5,200 matches
-
să spun că ai deja o afacere de succes la Londra, insist eu. Nu cred că e musai să ai o afacere și în New York, nu? Ai putea pur și simplu să... În momentul în care îi văd expresia, îmi îngheață cuvintele pe buze. Am înțeles, spun nervoasă. Atunci sunt sigură că totul o să fie bine. Până la urmă. O clipă rămânem amândoi în tăcere, apoi Luke pare să‑și revină și ridică ochii spre mine. — Mi‑e teamă că o să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a extins de șase ori limita de creditare anul trecut, zice John Gavin pe un ton nesuferit. Și care, de fiecare dată, nu a reușit să se mențină în limitele acelei extensii. Este vorba despre Becky Bloomwood care minte de îngheață apele, care a evitat mereu întâlnirile cu noi, care a arătat o lipsă totală de considerație pentru personalul băncii și care pare să creadă că noi existăm doar pentru a‑i finanța pofta ei insațiabilă de pantofi. M‑am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ei, i‑a venit o idee foarte interesantă. Zelda îmi zâmbește larg, și îi zâmbesc și eu. El crede că telespectatorii de la Cafeaua de dimineață ar fi foarte interesați să audă despre... mica ta problemă. Așa, spun, simțind cum îmi îngheață zâmbetul pe față. Ei, nu e... nu e chiar o... — Și s‑a gândit că tu ai fi persoana ideală care să participe la o discuție în platou și/sau la telefon, despre acest subiect. Ia o gură de milkshake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
conducător al Chinei, Hua, seamănă la chip cu o șopârlă bătrână. Pleoapele i se închid doar pe jumătate peste pupile, dându-i o expresie somnoroasă. Costumul lui gri îl copiază pe cel al lui Mao. Stă țeapăn, cu un zâmbet înghețat pe față. Când Doamna Mao pune testamentul la îndoială, el scoate din buzunarul de la piept un sul de hârtie și arată scrisul familiar, care spune Pentru tovarășul Hua Guo-feng. Cu tine la conducere, mor în pace. Ea râde isteric, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mă descurc cu căpeteniile războinice. Căpeteniile războinice... poate că... nu aș putea spune că Mao însuși nu a pus capcana... Vino încoace, Micuță Lună. Micuța Lună se ridică. Trupul ei subțire ca un băț e țeapăn și ochii ei sunt înghețați. Haide, fetițo, vino și așază-te lângă mine. Hai să pălăvrăgim. Înveselește-mă. Hai să-ți spun povestea vieții mele. Pentru că în câteva minute va fi o cu totul altă poveste. Voi fi numită Demonul cu Oase Albe. Haide, Micuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îi tremură. E deschis, se aude vocea primei doamne. Zhang Yiao-ci se avântă înăuntru. Își ține mâna dreaptă pe arma de la spate. Doamna Mao Jiang Ching e așezată pe canapea, cu o cană de ceai în mână. Calmul ei îl îngheață pe bărbat. Omul privește în jur. Îl năpădește transpirația. Dintr-un tablou de pe perete, o pasăre cu picioare lungi se zgâiește în jos. Doamna Mao vorbește, apoi râde ascuțit. Am prevăzut de mult timp această zi! Am împrăștiat flori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
întâi, de încèlzire și de îndepèrtarea zèpezii din jurul cabanei pentru că invitații sè-și poatè parcă mașinile, iar fetele, soția lui și Ioana vor trece la bucètèrie, Prima surprizè neplècutè nu întârzie sè aparè, țevile de apè din baia de sus sunt înghețate, una dintre ele se fisurase și prin locul pe unde picurase apă s-a format o stalactitè de toatè frumusețea, În prezența lui Virgil, insensibil la frumusețea lumii și cu gândul la tot soiul de lucruri prozaice, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
negru care trage, acoperit cu un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre mine, pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui? -- Cine? — Eu sunt oaia cea pierdută... Și mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dormeam!... Ce bine era! Iancu se răsuci sub pilotă, scoase o mână afară, dar o băgă repede la loc. Privi surprins spre bălăriile țepoase crescute peste noapte la fereastra lui. Răspândeau mireasma frigului cumplit de afară și acea mireasmă îi îngheță dintr-odată nările. Își acoperi nasul cu pilota, închise ochii și încercă să reia visul întrerupt. Dibui undeva, prin ființa lui somnoroasă din adânc, dar nu-și mai regăsi visul. În schimb, țâșni foarte clar, negru pe roz, afișul spectacolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a fi une grande caca-maca - expresie favorită folosită, de obicei, pentru a marca greșelile altora -, dar și pe rânjetul zeflemist care răzbea printre rândurile acelui raport confidențial. Dacă se gândea însă la duplicatul expediat, peste capul lui, direct împăratului, atunci îngheța de frică. Acel MEN, autorul raportului, nu și-ar fi permis să facă asta, dacă ar fi fost doar un simplu informator. Rămânea valabilă doar varianta cea mai înspăimântătoare. Acel MEN era însuși temutul „ochi” al împăratului. Ledoulx trecu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din ei, rău, tot pă lângă garduri, sprijiniți cu un umăr, așa, dă ele, că li se tăiaseră picioarele dă frica morții. Apoi mișcă ceva printre nămeți și văzurăm, fraților, o arătare, un strigoi, gol și vânăt. Tot întindea mâna înghețată spre Glavnoe Komandir. Să-ndură careva și-i aruncă un posmag. Și, drept spui, pă crucea mea, că nu l-a mai mestecat, nu l-a mestecat dăloc. S-a scurs posmagu’ ăla pă gâtu’ lui cum să scurge votca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
speriat de moarte. Când întorcea ochii spre Dante Negro, acesta nu reușea să-i prindă privirea. Marchizul privea dincolo de momentul prezentului, undeva, acolo unde continua să se deruleze ceva înfricoșător. ― Ne putea îngropa viscolul. Ne puteau mânca lupii. Puteam muri înghețați pur și simplu. Ah, gerul! Îngrozitor! Minus treizeci de grade Réaumur. Pronunță ultima consoană prelung, ca scuturat de friguri. ― Dar de ce a plecat singur? Asta nu pot să înțeleg. Și cum de și-a părăsit el soldații, mai ales? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Oh, dar și așa a fost înspăimântător!... Ca să trecem totuși Berezina, împăratul a distrus trei case și, cu lemnul din ele, s-a încropit de bine, de rău un fel de pod plutitor. Oamenii lucrau în apa aia rece. Mulți înghețau. Îi vedeam curgând, da, curgeau așa, la vale, printre sloiuri... Mă uitam la împărat... Era de nerecunoscut... Nu mai asculta pe nimeni, nu mai recunoștea pe nimeni. Nu mai avea nici o fărâmă de suflet omenesc în el. Și, ca și cum asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
soră-mea, Roza - de s-a-necat În iaz, acum un an; și fiindcă i-ai zmuls tatei barba, după ce ai spart geamurile casei; fiindcă... - las’, că găsim noi, n-ai grijă... Noi găsim tot...» Mă uitam la el - Îmi Înghețaseră picioarele. Știam că orice-aș fi zis, degeaba... Cum e și omul... Înainte, când auzeam, citeam ce fac și ce dreg bolșevicii În Rusia, ziceam: O fi și așa, dar parcă prea gogonate, toate: cum să te aresteze - fără motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
peste Nistru, tot ce-i cade sub mână, o fi simțind că n-are să facă mulți purici pe la noi... Au venit ploile de toamnă, nu se mai putea intra În pădure - ce-ar fi făcut Românul: ar fi așteptat să Înghețe pământul, să poată intra. Dar Rusu-i Rus: ce nu poate lua cu el, strică, distruge: a dat foc lemnelor - stive, steri, grămezi, trunchiuri; săptămâni Întregi au ars copacii noștri, gata-tăiați, din vară, oamenii erau duși cu de-a sila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
stâng al Sofiei, de parcă aceasta l-ar fi salvat de la un chin înfricoșător. Paolo a avut prezența de spirit să ia câteva bomboane de ciocolată înainte să i se alăture lui frate-su. De-acum David tăcuse. Pe chip îi înghețase o expresie plină de teamă. În sală erau peste trei sute de oameni, dar Alison nu mai auzise nicicând o tăcere atât de mormântală. Sofia stătea acum la nici o jumătate de metru de ea și de Luca. Ochii de italiancă, închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
politețea tipic englezească, astfel încât te așteptai s-o auzi întrebând unde este toaleta. Dar nu poți să-i vorbești surorii mele așa. Sofia s-a oprit din mers și a fixat-o cu o privire care te făcea să-ți înghețe sângele în vene. — A, dar pot. Și am și făcut-o. Și tot așa o să-i vorbesc și altă dată, dacă îmi convine mie. Ai priceput? Louise s-a prăbușit la loc, în scaun, și-a ridicat din umeri către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cuprins cu privirea întregul spațiu cu viteza luminii. Nimic și nimeni. Doar o cană cu cafea pe jumătate goală așezată pe masă și jucăriile lui Milly împrăștiate pe podea, așa cum erau întotdeauna. Apoi a văzut-o și sângele i-a înghețat instantaneu în vene. O tigaie stătea încă pe unul dintre ochiurile aragazului. Focul mai pâlpâia dedesubt, dar conținutul recipientului arsese complet, transformându-se într-o crustă carbonizată. Nick a stins focul. Era absolut imposibil ca soția lui să fie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Și, în al doilea rând, femeia nu era deloc de acord cu părinții care dau dulciuri copiilor. Orice fel de dulciuri. Am înțeles. Vocea lui Jenny era aspră, iar privirea pe care i-a aruncat-o lui Susan ar fi înghețat și lava topită. —Ai de gând să-ți pierzi și ceilalți dințișori cât mai repede cu putință, nu? Susan s-a simțit din nou ca o fetiță de opt ani, stând mută în fața îngrozitoarei directoare de școală care-o mustră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o altă dată. Tocmai când femeia se întorcea să plece, din spate s-a auzit sunetul specific al tocurilor clincăind pe o podea de lemn și o siluetă s-a profilat în spatele geamului mat al ușii de la intrare. Alison a înghețat din cauza tensiunii. Înghițind în sec, femeia a încercat să-și compună o expresie care să pară prietenească, nu războinică. Când ușa s-a deschis, a încercat să și surâdă. —Bună. Eu sunt, a adăugat ea deși nu era necesar. Preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prezervativ. Julia a ridicat din umeri. Se pare că le-a zis alor lui c-a avut prezervativ, dar că bășica a fost spartă sau ceva în genul ăsta. —Hmmmm, Fiona nu părea deloc convinsă. Eu zic că minte de-ngheață apele. Și? Acum ce-are de gând să facă? Rămâne cu Deborah sau nu? — Da, a mormăit Julia având gura plină cu salată Cezar. Se pare că e un tip cu principii. I-a zis lui Jade că, după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
noaptea adăpostindu-mă de vânt. Foarte sus pe cer trebuie să fi fost luna - dacă, spre nenorocirea mea, Alah n-ar fi vrut ca acea noapte să fie fără lună -, când mă trezi un țipăt atât de neomenesc, că-mi îngheță sângele în vine și mă făcu să mă ghemuiesc, cuprins de panică. Așa stăteam când se auzi din nou țipătul acela înspăimântător, după care urmară atâtea bocete și vaiete, că mi-am zis că e un suflet chinuit în iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de atâtea ori pe potecile deșertului, dintr-o dată, descoperi una nouă, sclipitoare și iute, ce brăzda cerul, hotărâtă și constantă, nu ca zborul nebun și trecător al stelelor căzătoare ce se prăbușeau pe negândite în neant. Pentru prima oară îi îngheță sângele de groază, căci în memoria lui și în memoria strămoșilor lui, în tradiții sau legende, nimeni nu pomenise de o asemenea stea care se întorcea urmând un drum identic noapte de noapte, și căreia i se alăturară în anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din experiență că acel frig trădător reușea să se strecoare în oasele călătorului inconștient, îl îmbolnăvea și făcea apoi ca articulațiile corpului să-i rămână ca anchilozate și dureroase, refuzând să răspundă prompt la comenzile creierului. Trei vânători fuseseră găsiți înghețați pe pământurile pietroase de la poalele munților Huaila, și Gacel încă își mai amintea cadavrele lor, înghesuite unul într-altul, unite prin moarte în acea iarnă friguroasă, când tuberculoza i-l luase și pe micuțul lui Bisrha. Păreau că zâmbesc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lovitură, ce părea aproape o întrebare timidă; dorința de a constata că era într-adevăr vorba de o luptă pe viață și pe moarte. Răspunsul, ce-l obligă să facă un salt înapoi ca să evite furioasa lamă a dușmanului, îi îngheță sângele în vine. Gacel Sayah, inmouchar al temutului popor Kel-Talgimus, voia să-l omoare, nu încăpea nici o îndoială. Era atâta ură și atâta dorință de răzbunare în lovitura pe care i-o dăduse, de parcă acei necunoscuți cărora le oferise găzduire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]