5,491 matches
-
va regreta énormément greșeala de a fi fost admisă în salon. În semn de dezaprobare și neamestec, își redeschide evantaiul și, tot făcându-și vânt, cu un gest leneș și grațios, se ridică din jeț și se apropie cu pași înceți de canapea. Se va dedica numai obligațiilor ei de amfitrioană, prinzând cu îndemânare ochiurile conversației destrămate. — Știi, domnule Ialomițeanu, cum s-au petrecut en grand lucrurile la Mamornița ? Regele se afla în promenadă pe Dunăre și, auzind știrea cu intrarea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
face obișnuitul semn : să mai aibă, numai puțin, răbdare ! — Despre răposatul Rege Carol, dragul meu, este vorba ? Atenția cu care profesorul se umilește, cercetând chipul musafirului și încercând să și imagineze farmecul pe care îl poate exercita asupra Sophiei. Cruzimea înceată cu care se iradiază singur, până când o tandrețe impură, o tandrețe iertătoare, aproape frățească se instalează în el. Da, iartă totul, chiar și faptul că, în ciuda dezagreabilei sincerități, nu a înaintat spre sufletul tânărului cu nimic ! Că junele nu intră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de copaci. Profesorul își zornăie nervos pastilele în cutia plată, stropi de noroi pe manșeta unor pantaloni abia astăzi scoși de la croitor, dar atunci de ce o vizită neanunțată ? La o oră atât de nepotri vită ? ! Dar cum, dar cum, derularea înceată a fiecărui fapt, sunetul îndoielnic al fiecărei vorbe, Profesorul duce la gură o pastilă dulce-acrișoară, unul dintre acești inoffensifs antiseptiques de l’intestin, ca să ascundă faptul că, de câteva secunde, un clipit repede-repede îi antrenează jumătate de obraz într-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noroi pe o manșetă de pantaloni, umilit de gândul care nu se poate desprinde, provocându-i o insuportabilă suferință fizică în toată făptura, o durere care îl umilește și îl revoltă, sus, la etaj, uși închizându-se, deschizându-se, pași înceți pe scara de lemn. — Cum, domnule Ialomițeanu ? Cum, nu rămâi să cinezi cu noi ? Cum, dezertezi ? întreabă doamna Mironescu, ce coboară cu pași înceți și maiestuoși scara. Domnul Ialomițeanu este un perfect cavaler, așa cum prea bine se știe. Deși timid
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
durere care îl umilește și îl revoltă, sus, la etaj, uși închizându-se, deschizându-se, pași înceți pe scara de lemn. — Cum, domnule Ialomițeanu ? Cum, nu rămâi să cinezi cu noi ? Cum, dezertezi ? întreabă doamna Mironescu, ce coboară cu pași înceți și maiestuoși scara. Domnul Ialomițeanu este un perfect cavaler, așa cum prea bine se știe. Deși timid, se complace în societatea doamnelor, vara vine cu trăsura, iarna vine cu sania să le ia la plimbare, ninge fără întrerupere, zurgălăii cailor clinchetesc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
puțin, de când nimeni nu s-a mai așezat asupra a ceva important, fundamental, simțind deasupra tuturor capetelor sabia lui Damocles - războiul inevitabil ! Deși așa ceva intenționez prin lucrul meu, nu sunt scutit de spinii culpabilității pentru că dau frâu liber firii mele încete, utopice și laborioase, în loc de a sluji cultura printr-o carte ce s-ar putea publica repede. Mai exact, s-ar fi putut ! Până la ora cinei am rămas în cabinet, fiind scutit de grijile corespondenței, ce s-a rărit mult. Starea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și madam Ioaniu... Că, să stai la bloc, am văzut io la cumnată mea, e raiu pe pământ, nu alta... — Poate să se fi gândit așa, într-adevăr, nu spun nu... Este drept că era și rezultatul pledoariei lui Niki. Încetul cu încetul, a convins-o pe Muti că va fi în avantajul tuturor. Că voi avea mult mai puțină bătaie de cap cu gospodăria, ceea ce a tușat-o pe Muti, care știa că eu detest să fac mâncare, și celelalte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ioaniu... Că, să stai la bloc, am văzut io la cumnată mea, e raiu pe pământ, nu alta... — Poate să se fi gândit așa, într-adevăr, nu spun nu... Este drept că era și rezultatul pledoariei lui Niki. Încetul cu încetul, a convins-o pe Muti că va fi în avantajul tuturor. Că voi avea mult mai puțină bătaie de cap cu gospodăria, ceea ce a tușat-o pe Muti, care știa că eu detest să fac mâncare, și celelalte ! Dar suport
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noapte înainte. Încercă să-și amintească, dar nu izbuti. John Robert se întorcea. Oh, Dumnezeule, oh, Dumnezeule! George hotărî că singurul lucru de care avea acum nevoie era laptele, o cană mare cu lapte gros, rece, de la frigider. Cu gesturi încete, delicate, ținându-și capul cu o mână, dădu plapuma într-o parte și își legănă picioarele peste marginea patului. Apoi și le lăsă cu precauție pe podea. Un soi de cârcel părea să-i închircească tălpile făcându-i-le ghem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
John Robert), Emma era în mod special țâfnos și sensibil, dar fără să facă vreo aluzie la cele întâmplate. „Și acum, se întreba Tom, povestea asta o să dispară fără o vorbă în trecut, o să fie ca un vis deșirându-se încetul cu încetul în uitare?“ Și te duci? întrebă Emma. La Rozanov? Bineînțeles. Tu nu te-ai duce? Mor de curiozitate. Te-ai putea duce acum, în dimineața asta. Încă nu-i unsprezece. Cât îți ia drumul până acolo? Douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Emma era în mod special țâfnos și sensibil, dar fără să facă vreo aluzie la cele întâmplate. „Și acum, se întreba Tom, povestea asta o să dispară fără o vorbă în trecut, o să fie ca un vis deșirându-se încetul cu încetul în uitare?“ Și te duci? întrebă Emma. La Rozanov? Bineînțeles. Tu nu te-ai duce? Mor de curiozitate. Te-ai putea duce acum, în dimineața asta. Încă nu-i unsprezece. Cât îți ia drumul până acolo? Douăzeci de minute. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se așezase pe un scaun cu speteaza dreaptă și rămăsese țeapăn, cu pleoapele pe jumătate închise și mâinile relaxate pe genunchi. În timp ce mintea măruntă îi divaga, el respira adânc, conștient de mișcarea aerului, de pulsarea lui lentă care devenea mai înceată... tot mai înceată... Întuneric în care o bucurie independentă de el se evapora în tăcere, ca o explozie de artificii ce se dezintegrează. Se simțea schimbat? Nu. Asta să însemne o iluminare? Nu. Atunci ce e? O diversiune personală, inofensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un scaun cu speteaza dreaptă și rămăsese țeapăn, cu pleoapele pe jumătate închise și mâinile relaxate pe genunchi. În timp ce mintea măruntă îi divaga, el respira adânc, conștient de mișcarea aerului, de pulsarea lui lentă care devenea mai înceată... tot mai înceată... Întuneric în care o bucurie independentă de el se evapora în tăcere, ca o explozie de artificii ce se dezintegrează. Se simțea schimbat? Nu. Asta să însemne o iluminare? Nu. Atunci ce e? O diversiune personală, inofensivă, care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de pildă ca atunci când înșfacă drapelul într-o bătălie și se repede, cu un strigăt de fericire, drept în liniile inamicului, posedat de o eroică exaltare și de impulsul sacru al datoriei supreme. Dar, în același timp, mișcările îi erau încete și bine cumpănite; de parcă efectua o acțiune rutinieră, pe care o repetase de nenumărate ori în imaginație. Într-adevăr, așa cum se mișca acum prin cameră, ai fi zis că se găsea în celula misterioasă, elastică, a minții sale. Călca parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la hoții de buzunare, ei!, asta-i prea de tot! Și totuși, în ciuda entuziasmelor sale stimulate de alcool, tata era, într-un fel, un fatalist. Am avut ocazia să-l văd cum s-a resemnat nu știu dacă brusc sau încetul cu încetul în privința pierderii ceasului de buzunar, de data asta definitiv și irevocabil, după ce acesta a încăput pe mâna unchiului meu Vartan, comerciantul. Nu pot să spun că a renunțat să-i amintească de ceas atunci când se întâlneau, dar niciodată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de buzunare, ei!, asta-i prea de tot! Și totuși, în ciuda entuziasmelor sale stimulate de alcool, tata era, într-un fel, un fatalist. Am avut ocazia să-l văd cum s-a resemnat nu știu dacă brusc sau încetul cu încetul în privința pierderii ceasului de buzunar, de data asta definitiv și irevocabil, după ce acesta a încăput pe mâna unchiului meu Vartan, comerciantul. Nu pot să spun că a renunțat să-i amintească de ceas atunci când se întâlneau, dar niciodată nu i-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
serbare se perindau prin fața ei, ieșind, și nimeni nu-i dădea nicio atenție. Cu toții se îndreptau încet, fără să se poticnească unul de altul, sporovăind molcom, către ușa deschisă spre gerul de afară. Se întrevedea printre nenumăratele picioare în mișcare înceată o porțiune din ghețușul de pe trotuar, pe care lumina lăptoasă a zilei nu reușise să-l dezghețe. Gerul se strecura înăuntru pe deasupra pardoselii de ciment, dar ușa aceea întredeschisă nu stătea în calea curentului rece. Gerul o ocolea și se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tot și i s-a învinețit, dar mai ales venele. Și doar atâta n-a fost clar, dacă înjurătura care i-a țâșnit pe gură în clipa următoare, porcoasă și rea, îi stătuse în gât ziua întreagă, clocindu-se pe încetul și abia acum găsise prilejul să răbufnească, sau a răbufnit pur și simplu, așa, ca o invenție de moment: pizda mă-tii de poponar nenorocit! Vrei să-ți mai dau și explicații! Probabil că Ion Schipor era întotdeauna atent la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
59, iar N. Iorga comenta în același sens faptul că "ceea ce avem noi în muzee sînt lucruri rupte de la o realitate care fost vie"60. H. H. Stahl mărturisea faptul că Muzeul Satului reprezintă "amintirea unei epoci a vieții mele [...] încetul cu încetul [muzeul] a căpătat un caracter etnografic care l-a șters pe cel social"61. Manifestările ocazionate cu prilejul aniversării a 70 de ani de la înființarea Muzeului Satului au găzduit ample expoziții, prilej de rememorare a celor înfăptuite în
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
N. Iorga comenta în același sens faptul că "ceea ce avem noi în muzee sînt lucruri rupte de la o realitate care fost vie"60. H. H. Stahl mărturisea faptul că Muzeul Satului reprezintă "amintirea unei epoci a vieții mele [...] încetul cu încetul [muzeul] a căpătat un caracter etnografic care l-a șters pe cel social"61. Manifestările ocazionate cu prilejul aniversării a 70 de ani de la înființarea Muzeului Satului au găzduit ample expoziții, prilej de rememorare a celor înfăptuite în mai 1936
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
fiecare zi. Chipul lui avea o altă mască în fiecare zi. Sub acea mască se ascundea dependența...Andrei devenise alcoolic. Devenise agresiv, vorbea urât cu colegii de clasă și uneori îi lovea pentru că refuzau să-i dea banii de buzunar. Încetul cu încetul părinții au observat că le lipsesc bani și chiar obiecte de valoare. În timp ce colegii de clasă consumau în pauză laptele și cornul, Andrei ieșea din școală pentru a se întâlni cu alți băieți ce aveau preocupări asemănătoare. Gândurile
Alege înțelept, alege sănătatea!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Șuhan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1913]
-
Chipul lui avea o altă mască în fiecare zi. Sub acea mască se ascundea dependența...Andrei devenise alcoolic. Devenise agresiv, vorbea urât cu colegii de clasă și uneori îi lovea pentru că refuzau să-i dea banii de buzunar. Încetul cu încetul părinții au observat că le lipsesc bani și chiar obiecte de valoare. În timp ce colegii de clasă consumau în pauză laptele și cornul, Andrei ieșea din școală pentru a se întâlni cu alți băieți ce aveau preocupări asemănătoare. Gândurile lui zburau
Alege înțelept, alege sănătatea!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Șuhan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1913]
-
de asemenea, vagi ecouri dinspre expresionism, spre exemplu, cum e presimțirea, nerostită însă, a posibilei destrămări a lumii, neînstare să mai citească: Scriu poeme cu Îngeri / pe care nu le mai citește nimeni - / alfabetul e vechi, mâna e singură, / prea înceată, / parcă nimeni n-ar mai vrea să mai știe / lumina dintâi, necreată!..., neputința venind dintr-o vădită îndepărtare de credință. Firește, aplecarea spre sacru, presupunând o legătură străveche, de generații, poate fi, ceea ce se și întâmplă uneori, asociată cu folclorul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
neîncetate îi vor face pe aceștia să nu se simtă niciodată în siguranță față de el. Căci nedreptățile trebuie săvârșite toate împreună, pentru ca oamenii, gustând din ele doar puțină vreme, să le simtă mai puțin apăsarea; binefacerile, în schimb, trebuie făcute încetul cu încetul, pentru a le simți gustul vreme mai îndelungată. Dar, mai presus de toate, principele trebuie să se poarte în așa fel cu supușii lui încât nici o întâmplare, nici bună, nici rea, să nu-l facă să se schimbe
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
vor face pe aceștia să nu se simtă niciodată în siguranță față de el. Căci nedreptățile trebuie săvârșite toate împreună, pentru ca oamenii, gustând din ele doar puțină vreme, să le simtă mai puțin apăsarea; binefacerile, în schimb, trebuie făcute încetul cu încetul, pentru a le simți gustul vreme mai îndelungată. Dar, mai presus de toate, principele trebuie să se poarte în așa fel cu supușii lui încât nici o întâmplare, nici bună, nici rea, să nu-l facă să se schimbe; într adevăr
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]