. Inovațiile moștenite de romanul britanic contemporan sunt așadar inovațiile Fluxului conștiinței: hibridizarea, livrescul, interiorizarea, răsturnarea cronologiei, refuzul intrigii și al unui deznodământ eliberator, refuzul sentimentalismelor (îndrăgostiții fericiți până la adânci bătrânețe), personajul mozaicat și, nu în ultimul rând, revoluționarea/reorientarea lecturii. Am discutat până acum hibridizarea, livrescul, interiorizarea. Răsturnarea cronologiei înseamnă de fapt contrazicerea cronologiei. Tecutul nu mai e cauza prezentului și nici prezentul cauza viitorului. Prezentul se hrănește din trecut și viitor și le risipește. Știm viitorul de la prima pagină
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
progresie geometrică. După Fluxul conștiinței, a doua etapă a refuzului este epoca Desperado. Refuzul intrigii este de fapt refuzul povestirii clasice. Incidentul rămâne. Literatura n-ar exista în absența narațiunii. Doar că noile romane nu se mai pot repovesti. Experiența lecturii s-a însingurat, în sensul că nu poate fi comunicată, ci doar analizată, decodată. Eliot detesta ideea că poemele lui ar putea fi parafrazate, explicate altfel decât prin ele însele. Cu toate acestea, în marginea lor, ca și în marginea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
însingurării absolute? Eroul se retrage în el și iubirea nu mai e (sau încearcă să nu mai fie, pentru că nici Woolf, nici Eliot și nici chiar Joyce nu pot trăi în afara ei) un refugiu narativ. Trăirile sunt clocotitoare, ele inundă lectura, străpung sufletul ca un fier înroșit, dar nu sunt un fir central al povestirii care merge înainte după alte principii, alte legi ale gândirii, asocierii și verbalizării ci doar un fel de călcâi al lui Ahile. Ca urmare a spulberării
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iluzia fericirii. Dacă literatura a pierdut ceva începând cu moderniștii și continuând mai acut cu epoca Desperado, acel ceva e tocmai această iluzie că toate incidentele duc undeva. Romanul modernist refuză ordinea logică. Era de așteptat în aceste condiții ca lectura să fie dată peste cap. Reacțiile la Ulysses și The Waste Land au fost devastatoare. Lectorii conservatori au declarat poemul lui Eliot "vaca sacră a poeziei", "piece that passes understanding" (poemul se încheie cu un cuvânt pe care Eliot îl
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sacră a poeziei", "piece that passes understanding" (poemul se încheie cu un cuvânt pe care Eliot îl explică prin sintagma "peace that passeth understanding"). Romanul lui Joyce a fost declarat obscen și exilat multă vreme. Abia după decenii bune de lecturi repetate a început industria comentariilor, care continuă și azi. Un roman de Fielding sau Dickens putea fi citit și fără descifrare. Marea inovație a moderniștilor e că pun lectorul / criticul la treabă. Textul modernist este deci originea tuturor curentelor critice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fi citit și fără descifrare. Marea inovație a moderniștilor e că pun lectorul / criticul la treabă. Textul modernist este deci originea tuturor curentelor critice savante din ultimele decenii. Inovația își are riscurile ei. Desperado despărțirea de Modernism. Revoluționarea scriiturii și lecturii este modernistă. O trăsătură Desperado este exacerbarea, răstălmăcirea, răsucirea și complicarea ei. Romanul britanic contemporan e poate exemplul cel mai reprezentativ. El pornește de la un discurs uscat, care implică o maximă detașare de propria narațiune. Cu o falsă indiferență și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e competiție și adesea intimidare. Doris Lessing simte că creează doar atunci când așterne pe hârtie propoziții exasperante. Nu participăm de bună voie la aventurile eroilor ei (de obicei eroine). Lessing se opune diametral stării de spirit pe care o creează lectura Virginiei Woolf, parcurgând drumul invers, de la afect la sfidarea tandreții, de la sensibilitate la luciditate. Moderniștii sunt inteligențe / cuvinte / discursuri îndrăgostite, pe când autorii Desperado disecă inteligența într-un discurs asasin. Dacă Joyce descoperă povestirea-caleidoscop, istoria multiplicată pe care o poți combina
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
plan ce putea fi descifrat într-un final, autorii Desperado își exasperează lectorul pentru că nu par să aibă un plan. Narațiunea se despletește după bunul plac al capriciilor acestui prezent gânditor, care nu știe altceva decât să se interpună între lectură și trecutul eroilor pe care îi creează. Navigăm printre amintirile pictorului din An Artist of the Floating World (Ishiguro) fără să înțelegem clar ce urmărește autorul. Abia la o relectură înțelegem că prezentul încâlcește trecutul cu un scop, că sfărâmarea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
condus indirect la folosirea bombei atomice, deci la războiul împotriva Japoniei). Teza autorului Desperado este că, în lipsa unui plan unitar, cum era cel din Ulysses sau The Waste Land, doar un trecut pervertit, răsucit, fărâmițat, poate capta interesul prezentului, al lecturii, pentru că numai complicația reflectă realul. Complicația Desperado nu se vede la început. Textul pare incredibil de simplu, lectorul se relaxează, nu mai caută coduri și chei. Pe măsură ce avansează, își dă seama că nu ajunge nicăieri. Textul accesibil e de fapt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
incidente. Cine crede, însă, că un astfel de text, sufocat de absența viitorului (a oricărei încheieri), e ușor de citit, nu a citit destulă literatură Desperado. Claritatea lingvistică poate și ea exaspera. Întrucât finalul este insuficient, neîncheind nimic de fapt, lectura e nedumerită și se prelungește în relectură, duce la o nouă concentrare a atenției. Pentru aceste romane de după Modernism, a doua încordare a atenției este esențială. Abia la relectură ajunge cititorul să descopere complicația ascunsă, rațiunea nemulțumirii lui în fața acestui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu puterea lui de a prelucra datele romanului, fiecare, în final, cu romanul lui. Pentru că romanul Desperado este o continuă exasperare a memoriei. Alasdair Gray (Lanark) presară detalii în fiecare propoziție. Memorarea lor perfectă ar permite înțelegerea romanului de la prima lectură. Gonit de suspans, însă, lectorul ignoră cuvinte ce i se par banale, pentru a descoperi într-un târziu că a pierdut multe chei și nu mai are cu ce intra în spațiul final. Lectura e un exercițiu mnemotehnic. Lanark trece
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ar permite înțelegerea romanului de la prima lectură. Gonit de suspans, însă, lectorul ignoră cuvinte ce i se par banale, pentru a descoperi într-un târziu că a pierdut multe chei și nu mai are cu ce intra în spațiul final. Lectura e un exercițiu mnemotehnic. Lanark trece prin multe întâmplări pe care le urmărim cu sufletul la gură (și cu groaza că am putea nimeri în ceea ce parcurge el distopia e apanajul epocii Desperado, starea ei preferată). Când ajungem la pagina
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
le urmărim cu sufletul la gură (și cu groaza că am putea nimeri în ceea ce parcurge el distopia e apanajul epocii Desperado, starea ei preferată). Când ajungem la pagina finală, un simplu "GOODBYE", cădem pe gânduri. Ce am ratat? Reluăm lectura, recompunem istoria vorbă cu vorbă, dar încheierea nu se arată; înțelegem deci lecția Desperado: mâine trebuie să fie întotdeauna altfel decât îl așteptăm. Despărțirea de Modernism are ca efect o relaxare dar și o sofisticare, o repetare a lecturii cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Reluăm lectura, recompunem istoria vorbă cu vorbă, dar încheierea nu se arată; înțelegem deci lecția Desperado: mâine trebuie să fie întotdeauna altfel decât îl așteptăm. Despărțirea de Modernism are ca efect o relaxare dar și o sofisticare, o repetare a lecturii cu intenția de a studia al textul. Stilul narativ clar marchează deruta ideii, rătăcirea planului, și creează lectura studioasă. Desperado portret robot Autor Rețeta autorului Desperado este să încalce toate legile, chiar și pe cele proprii. Julian Barnes scrie Falubert
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să fie întotdeauna altfel decât îl așteptăm. Despărțirea de Modernism are ca efect o relaxare dar și o sofisticare, o repetare a lecturii cu intenția de a studia al textul. Stilul narativ clar marchează deruta ideii, rătăcirea planului, și creează lectura studioasă. Desperado portret robot Autor Rețeta autorului Desperado este să încalce toate legile, chiar și pe cele proprii. Julian Barnes scrie Falubert's Parrot bătându-și joc de critica literară (pe care o transformă într-un roman detectiv), de iubire
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe lector, pe literatură. Lector Autorul Desperado nu știe exact unde va ajunge, eroul e strivit de povara lui mâine (un mâine care nu mai vine), iar lectorul se găsește legat la ochi. Tonul romanului e atât de firesc încât lectura parcă așteaptă necontenit să ia startul, să se întâmple ceva neobișnuit, ceva demn de literatură. Dar literatura nu mai e eveniment. Lectura e deci o cursă care începe mereu, și în care nimeni nu învinge, o cursă abandonată de convențiile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care nu mai vine), iar lectorul se găsește legat la ochi. Tonul romanului e atât de firesc încât lectura parcă așteaptă necontenit să ia startul, să se întâmple ceva neobișnuit, ceva demn de literatură. Dar literatura nu mai e eveniment. Lectura e deci o cursă care începe mereu, și în care nimeni nu învinge, o cursă abandonată de convențiile știute. Virginia Woolf recomanda autorilor să ia ca subiect "o zi banală", un personaj oarecare, să nu caute eroul ori incidentul exemplar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu contorsiuni mai mult decât ocolite. * Finalul la întâmplare: opera nu se încheie fiindcă proiectul s-a închis. Din contră, textul se încheie în momentul de maximă deschidere a proiectului inițial, antrenând după sine o relectură intrigată și încăpățânată. Dezarmarea lecturii, al cărei orizont de așteptare se lărgește într-atât încât practic nu mai există altceva pentru lector decât o așteptare niciodată împlinită. Pentru lectură decurg din acest tip de roman energic o serie de avantaje, cum ar fi: * Romanul incitant
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]