KorAP: Find »[drukola/base=îmbrăca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...1102 >

27,540 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

a aflat? Ai vreo idee? am întrebat. Stând față în față cu Georgie mi-am dat seama că sunt rece și aproape furios pe ea. Nici nu îndrăzneam să mă analizez cât eram de furios pe mine însumi. Georgie era îmbrăcată cu o fustă veche și un tricou lăbărțat. Arăta ca un om care n-a dormit toată noaptea. Mă privi încruntată, își frecă nasul, apoi făcu puțin loc pe masă împingând într-o parte grămada de cărți și hârtii prăfuite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
gros din fața căminului. Lângă ea, pe o măsuță acoperită cu mozaic, era pregătită o tavă cu băuturi și trei pahare. Avertizată printr-un telefon, Antonia era gata. Antonia, care acordase o atenție mai mare decât de obicei înfățișării sale, era îmbrăcată într-o rochie verde închis, dintr-un tricot subțire italienesc, pe care i-o cumpărasem eu din Roma. Nu purta bijuterii și-și strânsese minunatul ei păr auriu într-un coc simplu. Stătea acolo, înaltă, plinuță, cu un șold împins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
n-am început să o iau razna. M-am așezat pe un scaun, lângă ușă și m-am adresat fratelui meu: — Ce cauți tu aici? Alexander își răsuci trupul lung și-mi aruncă o privire ce încerca să fie vinovată. Îmbrăcat într-un costum gri închis arăta elegant, parcă mai înalt și ceva mai ofilit. — Am luat prânzul împreună cu Georgie astăzi, răspunse el. Îmi pare rău, Martin. — De ce-ți ceri scuze? întrebă Georgie. Nu-i frumos din partea ta! Și chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ați înțeles de minune! am spus. Aș putea să știu cum se face că v-ați întâlnit? Nările lui Georgie s-au dilatat, apoi s-au strâns, ca ale unui iepure, și și-a mângâiat nasul cu un deget. Era îmbrăcată cu costumul ei cel mai bun din catifea reiată, și-și strânsese părul cu multă grijă și eleganță. — Honor Klein ne-a făcut cunoștință. — Iar femeia asta afurisită! am exclamat. Tare-aș vrea să nu-și mai bage toată lumea nasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
maestrul ei. Prins în plasa idioțeniei mele n-aș fi putut nici măcar să mă apropii cu gândul de ideea că fratele ei ar putea fi iubitul ei. Palmer intră. Închise încet ușa în urma lui și se sprijini de ea. Era îmbrăcat într-un halat de mătase de culoare închisă îmbrăcat pe pielea goală, după cum era ușor de observat. Era desculț. Se sprijini de ușă, cu ochii larg deschiși, și mă fixă cu privirea. L-am privit și eu dus pe gânduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
fi putut nici măcar să mă apropii cu gândul de ideea că fratele ei ar putea fi iubitul ei. Palmer intră. Închise încet ușa în urma lui și se sprijini de ea. Era îmbrăcat într-un halat de mătase de culoare închisă îmbrăcat pe pielea goală, după cum era ușor de observat. Era desculț. Se sprijini de ușă, cu ochii larg deschiși, și mă fixă cu privirea. L-am privit și eu dus pe gânduri, apoi mi-am întors privirea către foc și din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Cu toate astea bătăile inimii aproape că mă sufocau când am bătut la ușa biroului lui Palmer și apoi am pășit în interiorul scăldat în lumina lămpilor, în atmosfera caldă, uscată și învăluitoare. Palmer era singur. Stătea întins pe canapea. Era îmbrăcat în pijama, pe deasupra avea halatul violet și în picioare papuci roșii, groși. Deși stătea cu spatele spre lumină am observat imediat pata verzuie de pe obraz, consecința ochiului învinețit. Am rămas surprins când am văzut-o, căci uitasem că l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
că o să leșin. Dar apoi, sprijinindu-mă de spătarul scaunului, am reușit să îi înfrunt așa cum își înfruntă un prizonier judecătorii. Asta m-a întărit, am inspirat adânc și m-am așezat jos din nou, privind în gol. Honor era îmbrăcată în ceva negru cu guler înalt, despre care n-am putut să-mi amintesc mai târziu dacă era o rochie de mătase sau un halat. Avea brațele dezgolite de la cot în jos. Rămase în picioare în spatele lui Palmer al cărui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
din ce a fost. Trecuserăm prin acest episod de câteva ori. — Mă întreb ce mă face să cred că mă minți, spuse Antonia. Luam micul dejun, la o oră cam târzie, a doua zi dimineață. Și eu și Antonia eram îmbrăcați în halate de casă și zăboveam la o ceașcă de cafea cu pâine prăjită rece. Parcă nu eram în stare să ne mișcăm. Antonia era palidă, fără vlagă și irascibilă. Eu eram epuizat. — Nu mint, am spus. Și, dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
PAȘAPOARTELE ȘI BILETELE”. Toți trei s-au ridicat imediat și, sub imperiul șocului, m-am ridicat și eu. Totul era prea crud. În agitația momentului Georgie își scăpă geanta și Honor i-o ridică. Apoi toți trei o porniră deodată. Îmbrăcat într-un sacou de lână fină, Palmer arăta curat și detașat ca o pasăre mare. Mi-am spus atunci că arată ca un bărbat care a reputat o mare victorie. Îi și auzeam râsul tineresc și îi vedeam, ca în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

separat În fiecare parte a corpului meu. Cred că destinul era ultimul lucru la care mă gândeam. Întunericul din șifonier părea În același timp Îngust și infinit, și În timp ce mâinile pipăiau pe-acolo, Încercam să-mi amintesc cu ce se Îmbrăca Dora pe când ne Întâlneam Încă. Lângă mine erau bluze cu gulere tari, ridicate, gulere flexibile, În forma aripilor de rechin, și altele, fără guler. Mi-am amintit că unele aveau pieptul plisat, altele aveau tiv sau fundiță. După bluze urmau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
prelingă pe fluierul piciorului și pe pantoful din piele neagră și lucioasă, ca uleiul de motor. Apoi va stinge vârful țigării pe marginea scrumierei și Îmi va rosti Încet numele. Țineam oare aceeași cămașă de noapte violetă cu care am Îmbrăcat-o cândva, trăgându-i cămașa peste mâinile ridicate atât de mult, că puteam să-i zăresc mai Întâi coatele Îndoite și apoi curba abruptă a nasului, iar În final, sfârcurile Întărite de frig, ieșite În evidență prin material? Sau era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
câteva jachete, una din Berchtesgaden, din câte Îmi dădeam seama după croiala specifică, cusăturile Întărite și materialul gros, urmate de un ansamblu complicat din piele și, În final, hainele de „amazoană“ ale Dorei. Mi-am amintit de jacheta de tweed, Îmbrăcată peste o fustă croită asimetric, care acoperea parțial o pereche de chiloți cu mânecuțe. Cât se poate de răbdător, fără să ating umerașele, am pipăit hainele de pe acolo până am găsit despicătura adâncă a fustei și am reușit să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
am lua ale muncii poame și n-am face din a Închide ochii o artă?“ Trecuse un sfert de oră după miezul nopții, iar aplauzele erau răzlețe și Împrăștiate În toată sala. Într-un colț am descoperit-o pe Molly. Îmbrăcată Într-o bluză subțire care Îi stătea trăznet, făcea conversație cu un bărbat bronzat Într-o germană defectuoasă dar fantastică. Probabil că e din Africa de Sud-Vest, nimeni nu știe sigur. Nici măcar ea. Molly zâmbi și atunci am observat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de la Dora? Nu, fuseseră Împăturite și așezate la loc În sertare, pantofii se aflau În dulap, cutia de farduri fusese ascunsă, iar șervețelele erau din nou În bucătărie. De ce să se fi Întrebat poliția dacă altcineva În afară de proprietara apartamentului se Îmbrăca Într-o școlăriță mare și drăgălașă? Ochii mi-au căzut pe o fotografie dintr-un ziar, Înfățișând un om mai În vârstă Încununat cu lauri, stând În fața unui lung șir de vase montate pe niște rafturi. În fiecare rezervor părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-mi inventez un alter ego. Nu se știa niciodată. În ultima vreme ziarele au Început să răspândească zvonuri ciudate despre bărbați care s-au sinucis după ce fuseseră șantajați. Oare exista ceva mai nedemn pentru un domn german decât să se Îmbrace În haine de femeie și să se fardeze? Ca gest de protest, o persoană sus-pusă - un consilier economic, cred - găsit cu o vânătă turcească În gură, atârnând de candelabru, În dresuri, Îmbrăcat Într-o tunică pe care o cumpărase mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nedemn pentru un domn german decât să se Îmbrace În haine de femeie și să se fardeze? Ca gest de protest, o persoană sus-pusă - un consilier economic, cred - găsit cu o vânătă turcească În gură, atârnând de candelabru, În dresuri, Îmbrăcat Într-o tunică pe care o cumpărase mai demult nevestei sale din bazarul de la Constantinopol. Degetele de la picioare erau date cu ojă asortată la culoarea vinetei și atingeau o pereche de papuci cu toc, pe care Îi așezase mai departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
bătea cineva la ușă, repetându-mi numele. Confuz, am ridicat perna de pe cap. (Dimineața soarele pătrunde Înăuntru și nu am perdele. ) Apoi m-am ridicat și, țopăind Într-un picior, am Încercat să-mi trag pantalonii deloc cooperanți, să-mi Îmbrac maioul și să deschid ușa - toate În același timp. — Vă rog, puteți să-nchideți ușa, spuse un bărbat de vârstă mijlocie, intrând direct În apartament și așezând o servietă elegantă pe masă. Numele meu este Wickert, Doctor G. Wickert, inspector

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cunoșteam și ne obișnuisem unul cu celălalt destul de mult, după cum era de așteptat Într-o relație ca a noastră. Normal, nu era nimic neobișnuit În sunetele acelea emise de sub cămașa de noapte violetă În care tocmai mă lăsase s-o Îmbrac, și totuși mi-e rușine să povestesc așa ceva. Dar când Dora Își lăsă brațele În jos, șoptind cuvinte nerușinate În urechile mele În timp ce-mi Încheia bluza mulată, un nasture de perlă după altul, sus până la gât, am simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dădu din umeri. Evident, era problema mea dacă nu aveam de gând să-i zic ce m-a deranjat. Oricum, În loc să continue Îndeletnicirile minunate și josnice la care ne dedăm de obicei, Își aprinse o țigară și arătă cu degetul Îmbrăcat În piele spre pantofii cu toc de lângă oglindă. Dacă doream, eram liber să-i Încalț și să defilez o vreme ca un manechin pe podium. Doar nu voiam să rămân școlărița asta obraznică pentru totdeauna, cu siguranță aș fi vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
scaun. Între timp Își scosese nu numai rochia și jupa, dar și ciorapii. Din fericire am reușit s-o conving să nu-și scoată sutienul și Încălțămintea. Îmi apucă gleznele și Îmi Împinse picioarele Înapoi, apoi Își plimbă palmele calde, Îmbrăcate În piele de-a lungul pulpelor, desfăcându-mi genunchii cu blândețe. Scoase din cutia cu farduri o bucată de sfoară și ceva ce părea un șiret. Îl legă În așa fel Încât ceea ce voia să scoată În evidență să pară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dat vestea, Dora a declarat că o asemenea „emancipare“ trebuie sărbătorită... — Tu ce zici? Mă jucam cu cravata, fără să fi Înțeles ce-a spus. Băgându-mi cămașa În pantaloni, am repetat distrat: — Nu? Ce zici? Deși, continuând să-mi Îmbrac sacoul, am observat că Dora se uita la mine În oglindă, de parcă aș fi spus un lucru a cărui semnificație nu o descoperise până acum. Treptat, mințile mi - sau poate - ni s-au luminat și, nesigur pe comportamentul meu, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
apărut sub titlul „OAMENII UNEI EPOCI NOI“. Lângă fotografia Cancelarului Sănătății, cu brațul petrecut În jurul falusului african, se afla unul din „părinții fondatori ai institutului, Înconjurat de familie“. În această poză de grup, făcută la inaugurarea fundației, se vedea cancelarul Îmbrăcat În alb, stând Împreună cu colegii și pacienții pe scările de la intrarea principală. Poza nu avea nici o legendă, dar antetul era clarificat ușor de observațiile pertinente ale lui Froehlich: „Chiar dacă noul secol a făcut doar câțiva pași ezitanți, a fost martorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
niște musafiri. Câteva minute mai târziu, un bărbat Între treizeci și patruzeci de ani, cu trăsături șterse și o mină circumspectă, coborî scările. L-am recunoscut vag după poza de grup. Avea un păr blond Închis, tuns scurt și era Îmbrăcat impecabil. Totuși, avea ceva rigid și prea corect, de parcă ar fi fost decupat din carton. Observându-ne, Își Întoarse palmele În afară și grăbi pașii. Dora Îl Întâmpină În capul scărilor, rotindu-se cu el pe podeaua de marmură. Fiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
impecabil. Totuși, avea ceva rigid și prea corect, de parcă ar fi fost decupat din carton. Observându-ne, Își Întoarse palmele În afară și grăbi pașii. Dora Îl Întâmpină În capul scărilor, rotindu-se cu el pe podeaua de marmură. Fiind Îmbrăcată În pantaloni și cu jacheta din Berchtesgaden, câteva secunde era să nu-i mai deosebesc. — Și acesta este Însoțitorul tău? — Anton, răspunse Dora, radiind. — Încântat de cunoștință. Felix, Felix Karp. Doctorul Îmi strânse mâna cu afecțiune nesimulată. Șoptindu-i ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]