274,383 matches
-
Goldberger din Kežmarok între 1812 și 1814, ceea ce a făcut și la un un an după terminarea studiilor sale la Kežmarok. Mama lui a murit la sfârșitul anului 1812, iar tatăl său s-a recăsătorit șase luni mai târziu. Prima carte pe care a publicat-o a fost un volum de poezii intitulat " Muza din Tatra cu o liră slavă", publicat în 1814. Poeziile au fost scrise în vechiul standard al traducerilor protestante morave ale Bibliei pe care luteranii slovaci îl
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
Aceasta a fost dorința tatălui său, care l-a sprijinit financiar pentru a studia acolo. El a urmat cursuri de istorie, filologie, filosofie și științe naturale (a asistat la prelegeri ținute de profesorii Fries, Lorenz Oken, Luden, Eichenstädt), a studiat cărți scrise de Johann Gottfried Herder și Johann Gottlieb Fichte, a urmărit dezvoltarea literaturii și a studiat literatura clasică. În timp ce se afla acolo, el a tradus în cehă piesele de teatru "Norii" de Aristofan (publicată în Časopis Českého musea [Jurnalul Muzeului
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
o sursă importantă de venit. Prin urmare, el a încercat să găsească un post de profesor în țara sa natală, dar nu a reușit din diverse motive. În Novi Sad a studiat literatura sârbă și antichitățile, și a achiziționat multe cărți și manuscrise rare - mai ales în limba slavă veche - , pe care le-a folosit mai târziu la Praga. El a publicat o colecție de cântece și poezii populare slovace în colaborare cu Ján Kollár și cu alții. În 1826 a
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
a folosit mai târziu la Praga. El a publicat o colecție de cântece și poezii populare slovace în colaborare cu Ján Kollár și cu alții. În 1826 a publicat lucrarea "Geschichte der slawischen Sprache und Literatur nach allen Mundarten". Această carte a fost prima încercare de a realiza o sistematizare a limbilor slave. În 1832 s-a hotărât să plece în cele din urmă din Novi Sad și a încercat să-și găsească un post de profesor sau de bibliotecar în
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
iar din 1841 a fost custode al Bibliotecii Universității Caroline din Praga. În Praga, el a publicat cele mai multe dintre lucrările sale, mai ales opera sa principală " Slovanské starožitnosti" („Antichități slavone”) în 1837. De asemenea, el a editat primul volum al cărții "Výbor" (selecții din vechii scriitori cehi), care a apărut sub auspiciile Societății Literare din Praga în 1845. În acest scop el a elaborat o gramatică a vechii limbi cehe ("Počátkové staročeské mluvnice"). În colecția de articole "Hlasowé o potřebě jednoty
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
Sprache..." și "Slovanský národopis"), dar el a pledat pentru folosirea limbii cehe slovacizate („stilul slovac al limbii cehe”) ca singura limbă literară pentru poporul slovac. În timpul Revoluției de la 1848 el s-a ocupat, în principal, cu strângerea de material pentru cărțile sale de istorie veche a slavilor. În 1848 a fost numit director al Bibliotecii Universității din Praga și profesor de filologie slavonă la Universitatea Carolină din Praga, dar a demisionat din postul din urmă în 1849 și a rămas doar
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
pentru a evita apariții unor sentimente de naționalism, iar noile forme de bază ale literelor "ĵ, ĝ" (pentru fostele "ź, dź)" au contribuit la păstrarea aspectului lexical germanic. În 1887 Zamenhof a finalizat perfecționarea limbii prin publicarea "Unua Libro" („Prima Carte”), care conținea limba esperanto așa cum este astăzi. Într-o scrisoare către Nikolai Borovko, el a scris mai târziu, Gaston Waringhien, în cartea sa "Lingvo kaj Vivo" ("Limbă și viață"), a analizat evoluția limbii prin studierea unor manuscrise din 1881, 1882
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
contribuit la păstrarea aspectului lexical germanic. În 1887 Zamenhof a finalizat perfecționarea limbii prin publicarea "Unua Libro" („Prima Carte”), care conținea limba esperanto așa cum este astăzi. Într-o scrisoare către Nikolai Borovko, el a scris mai târziu, Gaston Waringhien, în cartea sa "Lingvo kaj Vivo" ("Limbă și viață"), a analizat evoluția limbii prin studierea unor manuscrise din 1881, 1882 și 1885.
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
unde nu au fost adopdate legi, italienii nefiind dornici de schimbul de putere în regiune. Pe 1 Martie, 1942, Diamandi a emis un amplu "Manifest" care a fost publicat în presa locală și republicat de către Stavros Anthemides în 1997 (în cartea sa despre "Vlahii din Grecia"; vezi bibliografie). "Manifestul" a fost cosemnat de către liderii intelectualii aromâni/vlahi, cum ar fi: Doi aromâni din Albania și Bulgaria, Vasilis Vartolis și scriitorul din Samarina Zicu Araia, au aprobat de asemenea, "Manifest"ul. În
Alcibiade Diamandi () [Corola-website/Science/336050_a_337379]
-
de astăzi. Populația rămasă în Iutlanda a fost asimilată de danezi, ea fiind slăbită de emigrații. Originile exacte ale națiunii daneze s-au pierdut în negura timpurilor. Cu toate acestea, o scurtă menționare a "danilor" în "Originile și faptele goților", carte scrisă de istoricul Iordanes în 551 d.Hr., este considerată de mulți una din primele atestări ale danezilor, aceștia fiind unul din grupurile etnice din care originează poporul danez de astăzi. Structurile defensive "danevirke" au fost construite în mai multe
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
pe care a încercat să-l importe de la Roma) și înconjurat de opere de artă și de personificările lor. În 1745, George Vertue a adus un omagiu asocierii lor în vigneta pe care a publicat-o pe pagina 1 a cărții "Description of the Works of the Ingenious Delineator and Engraver Wenceslaus Hollar". Ea reprezintă un bust al lui Arundel în fața unei piramide, ce simbolizează nemurirea, înconjurat de cărți ilustrate și de obiecte gravate de Hollar. În timpul primului său an în
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
lor în vigneta pe care a publicat-o pe pagina 1 a cărții "Description of the Works of the Ingenious Delineator and Engraver Wenceslaus Hollar". Ea reprezintă un bust al lui Arundel în fața unei piramide, ce simbolizează nemurirea, înconjurat de cărți ilustrate și de obiecte gravate de Hollar. În timpul primului său an în Anglia, el a creat "Imaginea orașului Greenwich", vândută mai târziu de Peter Stent. El a primit pentru gravura, ce avea aproape 0,9 m lungime, suma de treizeci
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
datată 1643 și intitulată "civilis seditio", arată un șarpe cu un cap la fiecare capăt trăgând în direcții opuse în fața piramidelor de la Gizeh și a sfinxului. Hollar a luat această imagine, simbolizând probabil valorile perene, dintr-o gravură publicată în cartea "Relation of a Journey begun An. Dom 1610" a lui George Sandys, publicată în 1615. În timpul perioadei de tulburări a Războaielor Civile a lucrat la Anvers, unde a produs multe dintre cele mai renumite lucrări, inclusiv panorame. În 1652 s-
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
la Anvers, unde a produs multe dintre cele mai renumite lucrări, inclusiv panorame. În 1652 s-a întors la Londra și a trăit pentru un timp cu gravorul Faithorne lângă Temple Bar. În următorii ani el a ilustrat mai multe cărți care au fost publicate: "Virgil and Homer" a lui Ogilby, "Juvenal" a lui Stapylton și "Warwickshire", "St Paul's" și "Monasticon" (part i.) a lui Dugdale. Veniturile sale au scăzut ca urmare a faptului că librarii au continuat să-i
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
la Tanger, pentru a desena orașul și forturile. În timpul întoarcerii sale în Anglia, nava sa, "Mary Rose", condusă de căpitanul John Kempthorne, a luptat cu succes împotriva a șapte corăbii algeriene, - o luptă pe care Hollar a gravat-o pentru cartea "Africa" a lui Ogilby. El a mai trăit opt ani după întoarcerea lui, lucrând încă pentru librari și continuând să producă lucrări artistice bine primite până la moartea sa, de exemplu, o farfurie mare la Edinburgh datată 1670. A murit în
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
Transnistria în scopul "curățirii" Basarabiei de evrei. Shahan și ai săi au fost mai întâi trimiși în ghetoul Secureni. Din cei circa 5000 de evrei din acest ghetou, doar 3000 au supraviețuit drumului spre Transnistria. Ulterior Shahan a scris o carte despre Holocaustul evreilor în Transnistria, îndeplinind promisiunea făcută mamei sale,de a povesti despre cele îndurate de familia lor și de alți evrei în anii 1941-1944. Supraviețuind, familia a revenit în România, unde Avigdor a fost activ in mișcarea Tineretul
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
de ședere în Mexic, în perioadele de concediu a străbătut țări și mări și jungle în căutarea celor „Zece triburi pierdute” ale Israelului antic și a legendarului fluviu Sambation. În anul 2003 și-a publicat impresiile din aceste călătorii în cartea „Meever laSambation” (Dincolo de Sambation), a cărei teză principală controversată este că o parte din israeliții exilați de asirieni în secolul al VIII -lea î.Hr. s-ar fi stabilit în nord-vestul Afghanistanului de astăzi, unde s-ar fi asimilat între străbunii
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
al VIII -lea î.Hr. s-ar fi stabilit în nord-vestul Afghanistanului de astăzi, unde s-ar fi asimilat între străbunii triburilor paștu. Ca argumente Shahan s-a folosit de inscripții și denumiri geografice locale care se aseamănă cu toponime biblice. Cartea conține și descrieri imaginare ale peregrinărilor triburilor israelite „pierdute”. Shahan fusese fascinat de acest subiect din copilărie, când, la Komarov, învățase despre triburile pierdute și despre noua lor țară liberă de dincolo de fluviul Sambation. Cartea Lui Shanan, „"Kanfey Hanitzhon"” (Aripile
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
se aseamănă cu toponime biblice. Cartea conține și descrieri imaginare ale peregrinărilor triburilor israelite „pierdute”. Shahan fusese fascinat de acest subiect din copilărie, când, la Komarov, învățase despre triburile pierdute și despre noua lor țară liberă de dincolo de fluviul Sambation. Cartea Lui Shanan, „"Kanfey Hanitzhon"” (Aripile victoriei) din anul 1966 era consacrată întemeierii aviației militare israeliene, iar "Mivtza Kadur Haraam"(Operația Glonțul trăsnetului) din 1993 este una din cărțile cele mai ample și mai documentate despre acțiunea militară de salvare cunoscută
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
triburile pierdute și despre noua lor țară liberă de dincolo de fluviul Sambation. Cartea Lui Shanan, „"Kanfey Hanitzhon"” (Aripile victoriei) din anul 1966 era consacrată întemeierii aviației militare israeliene, iar "Mivtza Kadur Haraam"(Operația Glonțul trăsnetului) din 1993 este una din cărțile cele mai ample și mai documentate despre acțiunea militară de salvare cunoscută ca Operația Entebbe și despre pregătirea acesteia. În opinia lui Shahan eroul principal al acesteia a fost Dan Shomron, nu numai din cauza poziției de comandant al operației, ci
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
al acesteia a fost Dan Shomron, nu numai din cauza poziției de comandant al operației, ci din pricina personalității, capacității de conducător și a siguranței pe care a insuflat-o celor care au luat parte la ea. În 1988 Shahan a publicat cartea "Bakfor halohét:Ghetaot Transnistria" (În gerul cel aprig:Ghetourile din Transnistria), cercetare cuprinzătoare a Holocaustului din Transnistria, care a dus prima dată la recunoașterea amplorii genocidului perpetrat în acea regiune. Numărul evreilor români și ucraineni omorâți în Transnistria era, după
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
Holocaustului, care au pornit la drum spre Palestina.În cadrul acestei serii au apărut patru volume: "Havurat refaim" (O grupă de stafii), "Sfiná lelo tóren" (Corabie fără catarg), "Hatzílu et hamefaked!" (Salvați-l pe comandant!) și "Hamesimá butzá." Într-o altă carte din 2011 descrie Shahan drumul fiilor lui Israel prin deșert în vremea Exodului, dar urmând nu traiectoria acceptată în mod tradițional, prin peninsula Sinai, ci alta, prin Africa. a îndeplinit vreme de douăzeci de ani funcția de inspector al colegiilor
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
acum este deschisă pentru vizitatori. Interiorul arată la fel ca acum 100 de ani și multe dintre fotografiile lui Švabinský sunt expuse acolo. Turul poate fi efectuat atât în limba cehă, cât și în engleză. În 2012 a fost publicată cartea "Světla paměti" pe care a scris-o Zuzana Švabinská, fiica adoptivă a lui Max Švabinský. Švabinský a fost format de Maxmilián Pirner. El a devenit faimos pentru măiestria tuturor tehnicilor grafice: ulei pe pânză, litografie, mozaic, acuarelă, gravură, pastel, cărbune
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
Între speranță și deziluzie. Democrație și anticorupție în România Postcomunistă”, care prezintă „în viziune proprie parcursul postcomunist al democrației românești, având ca punct de referință aspectul care a reprezentat - în opinie personală - principalul obstacol în calea acestei evoluții: corupția politică.” Cartea are la bază lucrarea de diplomă de la Universitatea Stanford, notată cu calificativul A+. Prefața cărții este semnată de , iar postfața de Vladimir Tismăneanu. Este Președinte de Onoare și fondator al Ligii Studenților Români din Străinătate (LSRS) și membru fondator al
Sebastian Burduja () [Corola-website/Science/336070_a_337399]
-
parcursul postcomunist al democrației românești, având ca punct de referință aspectul care a reprezentat - în opinie personală - principalul obstacol în calea acestei evoluții: corupția politică.” Cartea are la bază lucrarea de diplomă de la Universitatea Stanford, notată cu calificativul A+. Prefața cărții este semnată de , iar postfața de Vladimir Tismăneanu. Este Președinte de Onoare și fondator al Ligii Studenților Români din Străinătate (LSRS) și membru fondator al Fundației CAESAR (Centrul pentru Acces la Expertiza Studenților și Absolvenților Români). Este membru al filialei
Sebastian Burduja () [Corola-website/Science/336070_a_337399]