13,143 matches
-
tatăl. Sigur, lui îi dădea mâna s-o facă, el știa cum stătea treaba cu caii, făcuse armata la vânătorii de munte, luptase pe frontul antisovietic până în Caucaz. Iar mama, când venea acasă, își ducea mâna la nas și-l îndemna să-și lase hainele în șopron, afară. Rândaș i-a trebuit să fie?... își privea uimită bărbatul pe deasupra ochelarilor, apoi dădea cu resemnare din umeri. Curios, în loc să îl descurajeze, observațiile alor săi îl îndârjeau. Își amintea, ca și cum ieri s-ar
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
la biserică, a venit la tata cu o cărțulie. - Uite, mă, că băiatul tău a luat premiul doi! S-a bucurat tata că are băiat deștept, premiant pe locul doi. Cărțulia respectivă era un exemplar din “ Prohodul”, care m-a îndemnat să mă duc la biserică, la denia din Vinerea Mare. Mâna părintelui Băluță: strujanul și prohodul. Probabil că dăduse la toată clasa premiul doi. Cât de frumos a colaborat părintele Băluță cu domnul Arsu în acele vremuri de restriște! În anul
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
la loc! a mustăcit duios domnul Arsu. În schimb, cu disciplina, domnul Arsu era foarte categoric. Îmi aduc aminte că eram în clasa a treia. Stăteam în banca a doua cu prietenul meu, Țuțu, cu care mă înțelegeam foarte bine, îndemnându-ne reciproc și la învățătură și la hârjoană. Deseori continuam hârjoana și după ce se termina recreația, cu ghion-teli, pișcături de urechi, de păr, mâzgăleli reciproce pe cărți și caiete, mă rog, tot arsenalul comportamental sâcâitor și enervant pentru un învățător
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
patruzeci de ani, am participat la unele treburi gospodărești în cadrul întreprinderii unde eram salariat. Trebuia făcută o lucrare cu târnăcopul. Eram vreo treizeci de inși și...un târnăcop. Majoritatea erau mult mai tineri și mai robuști decât mine. Toți se îndemnau râzând să pună mâna pe târnăcop. Unii spuneau că nu știu să-l mânuiască (ce, vrei să-mi rup picioarele?), alții se fereau să pună mâna pe el (da’ acesta este greu, mă!). Când am luat târnăcopul și au văzut
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
îndemnuri: - Sss! Hai, rupeți, mușcați, că sunt bune! Luați cât mai multe, să vă săturați! Rupeți crengile cu totul! Altfel, le ia colegul pe toate și tu nu mai apuci, nu mai ai ce să mănânci. Sss! Sss! Așa ne îndemna șarpele lăcomiei. Toți ne-am înarmat cu bolovani, pietre, bucăți de lemne, scânduri, și am început să aruncăm în caiși. Alții, mai sprinteni, s-au urcat în ei și rupeau crengile cu totul. Ca apucații, ne repezeam să culegem cât
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Ce faci, moșule, cu-atâtea cuțite? Nu-ți ajung toporul și toporișca? - Ehe!... ce știi tu, babă, cu cine mă întâlnesc eu în pădure? A tăcut baba, mulțumită că l-a urnit la treabă. Pe drum, apucându-l frica, moșul îndemna boii cu biciul și striga în gura mare, deși drumul era pustiu: - Dii, boulenilor, nu vă fie teamă de urs sau de lup, că am în car o pușcă “dum-dum” și-i fac praf dintr-o pocnire! Când a ajuns
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
în nemuritoarea-i Glossă: „Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi și nouă toate; Ce e rău și ce e bine Tu te-ntreabă și socoate; Nu spera și nu ai teamă, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece.” Ioan CIORCA Referință Bibliografică: RETROSPECTIVĂ / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
RETROSPECTIVĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383230_a_384559]
-
dreaptă și mai bună. În calea sa se împletesc dorințe și speranțe cărora le dă avânt și le întreține prin focul său. “Din suflet rele când țâșnesc”, lumea devine mai întunecată, însă poetul caută mereu să readucă lumina în obscuritate îndemnându-ne să ne întoarcem în iubire pentru a ne sutura rănile. Cel mai frumos leac pentru a ne vindeca este, în viziunea poetului, iubirea. Deși “prin brazi adie vântul a-ntuneric”, Sandu Cătinean încearcă să înnopteze în rugi preacurate pentru ca
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
vorbește de Astrul cel Sfânt. “ Ah, oameni cruzi ce întinați iubirea / Voi l-ați ucis pe-al Țării Astru Sfânt! / Nu v-a păsat că poartă nemurirea! Și-acum veniți să-i plângeți la mormânt?..” Iată cât de frumos ne îndeamnă poetul să trecem pe cărările vieții având drept tovarăș cel mai curat sentiment uman, iubirea. Căci ea este, în viziunea poetului, rostul și sensul acestei călătorii numite viață. “ Toate vin și toate trec / Toate-s trecătoare / Dar de nu știi
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
Să-i pomenească doar de întâmplări, oameni și lucruri ce i-ar putea bucura inima. Da, așa va face, se legă față de sine Mira. În tot acest timp, Marieta îi lua seama și ochii săi mici, cafenii păreau s-o îndemne la povestit. Momentul ăsta îi aminti Mirei de durerea bunicului Vidu, care suferise ani buni din pricină că nepoții și nora nu-i vorbeau. Degeaba avea de toate, dacă ceilalți uitau să-l întrebe de vorbă. Cum era mândru, nu se plângea
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
Că-n felu-acesta a vorbit: „Trei iezi cucuieți, / Mamei ușa descuieți...” „Și, și?” - zise nerăbdătoare / Capra plângând. „Frate’ meu mare, Nătâng și neastâmpărat - / Precum îl știi - s-a aruncat La ușă s-o deschidă-ndată.” / „Și-atunci? Haide, vorbește-odată!” - Îl îndemna capra mereu. / „Atunci, în horn m-am ascuns eu, Iar mijlociul sub cherșin. / Cel mare-atunci, de sine plin, Merge la ușă, după care / Trage zăvorul cela mare.” „Și-atunci, ce s-a mai întâmplat?” / „Nănașul - lupul - a intrat În casă
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
de pe plajă ,nu pare să îi doară. Înăuntru este cu mult mai bine,acoperișul boltit,din păpuriș, face căldura uitată pe afară. - Ia și mănâncă ! E halloumi rămasă de ieri ,e rece acum ,dar poate că îți face bine, îl îndeamnă, punându-i în față farfuria cu brănza de oaie prăjită pe grătar. Putea să fie și de-o lună ! Era enorm de mulțumit că foamea leșinată o să-l abandoneze. Bătrănul îl privește cum înghite, îmaginea ușor ilară a tânărului care
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
faptul că au un Patron aidoma lor, ba nițel mândri că ei sunt asemănători lui. Aparatul administrativ și forțele de ordine pot fi socotite haita, o treabă urâtă: sunt susținut de oameni pe care-i detest. O pornire ancestrală îi îndeamnă să-și asculte și să-și apere liderul. Tot așa după cum un alt instinct, potrivnic, îi îndeamnă să-și arate colții și să-i sară Conducătorului la gât, în clipa în care îl vor simți slab. Rănit. Obosit. Bolnav sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și forțele de ordine pot fi socotite haita, o treabă urâtă: sunt susținut de oameni pe care-i detest. O pornire ancestrală îi îndeamnă să-și asculte și să-și apere liderul. Tot așa după cum un alt instinct, potrivnic, îi îndeamnă să-și arate colții și să-i sară Conducătorului la gât, în clipa în care îl vor simți slab. Rănit. Obosit. Bolnav sau prea încrezător. Pentru asta, mereu, c-un ochi trebuie să stau ațintit spre haită, iar cu celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
redactare. De-a pururi cabalistică, odată așternută pe hârtie. Pentru că nimeni nu va izbuti să afle o seamă de amănunte, care, însumate, reprezintă cheia; o păstrez. Uneori, am impresia că sunt un scrib ce transcrie un text preexistent; persuasiv, sunt îndemnat să iau decizii care nu mă reprezintă. Scriu pagini care aparțin ALTCUIVA! Încerc să scap generând întâi evenimentele, dacă nu cumva sunt împins spre asta tot de către... Poți să înnebunești. Unii își pierd mințile din alte pricini. Magistratul pentru că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
donjonul... Cred că, la mijloc, e tot mâna Magistratului. A adus pe cineva, un fel de uite-l-nu-e, încercând, astfel, să abată atenția oamenilor de la prigoana pe care - cinic - o numește carantină. „Molima de acolo se trage!” va zice și va îndemna gloata să atace Domeniul. Și babele se vor porni într-acolo, cunoaște el marfa!... În Stațiune, pregătirile pentru Carnaval sunt în toi. O săptămână și ceva de zbenguială, după o vară pocită. Ușile Lazaretului vor fi deschise cu o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
putut să fii!... Castelanul încă nu s-a arătat la față. Între el și restul lumii stă mereu Intendentul, zărit numai de la distanță. Din donjon, veghează, ia măsuri, se adresează nepoftiților printr-un tub acustic ce duce până la poarta Domeniului, îndemnându-i să plece. Uneori, folosește o portavoce: în câteva rânduri, chiar și o pușcă de vânătoare, a descărcat-o în aer... Nici Magistratul nu a izbutit încă să-l vadă pe Castelan; Intendentul i-a comunicat, prin tub, că, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din țară, aș părăsi planeta! Încă nu e târziu. Primul în Stațiune - Magistrat sau scriitor - e aproape o batjocură. Mai bine ultimul într-o lume puternică și civilizată. Decât codaș la oraș, mai bine fruntaș în sat. Proverb idiot, care îndeamnă la lene și la sedentarism, la idealuri mărunte! Un derbedeu de la oraș știe despre mersul lucrurilor în lume de șapte ori mai mult decât un învățător de țară! Decât Magistratul! Decât Preotul, care se crede unsul lui Dumnezeu! Un vânzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
citat din versurile lui. Se părea că, Într-adevăr, toți membrii Studium-ului Îl prețuiau. Dante roși, cuprins de o văpaie de orgoliu, și era cât pe ce să recite și restul sonetului, dar se Înfrână. Ceva din privirea celuilalt Îl Îndemna să rămână În gardă. Înapoia trăsăturilor de vulpe se ascundeau colții unui lup. Se mărgini să Îi mulțumească scurt. — Mă aflu aici ca să Îți cer un ajutor pentru cercetarea mea, zise el apoi. Am aflat că, Înainte să ajungi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
constata opoziția dintre intențiile papei și sfatul, cuvântul și faptele mele. Fața lui Acquasparta se Încordă Într-o grimasă. — Se pare că Încăpățânarea domniei tale nu s-a domolit, cu toate că responsabilitatea rolului pe care Îl Îndeplinești ar trebui să te Îndemne la atitudini mai Împăciuitoare. Ce anume Îți induce atâta siguranță? Ești cu adevărat atât de sigur că faptul că aparții de partida Albilor te pune la adăpost de capriciile sorții? Acum ai spatele acoperit mulțumită ocrotirii de care vă bucurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
jos, spre a crea un spațiu gol pe mijloc. Apoi, cu mânerul dăgii, Începu să lovească În fundul de scândură. Un sunet Înfundat răspunse la aceste lovituri. — Aici, În spate, peretele e gol, zise el. Se Înapoi câțiva pași, În timp ce Îi Îndemna pe polițai să Înainteze. — Dărâmați aici! Poate că era numai fantezia lui, dar i se păru că deslușește o mișcare dincolo de peretele din lemn. Era sigur că pe undeva exista un mecanism care să Îl deschidă, dar nu avea vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
auzit ca prin pâclă. Eva e o adevărată expertă În materie... Eva? Cine o mai fi fiind și Eva? Oricum, suna bine: Adam... Eva... Lipsea doar grădina Edenului - șarpele biblic era, conștiincios, la datorie, mi se Încolăcea insidios În minte, Îndemnându-mă, cu ancestrala-i perfidie, să mă precipit către pomul cunoașterii, să Întreb, să aflu. Ezitam totuși. Ceva Îmi spunea că nu e bine să forțez nota prematur: nu eu făceam regulile aici. Prin urmare, răbdare, tutun și cafea preparată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a mausoleului regelui persan Cyrus cel Mare - gesturi care, și ele, contribuie substanțial la armonizarea relațiilor dintre Învingători și Învinși, obiectivul cu bătaie lungă fiind fuziunea acestora Într-o realitate etnică supranațională. Faptul că Alexandru Însuși adoptă elemente vestimentare ahemenide, Îndemnându-și apropiații să procedeze la fel, și că Încearcă să impună macedonenilor obiceiul persan al prosternării confirmă intențiile sale de promovare a unei politici de asimilare reciprocă a celor două popoare. În fine - și cu asta Închei -, În vara anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
admira frumusețea inefabilă a naturii. M-am așezat încântată pe o bancă, privind cum boarea fura puful păpădiilor și îl purta pe aripile sale. Albinele căutau nectar pe tinerele floricele îmbătate de parfumuri. Am auzit că diminețile calde de primăvară îndeamnă la visare... Așa și este. Stând chiar foarte confortabil pe bancă, am adormit, deschizându-mi-se poarta spre vise. De visat, visez mereu, dar de această dată a fost ceva mirific. Eram undeva la mijlocul unui ocean imens, stăteam pe o
Magia există. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
nu mai am ce să fac i pak! Domniia voastră ești înțeleaptă și vei înțelege za ce voi să dzic. Almintrelea nu e.” Ajuns în acest punct al scrisorii sale, Broanteș șovăi; ce caractere să folosească pentru semnătură? Orgoliul îl îndemna să folosească măcar acum literele lui Vergiliu. Totuși, prudența lui funciară învinse: semnă în slavonă. Episodul 54 VIZIRIUL EXPLICĂ PROBLEMA FEMININĂ îN CONCEPȚIA OTOMANĂ Când Broanteș reveni la masă, tovarășii lui și viziriul se lăsaseră deja oftând mulțumiți și sătui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]