27,746 matches
-
În elemente mitice și miraculoase. Devine omul perfect cu care Începe ultima perioadă de trei milenii a istoriei cosmosului, Împărțită În patru cicluri de câte trei mii de ani, probabil conform unei doctrine de origine babiloniană. Astfel, Zoroastru a fost plasat la Începutul celui de-al zecelea mileniu, caracterizat de venirea „religiei celei bune”. Principalele izvoare ale legendei sale sunt două lucrări: una În pahlavi, a VII-a carte a D¶nkard (secolul al IX-lea Î.Hr.), iar cealaltă În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" răspunde la Întrebările lui Zoroastruxe "Zoroastru". Atenția cade În principal pe regulile de purificare și de ispășire, iar stilul este pedant și repetitiv. Limba pare relativ târzie, iar pentru unele părți, epoca În care poate fi plasat textul este cu siguranță post-ahemenidă (Gershevitch, 1968, pp. 27 sq.). Primele două din cele douăzeci și unu de capitole (fargard) din care este compusă, se disting prin conținut: primul este o listă a celor mai bune șaptesprezece țări create de Ahura Mazd³xe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mowbed (mobad), feudalii și larga pătură a populațiilor de pe platoul iranian, organizată Într-o structură socială rigidă și ierarhică, ce s-a transformat rapid Într-un sistem alcătuit din patru stări sociale: clerul, aristocrația, birocrația și agricultorii, Împreună cu meșteșugarii și - plasați semnificativ ultimii pe scara valorilor (Gnoli, 1989a, p. 160) - comercianții (Perikhanjan, 1983, pp. 632 sq.). Clerul zoroastrian are un rol important În represiunea maniheismului și În condamnarea la moarte a lui Mani. Această Întreprindere a fost condusă de marele preot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-Varuna, reapare În Iranul postgathic și partenerul său antic, zeul „contractului”, Mitraxe "Mitra". Reapare Într-o formă, fără Îndoială, mult mai războinică decât cea inițială, atât pentru că vechiul zeu al celei de-a doua funcții - cea militară -, Indraxe "Indra", este plasat În rândul demonilor, lăsând gol un „sertar”, cât și pentru că un tip de logică internă duce la echiparea cu arme potrivite a unui zeu care trebuie să protejeze ordinea universală. Însă natura binevoitoare a zeului, care oferă celor drepți bunurile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mânie. Armaxe "Arma" preferată este măciuca (vajra-), care reprezintă fulgerul. Se luptă dintr-un car de război tras de cai. Și lumea iraniană l-a cunoscut pe Indraxe "Indra", desigur identic cu omologul său vedic, Însă reforma zoroastriană l-a plasat În rândul demonilor (da¶va) și a rămas pentru totdeauna acolo, fapt atestat de două texte târzii (Vd. X, 9 și XIX, 43), fără a mai fi recuperat printre zeii zoroastrismului ulterior, cum s-a Întâmplat cu alte figuri, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
compusul v•trah³ (gen. v•traghnas), „care distruge tăria șdușmanuluiț”, folosit adesea ca epitet al lui Indraxe "Indra". Un epitet identic devine În Iran nume propriu al unei divinități a războiului, vereqraăna (cf. Benveniste-Renou, 1934). Cu alte cuvinte, Indra este plasat printre demoni, Însă epitetul său devine o nouă zeitate. Religia greacă, puternic inovatoare, are, de regulă, o contribuție slabă la reconstrucția religiei indo-europene. În acest caz, este foarte probabil ca Herakles, deși nici nu este atestat ca zeu, ci doar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
primei funcții) și Quirinius (zeul major al celei de a treia funcții), era membru al triadei precapitoline, din care făcea parte reprezentantul cel mai important al fiecărei funcții. Încă În plină epocă istorică, arhaicul ordo sacerdotum roman (Dumézil, 1974) Îl plasa pe primul loc pe rex sacrificulus, urmat Îndeaproape de flaminii lui Jupiter, Marte și Quirinius. Cu toate acestea, au existat cercetători care au considerat că Martexe "Marte" ar fost inițial o divinitate agrară, afirmând că acest lucru este dovedit, printre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
militare, mai ales din partea occidentului, practicau o „exploatare” militară intensă a zeilor lor. În plus, trebuie ținut cont de faptul că, În timp ce Svaroic¹ purta efectiv coif și arme, Svantovitúxe "Svantovitu^" nu poartă nimic de acest fel, iar armele sunt doar plasate În preajma statuii sale. 4. Tripartitism slav?tc "4. Tripartitism slav ?" În baza a ceea ce am observat până acum ne putem gândi, chiar și cu maximă precauție, că și panteonul antic slav avea o structură tripartită de tipul celei propuse de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu este doar indian, pentru că și În cultura avestică există un „Geamănul” (Yimaxe "Yima"), care a fost primul om și primul rege al Iranului: avem de-a face așadar cu un mit cel puțin indo-iranian. Dar faptul că și germanii plasează la Începuturile lor tot un „Geamăn” (Tuistoxe "Tuisto") arată cu certitudine că ne aflăm În fața unui element moștenit direct din cultura indo-europeană. Fiul lui Tuistoxe "Tuisto" este Mannusxe "Mannus"; identitatea formală a acestuia, care Îl apropie de indianul Manu(s
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
multitudine a reprezentărilor protopărintelui umanității, care ar fi trebuit să fie o figură rigid unitară; deja Widengren (1965, p. 52) observa că, În ceea ce privește Iranul, există „mulți protooameni și protosuverani”, iar aceasta depinde de faptul că la originea umanității nu este plasat, În realitate, un singur personaj, ci mai curând o serie genealogică „divină” În cadrul căreia atenția se focaliza, din când În când, pe un protopărinte anume. Dovada acestui lucru stă În faptul că mitul german al originilor nu conține doar personaje
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
create după exemplul celor grecești). Aceste practici duc la nevoia de a lămuri care sunt figurile germanice ascunse sub nume romane; vorbim despre figuri germanice mai mult decât despre figuri ale panteonului occidental arhaic german, deoarece vechimea atestării nu le plasează la o distanță temporală foarte mare de faza unitară anterioară diversificărilor regionale. Se acceptă fără dificultate că Mercurxe "Mercur", definit drept cel mai mare dintre zei, Îl maschează pe germanicul *W½danxe "Wo>dan"az (nordicul antic Óäinn, englezul antic W½den
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Freyr"; eroarea ar fi putut fi ușor determinată de faptul că Frigg este probabil dublura lui Freyjaxe "Freyja", aceasta fiind sora lui Freyr: este vorba deci despre divinități care nu numai că aparțin aceleiași sfere funcționale, ci, mai mult, sunt plasate chiar În același mediu familial. Însă, esențialul constă În faptul că cei trei zei venerați În templul respectiv alcătuiesc o triadă, ai cărei membri sunt, fiecare dintre ei, reprezentatul câte unei funcții, urmând Împărțirea tipică a panteonului. Este imediat clar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
determinat pentru a putea fi Încadrat printre certitudinile medico-sociale specifice secolului precedent. Ceea ce a putut fi considerat ca simplă observație („creșterea patologiei psihiatrice este variată după opiniile observatorului”, menționa C.I. Parhon În 1940) nu mai poate fi eludat și nici plasat În categoria incidențelor medico-sociale incerte În anii Începutului secolului al XXI-lea. Tema, care putea fi discutabilă Încă În anii 50 este astăzi un adevăr indiscutabil. Acest adevăr este confirmat, de altfel, fără de răspândirea acestei morbidități, care este globală. Ne
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
fi avut o „patrie” diferită. Figurile lui Abraham și Sara, de exemplu, sunt legate în special de Hebron (sau Mambre, aproape de Hebron; vezi Gn 13,18; 14,13; 18,1; 23,2.17). Cea a lui Isaac pare să se plaseze mai la Sud, în regiunea Beerșeba, la frontiera cu Negheb (Gn 25,11; 26,33; cf. 34,27 care e totuși un text tardiv pentru că aparține izvorului „sacerdotal” postexilic). Iacob, însă, rămâne mai degrabă la Nord și, după șederea la
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fi depășită. Personajele lui B. au, de regulă, o stare materială solidă sau se îmbogățesc; ele nu sunt totdeauna credibile, nu „trăiesc”, rămân numai niște fantome. B. este fascinat de universul feminin, dar, pentru că nu îl înțelege decât superficial, își plasează eroinele în ipostaze apăsat dezavantajoase, imorale chiar. Intriga se desfășoară rapid, previzibil, trădând preferința pentru un anumit tip de acțiune și anumite caractere. B. scrie și literatură pentru copii, chiar una reușită. Scriitorul mai publică și câteva plachete, unele omagiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
îl constituie rigiditatea intelectuală și nevoia de securitate personală, iar R. Woodworth a găsit o relație directă între tendințele conformiste (în cunoaștere și acțiune) și lipsa abilităților creative. În psihologia românească, P. Popescu - Neveanu, autorul unui model bifactorial al creativității, plasează creativitatea în ˮinteracțiunea optimă, generatoare de nou, dintre aptitudini și atitudini. Aptitudinile nu sunt creative prin ele însele, ci devin astfel în măsura în care sunt activate și valorificate prin motive și atitudini creativeˮ. În opinia psihologului român, atitudinile creative acționează ca vectori
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia INOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93135]
-
contextul larg al literaturii europene servește drept fundal. Lucian Blaga este celălalt mare poet român căruia îi închină o monografie, si aceasta precedată de câteva studii semnificative. Contributions à l’histoire de la versification roumaine. La prosodie de Lucian Blaga (1972) plasează versul lui Blaga într-o perspectivă istorică, ceea ce îi dă cercetătorului posibilitatea de a extrage o serie de particularități ale prozodiei avute în atenție: originalitatea, factura elaborată, armonia. După o serie de studii privind originea italo-greacă a versificației românești, problemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
proceduri sunt asociate cu o rată a morbidității și a mortalității substanțială. La pacienții atent selecționați, cu toate acestea, rezecția radicală extinsă oferă singura șansă de supraviețuire pe termen lung. Dacă stadiul III este descoperit în timpul explorării chirurgicale, se pot plasa niște clipuri radioopace peritumorale pentru a facilita și ghida radioterapia. TEHNICA OPERATORIE Laparoscopia de stadializare reprezintă un aspect important atunci când este focalizată asupra malignităților intraabdominale. Deoarece mulți dintre pacienții cu neoplasm al veziculei biliare nu necesită intervenții chirurgicale paliative, și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Anca Raluca Popiţa, Nicolae Bolog () [Corola-publishinghouse/Science/92178_a_92673]
-
patriei”,1964), nu se confirmă. Nu este mai puțin adevărat că ținuta sa înflăcărată, participarea în costum național la manifestările legionare, folosirea versului în scop agitatoric au creat în epocă imaginea unui luptător fervent, iar aceasta l-a însoțit pretutindeni, plasându-l într-un con de umbră și damnându-l sub raport social și politic. Debutul scriitoricesc are loc în 1932, cu poeme publicate în „Junimea literară” din Cernăuți, P. fiind susținut de profesorul Leca Morariu, sub îndrumarea căruia și-a elaborat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
d.1.2.4*]: O regulă de decizie socială este regula Borda dacă, într-o competiție între n-alternative, alocă un punctaj în funcție de poziția acestora în fiecare ierarhie individuală. Mai precis, pentru n-alternative, regula Borda alocă puncte unei alternative plasate pe un j-loc în ierarhia unui individ i. [d.1.2.5*]: O regulă de decizie socială este regula Dodgson dacă: 1) atunci când există un învingător Condorcet, acela va fi și învingător Dodgson 2) atunci când nu există un învingător Condorcet
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
puțin disponibil în a face efort. Acest sentiment este, în mod evident, o pierdere necompensată. Totuși, pe baza principiului proprietății asupra sinelui, nimeni nu mă poate împiedica să-mi investesc efortul așa cum vreau, indiferent că investiția mea de efort îi plasează pe alții mai prost decât anterior. Dacă gândim drepturile ca fiind astfel fundamentate, suntem obligați să admitem că există o mulțime de acțiuni umane, care este considerată inviolabilă și care tratează toate externalitățile create de acțiunile incluse în ea ca
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
dobîndit cea mai mare parte a cunoștințelor prin lecturi de o anvergură extraordinară. Prin însuși volumul acestora, le putem atribui o influență hotărîtoare în această privință. Prin memoria lui fenomenală și prin imaginația sa evocatoare, Iorga era capabil să se plaseze în însăși inima oricărei situații despre care citea. Aceste lecturi și contactele pe care le-a avut la universitate și ulterior în Franța și Germania (ca și în timpul călătoriilor pe care le-a făcut în cadrul cercetărilor sale) au avut asupra
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
publică). Mai mult decît incoruptibil: un bun familist, soț, tată, și un bun fiu, un om bun la suflet și milos. Asemenea calități nu constituiau virtuțile de bază ale lui Ionel Brătianu. Iorga era patriot, a reușit întotdeauna să se plaseze pe planul doi față de România și-i iubea sincer pe țărani. În ceea ce-l privește pe intelectualul Iorga, nu încape loc de comparație. Brătianu era un exemplu clasic de despot oriental. Proverbial de arogant (ca întreaga lui familie), Iorga îl
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
probleme la binecunoscutele probleme vechi. Unitatea națională fusese realizată cu prețul includerii minorităților numite naționalități conlocuitoare -, care alcătuiau aproximativ 30% din populație. Înainte de 1918 (cu excepția evreilor), nu exista practic nici una. Din aceste minorități, ungurii și evreii erau cei mai numeroși, plasați strategic și problematici. Alcătuiau împreună aproape două milioane și jumătate, un 15% deloc de neglijat din totalul locuitorilor. Cheia problemei minorităților era Transilvania; acolo, ungurii și evreii erau pe același plan, o minoritate nemulțumită care nu avea nici măcar pretenția că acceptă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
această ignorare a procesului democratic părea să fie justificată de tulburările de stînga tot mai violente din 1920; la 9 octombrie 1920 a fost declarată greva generală (eșuată, în cele din urmă), iar la 9 decembrie, un evreu dement a plasat o bombă în Adunarea Națională, ucigînd și mutilînd mai mulți deputați. Era ceva simptomatic pentru spiritul anarhist predominant faptul că vînzătorii de ziare își făceau reclamă strigînd: "Au început să-i termine pe șobolani!", adică pe politicieni 47. În perioada
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]