4,770 matches
-
acolo, sub vălul de mireasă, lângă el, la ceremonie. Ar fi putut să oprească totul. De ce n-a făcut-o? Și plângea amarnic. Când lacrimile s-au oprit, Iacob a luat-o la pieptul lui și a ținut-o așa îndelung, de părea aproape adormită. I-a spus că ea e fiica lunii, luminoasă, strălucitoare, perfectă. Că dragostea lui pentru ea era ca o adorare. Că nu simțea decât datorie față de Lea și că Lea era doar o umbră a strălucirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
imediat după ce și-a dat seama ce făcuse. Fără să scot un sunet, m-am întors și am luat-o la fugă, cu gândul să mă ascund în brațele Bilhei. Am găsit-o și am plâns și m-am văitat îndelung de răul ce mi se făcuse. I-am spun mătușii mele tot, tot ce mă apăsa. Am plâns de jalea degetelor mele neîndemânatice, care niciodată nu vor fi în stare să scoată un fir perfect și nici să facă fusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dumneavoastră de-acolo veniți, nu-i așa? Atunci muncitorul, aplecându-se spre mine, și-a dus arătătorul la gură, pssst!, mi-a șuierat, șoptindu-mi apoi că ăsta-i secret de stat, mi-a făcut cu ochiul, apoi a tăcut îndelung, uitându-se la fotografie și sucind-o pe toate părțile, de parcă n-ar fi văzut bine, între timp s-a lins pe buze de câteva ori, a clătinat din cap, s-a ridicat și l-a strigat pe celălalt muncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a ajuns, muncitorul pe nume Feri i-a întins, fără o vorbă, fotografia, uită-te bine, n-o să-ți dai seama din prima, dar uită-te cu atenție, i-a spus. Atunci și muncitorul pe nume Traian s-a uitat îndelung la fotografie, a sucit-o și el pe toate părțile, apoi a clătinat din cap, ce-ar trebui să văd, a întrebat, că nu văd nimic. La care Feri iarăși s-a lins pe buze, pentru că ai orbul găinilor, d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eu nu știu nimic și că sunt un tâmpit și că se vede că n-am avut încă iubită, el văzuse deja fete goale, și încă de trei ori, una din verișoarele lui l-a lăsat să i se uite îndelung între picioare, și verișoara aia avea deja păr acolo, jos, m-am uitat deci în continuare la Iza, cum își înclină puțin capul într-o parte în timp ce scrie, dar n-am putut să-mi imaginez cum arată ea între picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am urat și eu la mulți ani și i-am spus că nu, între timp am mai luat un cornuleț, mușcând din el precaut și sperând că n-o să mai aibă gust de mucegai, însă avea, l-am molfăit deci îndelung, și atunci bunicul mi-a spus că știe că mama nu-i iubește, știe și cât de greu e pentru mine că nu pot să-mi iau cadourile acasă, de aceea anul acesta o să primesc în dar ceva ce nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
verifice, să vadă că învăț. Ușa camerei a rămas întredeschisă, am auzit-o pe mama intrând și ieșind din dormitor, apoi intrând în bucătărie, ușa dulapului a scârțâit, cred că și-a luat un pahar, fiindcă am auzit apa curgând îndelung, pesemne ca s-o mai răcească, apoi a băut apă, aruncând în chiuvetă restul din pahar, și-a tras un scaun și s-a așezat, în acest timp eu m-am pus pe vine, lângă biroul meu, am scos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca discul să revină de la sine, ci l-a tras înapoi cu degetul, făcând să țăcăne telefonul, apoi s-a așternut liniștea, mama parcă nici nu mai respira, aproape că se auzea cum, la celălalt capăt al firului, telefonul sună îndelung, și atunci, în sfârșit, pesemne că cineva a răspuns la apel, pentru că mama a strigat de vreo trei ori, tare, în receptor, alo, dacă tot au ridicat, să-i și răspundă cineva, ce treabă-i asta că nu-i răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mămăligă. Deodată a luat ceaunul de pe foc, creanga a azvârlit-o câinilor, apoi s-a ridicat și ne-a chemat la el, a dat jos găleata de pe borcan și a pus-o lângă el, a luat borcanul și a băut îndelung din spirtul de culoarea plumbului, lăsându-l jos numai când am ajuns noi acolo, atunci am văzut pe masa de camping șase borcănașe aliniate, caporalul le-a umplut cu spirt, gura borcanului fiind largă, o parte din acesta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de amărăciune o cuprinse, ca și cum și-ar fi dat seama dintr-odată că Lands’en și toți din familie o respingeau. Ca și cum copilăria ei lipsită de griji și radioasă pe insula aceea n-ar fi fost decît o minciună. Plînse Îndelung pînă ce căzu Într-un somn agitat. Furtuna continua să bîntuie pe afară cînd o pală de vînt mișcă perdelele de voal ale patului unde În sfîrșit se odihnea. În penumbră, ușa camerei se deschise Încet, pe tăcute. Pierdută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Senzualitatea gesturilor ei nu-i mai dădu timp să abordeze subiectul, Christian o cuprinse În brațe. Mai tîrziu, Își spuse ea, rostogolindu-se pe pat. A doua zi dimineață, un soare strălucitor inunda camera cînd Marie se deșteptă. Îl privi Îndelung pe Christian, Încă adormit alături de ea. Avea, În somn, un aer preocupat, două cute verticale Între sprîncene. Moartea lui Gildas Îl făcea să se simtă orfan. În cursul nopții, se strînseseră unul Într-altul, ca niște copii, și el avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui, părăsind grota de acum complet Înecată de mare. Tunelul urca În pantă lină. Se tîrÎră cam vreo douăzeci de metri, cu veșmintele agățîndu-se de asperitățile pietrei, cînd galeria se lărgi, Îngăduindu-le să se ridice. Exclamația tinerei femei răsună Îndelung ca un ecou. Mai Înainte chiar ca lanterna să lumineze locurile, știa deja despre ce era vorba. Se aflau Într-o vastă cavitate naturală și circulară - avînd cel puțin zece metri diametru - scobită chiar În stîncă de apa mării În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cu nici două ceasuri În urmă, se dusese la căpătîiul lui Yvonne. Obținuse de la prietenul lui Dantec permisiunea unei scurte Întrevederi. Ținuse să se ducă s-o vadă, simțind că aceasta va fi cu siguranță ultima lor Întîlnire. Se priviseră Îndelung, fiecare reamintindu-și În tăcere de momentele trăite alături. Yvonne vorbise prima. - Ești un monstru, Arthus. - Poate. Tu și cu mine sîntem monștrii din Lands’en. Avuseseră același gînd, În aceeași clipă, ea fu cea care-i dădu glas Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
te ții după ei... - Gwen... Pierric Începuse să șușotească. În mod absolut surprinzător, vocea lui avea un timbru de copil, diverse expresii se succedau pe chipul lui pe care Lucas și Marie Îl urmăreau cu sufletul la gură, fascinați. Stătuseră Îndelung la sfat cu psihanalistul, dîndu-i toate detaliile pe care le aveau despre ce știau ei În legătură cu comportamentul copiilor naufragiatori din noaptea aceea. - Gwen... Așteaptă-mă... Psihanalistul lăsă să se Înfiripe o clipă de tăcere, apoi Își Încurajă iarăși pacientul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dacă punem la socoteală un IQ ca al meu, amestecat cu ereditatea aceluia al lui Ryan, copiii noștri vor fi supergrozavi. - Ce? Ce tot spui? - Prostii. Acum mai rămîne să-i și facem. O luă În brațe și o sărută Îndelung, pasional. Indecent, gîndiră cei cîțiva martori care Întoarseră capul. Lands’en dispărea În zare. Pe situl de la Ty Kern, Încă pustiu, razele soarelui izbiră orizontal frontonul menhirilor. Iar pe unul dintre ei, cel care purta semnul soarelui, picături de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
istorie, Bruno Încă voia să vorbească despre ea cu bunica. Sigur, Își spunea imediat că e moartă; Însă era doar un gând intermitent, ce nu le Întrerupea cu adevărat dialogul. Când Își luă examenul de agregație În limbi moderne, comentă Îndelung cu ea notele obținute; totuși, Începea să nu mai creadă În aceste discuții. Cumpărase atunci două cutii cu cremă de castane; a fost ultima lor discuție importantă. La terminarea studiilor, numit În primul său post de profesor, Bruno Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acasă. Mi-a spus, nu prea știu de ce, că e singură la părinți. Era atât de fericită, atât de mândră că are un motiv ca să Întârzie la cină, că era cât pe ce să mă apuce plânsul. Ne-am sărutat Îndelung În grădină, În fața casei. A doua zi dimineața, am plecat la Paris.” La capătul acestei scurte povestiri, Bruno făcea o pauză. Terapeutul tușea cu discreție, apoi, În general, spunea: „Bine.” În funcție de timpul scurs, spunea ceva pentru a relansa discuția sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fac plăcere. — Te cred. Am impresia că ești un om destul de drăguț. Egoist și drăguț. Christiane Își scoate cămașa, se lungi de-a curmezișul patului, Își puse o pernă sub fese și Își desfăcu coapsele. Mai Întâi, Bruno Îi linse Îndelung vulva de jur Împrejur, apoi Îi excită clitorisul cu limbi ușoare și rapide. Christiane respira profund. — Vâră-mi un deget..., spuse ea. Bruno se conformă, apoi Își schimbă poziția continuând s-o lingă, mângâindu-i totodată sânii. Simțind că sfârcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se poate asocia un vector de stare unică Într-un spațiu Hilbert. Înțelegeți ce vreau să spun? — Desigur, desigur...”, mormăi slujitorul lui Cristos aruncând priviri În jurul lui. „Scuzați-mă”, spuse el brusc și se Îndreptă spre tatăl miresei. Își strânseră Îndelung mâinile, se Îmbrățișară. „Admirabilă ceremonie, superbă...”, spuse finanțistul cu emoție. — N-ai rămas la petrecere..., Își aminti Bruno. Era cam jenant, nu cunoșteam pe nimeni și era totuși nunta mea. Tata a venit foarte târziu, dar totuși a venit: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și se Îndreptă spre Madison, un bar de noapte de pe strada Chaudronnerie. Cu trei mii de franci, plăti o sticlă de Dom Pérignon pe care o bău cu o blondă foarte drăguță; Într-o cameră de la etaj, fata Îl masturbă Îndelung, cu pauze ca să nu ejaculeze prea repede. O chema Hélène, era din partea locului și făcea studii de turism; avea nouăsprezece ani. În momentul În care o penetră, ea Își contractă vaginul - Bruno avu parte de cel puțin trei minute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o strânse În brațe. Inimile lor băteau să se spargă. Mâncară Într-un restaurant italian, apoi urcară În garsoniera lui să facă dragoste. Bruno lustruise parchetul, pusese flori În vaze; cearșafurile erau curate și miroseau frumos. Izbuti s-o penetreze Îndelung, așteptând până ce ea avu orgasm; soarele, intrând prin spațiile dintre perdele, făcea să-i strălucească părul negru - În care se vedeau câteva reflexe cenușii. Christiane avu un prim orgasm, apoi imediat un al doilea, vaginul Îi fu străbătut de contracții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
societății, cunoștea probabil mecanismele aderării la lume; nici factorii psihologici nu puteau să-i fie străini; fata aceea avea probabil multe să-l Învețe. Se Întoarse acasă mărind pasul, aproape alergând, urcă Într-un suflet până la apartamentul vecinei sale. Sună Îndelung, de trei ori. Nu răspunse nimeni. Abătut, se Întoarse acasă; În fața ascensorului, se Întrebă ce se Întâmplă cu el. Era oare depresiv? Iar Întrebarea avea vreun sens? De câțiva ani, În cartier apăreau tot mai multe afișe chemând la vigilență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acoperiș de ardezie; alături curgea un izvor. Înainte de a intra, Michel scoase din buzunar un aparat de fotografiat Canon Prima Mini (zoom rectractibil de 38-105 mm, 1.290 de franci la FNAC). Făcu o piruetă de 360 de grade, privi Îndelung prin vizor Înainte de a declanșa; apoi reveni lângă ceilalți. În afară de Hipiotul-Negru, În camera principală se mai aflau o femeie ștearsă și blonzie, probabil olandeză, care tricota un poncho lângă cămin, și un hipiot mai vârstnic, cu părul lung și cărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Michel o urmărea din priviri. Am putea merge la alt doctor..., spuse el după o lungă tăcere. — Da, am putea, răspunse ea ca un ecou. Annabelle nu putea face dragoste, cicatricea era prea recentă și prea dureroasă; dar Îl strânse Îndelung În brațe. În tăcerea ce se lăsase, Îi auzea dinții scrâșnind. La un moment dat, mângâindu-l pe obraz, văzu că era ud de lacrimi. Ea Îi mângâie ușor sexul, era excitant și liniștitor totodată. Michel luă două comprimate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dealuri, drumul spre vest urma o pantă când abruptă, când lină. Oceanul scânteia, reverbera o lumină schimbătoare pe ultimele insulițe stâncoase. Rostogolindu-se rapid la orizont, norii formau o masă luminoasă și confuză, cu o stranie prezență materială. El mergea Îndelung, fără efort, cu chipul Învăluit Într-o ceață acvatică vaporoasă. Știa că Își Încheiase lucrările. În camera cu vedere spre capul Errislannan, pe care-o transformase În birou, Își pusese În ordine notele - mai multe sute de pagini, tratând subiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]