3,818 matches
-
mătase roșie. Femeia era lungită pe cerga de pe patul foarte jos, goală, cu pubisul întunecat, cu fața pierdută în valuri de lumină roșie. Pe el nu mi-l pot aminti. Ore și ore, până spre dimineață, am posedat-o amândoi, înfășurați în parfumul 112 sexului și subțiorilor ei, goliți de personalitate, de amintiri, de gândire, de voință, eliberîndu-ne în ea de substanța ființei noastre. Ceea ce în adolescență părea o halucinație copleșitoare și de neatins, ceea ce atunci era psihic și fabulos, se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și un ochi rimelat... Nu mai reușeam să mă concentrez. Nu mi-am dat bine seama când a început parada măștilor de carnaval, m-am trezit pur și simplu în mijlocul lor. Unul se costumase în Elvis Presley, altul în mumie (înfășurat cu totul în hârtie igienică), o țipă era Miss Piggy (avea un rât roz de cauciuc, prins cu elastic), iar alta încerca să-și miște repede nasul ca eroina din Ce vrăji a mai făcut 137 nevastă-mea. Cel mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
împietriți, unul de măreție, celălalt de nimicnicie, până când ne-am topit amândoi în pură, vidă, răcoroasă fascinație... Când m-am ridicat în capul oaselor, trecuseră poate ore. Noaptea era bleu, stelele aveau cele mai neașteptate culori, de parcă ar fi fost înfășurate în poleieli troznitoare 143 de ciocolată. M-am sculat fără nici un efort și am luat-o în sus pe alee. După câteva volute, am ajuns în parcul din fața conacului. Fântâna oglindea nebunia stelară ca și în nopțile trecute, dar nimfa
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
infinit îmi topea țesuturile; simțeam însă că panica asta nu era legată de Lulu, ci de altceva, de ceva mai adânc. Căutam în memorie ceva petrecut demult, vedeam fugitiv figuri de copii, locuri învelite-n magie. Era acolo un miez înfășurat în mii de straturi, era ceva la care Lulu trimitea și pe care nu-l dibuiam, care-mi scăpa mereu, pentru că de câte ori simțeam că m-apro-pii dădeam doar de detalii, o cămară de vechituri inerte. Și Lulu, care mă târa acum
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mult putrezit în mine, dar care mă privește mereu din aerul mai pur al oglinzii. De tine, Victor, singurul meu prieten, singurul pentru care scriu paginile astea bizare, mâzgălind filele albe cum aș impregna cu sânge și cu puroi tifonul înfășurat pe o rană. Tu știi ce a fost viața mea de atunci încoace. Anul de armată, apoi facultatea, cartea de povestiri cu succesul ei care m-a dat peste cap, apoi romanele, apartamentul din centru, Peugeot-ul... Delia, între atâtea altele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
puțin mai mare, Și eu verific acum cu vârful degetelor lănțișorul de aur cu medalion pe care îl port la gâtul meu de la paisprezece ani, nu mi-a spus totul părintele Ioan, nu mi-a spus că am fost găsit înfășurat într-o pătură în fața altarului în biserica cea veche, nu mi-a spus că nu aveam nici un nume, că m-a botezat el însuși, și nu mi-a spus că neîngăduindu-i jurământul făcut n-a putut să mă adopte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
are mare nevoie de ei doi ca să-i arate lui Theo drumul, încruntarea de adineauri a lui Theo se preschimbă ca prin farmec la auzul glasurilor vesele ale celor doi copii, se apleacă spre ei, îi sărută, râde cu brațele înfășurând trupușoarele neastâmpărate, Irina descoperă din priviri tablourile sprijinite de pereți, evadează zglobie din îmbrățișarea lui Theo, Vladimir o urmează îndeaproape, Uite! Un desen mare! Ce vezi acolo? curios Theo, spune-mi și mie! Amândoi copiii s-au oprit în fața Bunăvestirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ioan, Floarea din Drăgosteni e mama mea? Nu cred, fiule, mi-a răspuns părintele, nu-ți cunosc adevărata mamă, dar sunt convins că Floarea din Drăgosteni nu e mama ta, ea nu te-ar fi lăsat cu atâta grijă, bine înfășurat în altar, mintea ei săraca, dar părintele nu știe cu câtă dragoste m-a legănat în brațele ei, Floarea nebuna, și cum de la țâța ei albă ca laptele, Se spune, într-adevăr, că ar fi avut un copil, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de departe clopoțeii tresăream puternic așteptând să mă cheme, Nu m-a mai chemat, și continua sub ochii mei îndurerați să se prăvale pe podelele de lemn ale bisericii înaintea părintelui Ioan când ieșea cu darul, trupul ei firav, dar înfășurat în haine căpătate pe care le îmbrăca toate o dată, nepăsătoare la anotimpuri, trupul ei se cutremura pe covorul bisericii când poalele sfinte ale părintelui Ioan o atingeau ferind-o, Calcă, părinte! Calcă! o auzeam spunând printre suspinuri, și pieptul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
duș, Boris mai doarme, potrivesc apa mai mult rece decât caldă, Te-ai distrat cu franțuzoaica! îmi aruncă Boris în față, încercând să-și desmorțească toate membrele prin mișcări iuți ale trupului, eu abia ieșit de la duș cu un prosop înfășurat în jurul coapselor, Ce franțuzoaică?! Mireille! Eu?! Nu mai face pe naivul! Pot să intru și eu la duș? Nu înainte de a te explica! Nu-ți amintești de Mireille?! Nu! Ai făcut-o acolo, pe balustradă! În picioare! Ce?! Ești tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâinile lui protectoare pe umerii mei relaxându-i, lasă-te în voia mea, nu auzi decât o singură voce, eu îți vorbesc, vocea mea te ia de mână, îți relaxează trupul și vocea lui continuă să mă învăluie, să mă înfășoare, să mă mângâie, mi se strecoară în trup și pe unde trece vocea lui lasă în urma ei o pace calmă, pierd cite puțin din greutatea corporală, pleoapele încep să-mi cadă ușor, nu mă împotrivesc, vreau să trec mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
face-o! S-a uitat lung părintele Ioan la pictura lui Theo din biserică, au mai rămas de pictat pereții din apus, rezervați de tradiție donatorilor, și pronaosul, i-a adus fratele Rafael un scaun cu spătar și l-a înfășurat bine cu pled, se făcuse frig în biserică și i-a cerut fratelui Rafael sî tragă clopotul, clopotul cel nou încercat doar o singură dată, când l-au instalat meșterii făurari, atunci a vrut părintele Ioan să audă cum sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
biserica, frumos colorată, roșu, albastru, mov, verde, bordo, alb, nu lipsește nicio culoare, veșminte bogat ornamentate pe trupurile zvelte ale sfinților, Ai lumânare? se-ntoarce tata la mine, îmi duc mâna la buzunar, la batista dată de mama, mi-a înfășurat în ea lumânarea, Da! vom ieși să înconjurăm biserica și de aceea am nevoie de lumânare, de trei ori se înconjoară biserica, părintele în odăjdii în fruntea alaiului, urmat de slujbașii apropiați, în urma lor bărbații și apoi femeile, după primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atelier, se uită curioasă la această casă neobișnuită, o cenușăreasă în palatul unui prinț și zâmbește tot timpul, el o trimite la baie și ea stă acolo ore întregi, între timp noi sporovăim, bem bere, fata iese apoi din baie înfășurată în uriașul lui halat alb, cu părul ud pe care nu și-l poate descâlci, miroase a săpun și a șampon, Thomas scoate dintr-un dulap de lemn obiecte de îmbrăcăminte feminină, ea își alege întotdeauna toaleta, apoi trecem toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fiecare semnal ce-mi asaltează simțurile alertate de ușa din hol deschizându-se, zgomotul de pași înăbușiți de covor, clanța apăsată cu aceeași delicată grijă, de data asta nu e Corina, deși e ora la care, stau întins pe pat înfășurat în halatul de baie, am făcut un duș și o așteptam să-mi caute hainele în dulap, apăsarea pe clanță nu-i a Corinei, nici felul mai timid de a deschide ușa camerei, e tot o femeie, nu schițez nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trupului ei, așa ți-ar trebui ție, să vezi întreg travaliul frumuseții, să te lecuiești de, bărbatul de pe pătură își scobește între dinți cu un bețișor probabil pescuit din iarbă, femeia adună fără grabă resturile de mâncare, pâinea rămasă o înfășoară într-un ștergar alb cu dungi albastre la capete, oasele de la carnea de pui, copiii țopăie de nerăbdare, ar lua-o la fugă spre izvor, tatăl autoritar, nu, în fața oglinzii s-o vezi cum se fardează, își dă cu ruj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o liniștitoare tăcere, ca și cum dintr-o dată vântul de deasupra apelor s-ar fi potolit, Din cauza căldurii de afară, praful se ridică de-o parte și de alta a mașinii, geamurile sunt închise ca nu cumva, și parcă O ceață alburie înfășoară în pături succesive, Știu fără să mă uit prin geamul din fața mea că suntem deja printre subțiraticii mesteceni, prin oglinda ce îmi arată drumul parcurs deja, restrâns la dimensiunile perceptibile ale ochiului imperfect, îmi văd întreaga viață de până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scaunul pe cele două picioare din spate, își ținea degetul rănit în față, zgâindu-se la el. Nu îi venea să creadă că îl mușcase. Din nou. Și doar promisese ultima dată... Apăsă mai tare pe bucata de hârtie igienică înfășurată în jurul rănii și sângele roșu aprins trecu prin stratul subțire. —Spune-mi care sunt atuurile și slăbiciunile tale, o invită Calvin pe Ashling. Va trebui să fiu sinceră și să recunosc că cel mai slab punct al meu este munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un pumnal a fost înfipt în repetate rânduri în ochiul meu drept. Lisa își dorea să li se alăture, dar nu putea. Cireașa de pe tort a venit când Mercedes a intrat pe ușă cărând după ea bagaje pe care erau înfășurate bilete de aeroport. Se pare că fusese tocmai la New York, pentru un weekend. Târfă răsfățată, se gândi Lisa tristă. Târfă norocoasă. Și cum de toată lumea părea să știe unde fusese Mercedes, cu excepția Lisei? Mercedes fusese însărcinată să aducă diferite lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
gangsteri mexicani cu părul lins și uleios, dat pe spate, și îmbrăcați în costume zoot. Când am sărit din transportor la intersecția dintre străzile Evergreen și Wabash, având la mine doar un baston de un kilogram și jumătate, cu mânerul înfășurat în bandă adezivă, am fost de zece ori mai speriat decât am fost vreodată în ring și asta nu din pricina haosului ce ne împresura din toate părțile. Eram îngrozit de faptul că băieții buni se dovediseră a fi de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să înghiți praf mexican și să cerșești mărunțiș de la turiști. Pe înserat, când m-am apropiat de Ensenada, coloana s-a transformat într-un șuvoi migrator. Un lung șir indian ocupa latura de nord a șoselei. Erau oameni cu catrafusele înfășurate în pături și aruncate pe umeri. Fiecare al cincilea sau al șaselea emigrant avea o lampă sau o lanternă și toți copiii mici erau înfășurați și cărați în cârcă de mamele lor. Când am trecut de ultimul deal din afara orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
migrator. Un lung șir indian ocupa latura de nord a șoselei. Erau oameni cu catrafusele înfășurate în pături și aruncate pe umeri. Fiecare al cincilea sau al șaselea emigrant avea o lampă sau o lanternă și toți copiii mici erau înfășurați și cărați în cârcă de mamele lor. Când am trecut de ultimul deal din afara orașului, am zărit la poalele lui Ensenada, scăldată într-o pată de neon care, încetul cu încetul, înghițea toate luminițele ce străluceau în întuneric. Am coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am văzut scoțând o cazma mare. Flăcările luminau vechiul Dodge al detectivului particular. Lângă roata de rezervă am observat mai mulți țăruși de gard și niște cârpe. Mi-am pus revolverul la brâu și am confecționat din ele două torțe, înfășurând cârpele la capătul țărușilor, apoi aprinzându-le de la cruce. I-am dat una lui Dolphine și i-am spus: — Ia-o înainte. Mergeam cu pași mari prin groapa de nisip, ca niște nelegiuiți, cu bețele aprinse în mână. Terenul nisipos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i plăcea lui Kay. Mi-am amintit de prima oară când am văzut-o goală pe soția mea, m-am dezbrăcat și m-am întins în pat. Dușul se opri, așa că Brahms răsună și mai tare. Kay apăru în prag, înfășurată într-un prosop. — Iubi, am murmurat. — Vai, Dwight! îmi răspunse ea și lăsă prosopul să cadă. Am început să vorbim amândoi în același timp și să ne cerem reciproc iertare. N-am auzit toate cuvintele ei și știam că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rece, drumul era acum un soi de centură supraaglomerată Întinzându-se de-a curmezișul orașului. Era un adevărat coșmar În timpul orelor de vârf. Ploaia cădea În continuare, iar locuitorii Aberdeenului reacționaseră În felul lor obișnuit: câțiva se târau de colo-colo Înfășurați În geci impermeabile, cu glugi pe cap și cu umbrelele ținute strâns Împotriva vântului tăios. Restul călca apăsat udându-se până la piele. Toți păreau Înrudiți Între ei și plini de intenții criminale. Când soarele strălucea, Își lepădau hainele groase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]