4,243 matches
-
viața civilă. Îl găsise agonizând după un atac aerian într-o groapă de proiectil, cu buzele vinete și intestinele revărsate printre degetele chircite pe abdomenul transformat într-o rană uriașă. Murise într-o dimineață cu cer senin și parcă la fel de înghețat ca și zăpada din jur. Pe un teren ceva mai înalt săpase o groapă, iar din două scânduri improvizase o cruce. Dezlănțuirea bruscă a unui intens foc de artilerie tulburase scurta rugăciune a preotului pentru odihna sufletului celui răposat. Asistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un mini ambuteiaj în foiala nervoasă a trecătorilor grăbiți, fapt pentru care unii îi aruncă din mers priviri mirate sau contrariate atunci când trec pe lângă el. Dar asta nu-l deranjează. Ca o torță uriașă ce alungă frigul dintr-un loc înghețat, un sentiment plăcut de bine îl cuprinde și inspiră adânc aerul plăcut răcoros al dimineții. Ce reală desfătare să calce din nou pe asfaltul curat fără să mai fie nevoit să stea cu cizmele înfundate până la glezne în mocirla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bombardierele continuă să lanseze torpile și bombe, lăsând în urmă durere, moarte... Și deodată, tăcerea izbește dureros timpanele. Obișnuiți cu infernul bombardamentului, liniștea grea torturează nervii zdruncinați ai celor din beci până în apropierea unei izbucniri demente. Cât au stat așa, înghețați ca niște statui, încătușați de întunericul ce năștea fantasme înfiorătoare? O clipă? Un minut? Un ceas? Creierele lor timorate percep în sfârșit încetarea alarmei. Răbufnesc violent pe ușă precum o apă vijelioasă scăpată din stăvilar, cei din spate împing pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nemișcarea este indispensabilă, altfel poate fi descoperit. Și nimeni nu îndrăgește prea mult lunetiștii, indiferent de tabăra căreia aparțin, ca să-și mai facă iluzii despre cum ar putea fi tratat în cazul că va cădea prizonier. Respiră cu greutate, aerul înghețat îi lipește dureros nările și are impresia că odată cu el pătrunde în plămâni lama tăioasă a unui cuțit. Mișcă un picior, simțindu-l cum alunecă dureros pe podeaua din lemn. Articulațiile înțepenite protestează zgomotos, incapabile să ducă mișcarea până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
peste creștetul capului, clătinându-se ca o marionetă dezarticulată scăpată din mâinile păpușarului. Cu un muget asurzitor, o bombă percutează solul în apropierea lui și suflul îl aruncă câțiva metri mai încolo. Forța exploziei aruncă peste el bucăți de pământ înghețat, diferite resturi carbonizate și zăpadă murdară. Un nor uriaș de fum și flăcări îl ascund vederii. Cu încărcătura epuizată, avionul se înalță apoi se pierde imediat înghițit de norii cenușii. Fără să țină seama de instinctul care-l avertizase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a postav îmbâcsit, răsuflări unsuroase, obiele obosite și lână udă, toate amestecate cu izul acru ce se ridică din tălpile nădușite ale bocancilor cazoni. Baraca are acoperiș, nimic de zis, dar printre crăpăturile pereților peticiți cu bucăți de tablă vântul înghețat suflă în voie și zgârie nemilos obrajii celor dinăuntru. Asta se simte mai ales noaptea când gerul fură din căldura godinului, un cub de fier ruginit care ține loc de sobă. Dar, oricum, nici unul dintre ei nu poate spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că lăsase în urmă coșmarul acelei perioade. Dar iată că se înșelase. Sau poate era numai o părere. Tot așa de bine poate să fie doar oboseala. Începe din nou să ningă, cu fulgi mari ca niște pufuri de păpădie înghețate. Înserarea se apropie vertiginos și în umbrele crepusculului copacii capătă forme fantastice. Altădată ar fi admirat imaginile oferite de natură, dar acum privește preocupat către ceas. Se întoarce către cel din spatele lui și îi face semn să pornească. Aplecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
indian și înfruntând vântul puternic, soldații urcă înnodându-și picioarele prin zăpada groasă așternută pe îngusta cărare ce se desfășoară în șerpuiri de reptilă încât au impresia că sunt urcați într-un imens carusel ce induce o amețeală sufocantă. Aerul înghețat rănește nările în timp ce coșul pieptului se irită sub avalanșa necontenită a rafalelor reci și usturătoare. Nimeni nu vorbește și asta nu neapărat din cauza consemnelor primite. Vântul puternic poate descuraja chiar și pe cei mai tentați să o facă. Cu fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pare rău pentru tine soldatule, din păcate doar o singură umbră va rămâne sub bătrânul felinar." Șerpește, fără ca cel mai mic zgomot să-i trădeze prezența, înaintează precaut. Desface tufișurile joase cu pieptul, lăsându-se indiferent plesnit peste față de crengile înghețate și fulgii reci. Ca un adevărat animal de pradă, micșorează distanța într-un mod măsurat, fără să se grăbească. Deprinsese acest talent de la un dezertor ucrainean, fost cercetaș în Armata Roșie. Trei metri. Doi, unu. Ghemuit la pământ, privește pendularea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu are. Nimeni nu știe asta. Important este cu cât curaj înfrunți până la capăt asemenea încercare. Croncănind, un cârd de ciori punctează orizontul ca să dispară lent în colțurile întunecate ale pădurii. Înregistrează automat, pașii cadențați care scrâșnesc ritmic pe zăpada înghețată a aleilor. Schimbarea gărzilor. Este deja ora optsprezece. Trece repede de la un gând la altul, surprinzându-se că se întreabă ce face Elfride la ora asta. De ce oare se gândește acum la ea? Din cauza frigului, care-i aduce aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uscate de sânge, apoi le încrucișase pios mâinile pe piept, cea dreaptă peste cea stângă. Înainte să-i coboare în groapă, patru soldați îi învelesc cu foile de cort. Cerul picură domol fulgi albi, maculați. Pare că plânge cu lacrimile înghețate ale părerii de rău. Tunetul artileriei se sparge înfundat undeva departe, în timp ce mitralierele, fără să facă economie la muniție, trag fără încetare. Toți soldații companiei se descoperă. Garda de onoare se aliniază. "...Veșnica lor pomenire, Veșnica lor pomenire..." Vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în perfectă stare. Dă ordin lui Bocioagă, transmisionistul, să cheme pe cei de la întreținere să vadă ce-i cu ea. Odată cu amurgul, își face apariția un grup de mecanici sub comanda sublocotenentului Răducu. Nu peste mult timp, furișată pe potecile înghețate, noaptea inundă munții cu mantia ei rece. Nicky duce o sticlă de rom găsit într-o cazemată celor care se chinuie să repare mașina blindată, mânjiți de unsoare până mai sus de coate. Stă în preajma lor cam o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de Romulus traversează rapid drumul, mistuindu-se în pădure împreună cu ceilalți oameni ai lui. IX Sturmbannführer Schultz deschide fereastra biroului pe care-l ocupă la etaj. Noaptea adusese o liniște grea, apăsătoare. Viscolul se sfârșise și acum totul este nemișcat, înghețat parcă într-o hibernare fără sfârșit în gerul lipsit de orice adiere de vânt. Sub el se întinde parcul cochet și bine îngrijit a fostului sanatoriu. Aleile betonate, delimitate de gardul viu și mărginite cu bănci din lemn, vopsite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
brutal cămașa, dezgolind privirii pieptul alb și gâtul subțire cu o cruciuliță de aur pe-un lănțișor scurt. X Gata de deplasare, spune șoptit Nicky lui Marius. Aburii respirației îi ieșeau din gură în valuri ce se pierd în aerul înghețat. Atenție, nimeni nu trage. Dacă întâlnim posturi de gardă, folosiți armele albe. Un singur strigăt s-au foc de armă și totul se duce dracului. Din ochii mijiți, pătrunși de lama frigului, se strecoară o lacrimă, rapid ștearsă cu dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
brusc peste ei, așa cum un scurtcircuit lasă fără lumină o cameră. Treptat, exploziile se răresc, după care încetează definitiv. O ceață subțire și mișcătoare acoperă pădurea, se agață de crengi ca apoi să se așeze în giulgiuri albe peste trupurile înghețate ale morților. Sus, pe cer, o stea solitară tremură în noapte. "Obiectivul continuă să fie în mâinile noastre, își spune Marius, dar cât mai putem rezista? Ar fi un miracol dacă reușim asta până mâine la prânz." Întins pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bătaia focului, fără retrageri și perioade de refacere, a cărui curaj nu va fi răsplătit prin onoruri sau medalii. Doar cu respectul salutului său. În cadență rapidă, câteva proiectile de mortier percutează violent solul. O ploaie de pietre și țărână înghețată cade dureros peste spatele, umerii lui. Izbită în plin, casca îi zboară la pământ. Înainte să o pună din nou pe cap, privește indiferent înfundătura schijei făcută în metal. La fel de brusc cum începuse, atacul se termină, apoi scrâșnetul metalic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rece” oferă surprize Europei în ceea ce privește Peninsula Balcanică, situația generală fiind extrem de complicată. Pentru prima dată de la încheierea celui de-al doilea război mondial, Europa s-a confruntat cu un conflict militar deschis — cel din interiorul granițelor fostei Iugoslavii. Problemele teritoriale, înghețate artificial după cel de-al doilea război mondial, reies la lumină în toată complexitatea lor (problema Transilvaniei între Ungaria și România, problema Basarabiei și Bucovinei de Nord între Rusia, Ucraina și România, disputa Kosovo între Serbia și Albania, problema Macedoniei
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
scîrțîia sub picioare. „E iarnă din nou! Nu mai au nici lemne să Încălzească locuințele. Aici am ajuns, spuse ivindu-se lîngă mine, În timp ce mă credeam singur. Era Înfășurat În pelerina lui albă, privea zăpada sticlindă de pe alee, strălucirea copacilor Înghețați. La ce te gîndeai?” continuă. „La ce să mă gîndesc?”, spusei. El Își Întoarse fața către mine. „Puntea la care am ajuns, spuse. La ce te-ai mai putea gîndi?”. După o oarecare pauză adăugă: „Îți mai făceai probleme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Își Întoarse fața către mine. „Puntea la care am ajuns, spuse. La ce te-ai mai putea gîndi?”. După o oarecare pauză adăugă: „Îți mai făceai probleme de conștiință. Ăsta e rezultatul mult trîmbițatei societăți fericite la care gîndeai. Copii Înghețați, bătrîni care mor În spitale neîncălzite, fără medicamente. Se spune chiar că În spitale, din cauza Înreruperii curentului electric pentru economie, au fost nou-născuți care au murit În incubatoare și că din acest motiv nașterea nici nu le-a fost Înregistrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vită, piept de rață la grătar, puii „Madras” , burgherii „el Toro Halfpounder” sau ceafa la grătar, garnituri precum cartofi prăjiți, copți sau piure în stil englezesc, legume, soteuri și orez. Ca desert se pot solicita: tiramisu, salate de fructe proaspete, înghețate, banane prăjite cu miere sau clătite cu ciocolată. De asemenea, meniul cuprinde un sortiment bogat de băuturi răcoritoare, ceaiuri și diferite feluri de cafea, precum și băuturi spirtoase, dar mai ales vinurile, în special cele italiene. De menționat este faptul că
Agenda2006-13-06-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284912_a_286241]
-
în 1990, în toiul protestelor și demonstrațiilor de stradă pentru sau împotriva noului guvern (Nelson, 1992). În Cehoslovacia regimul comunist instalat după înăbușirea Primă-verii de la Praga a preferat să reprime, decît să-și modereze pozițiile dure; a fost un regim "înghețat" (Linz și Stepan, 1996: 319). Totuși, exemplul demonstrațiilor de stradă din alte țări a fost urmat și la Praga. Pe 20 noiembrie 1989 s-a format Forumul Civic, o organizație-umbrelă a dizidenților, condusă de Václav Havel. Au urmat demonstrații masive
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
e instituție care să fi răspuns la adevăratele lui trebuințe. În mijlocul formelor cosmopolite, introduse la noi fără alegere, el e singurul ce si-a păstrat frumoasa limbă stăveche, frumoasele datine, cari și ele pier din zi în zi sub suflarea înghețată a unui veac străin de toată ființa noastră. Știm prea bine că nici Dumnezeu din cer, nici om de pe pământ nu mai e în stare a opri repedea cădere pe povârnișul fatal pe care am apucat. Peste douăzeci și cinci de ani
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se va aranja rapid". Nici pomeneală că s-ar fi convins că eu o iubeam pe Matilda, vrusese doar să se aranjeze el însuși. Matilda nu se bucură când îi povestii, firește, nici nu se înfurie, avu doar un surâs înghețat și sarcastic: "Știam, zise ea, că asta aștepta". Dar nu zise că bine că găsise ceea ce căuta, ca și când n-ar fi avut nici acum încredere în el, după ce își bătuse joc de noi atâta vreme. Nu se destindea. Probabil că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândeam, înainte s-o văd), explicațiile pe care nu le-ași fi auzit și nu le-ași fi înțeles și nici nu m-ar mai fi interesat. De aceea veneam adesea la întîlniri pregătit dinainte să aud obsedanta declarație, sumbru, înghețat, mortificat și treceau multe minute până să-mi vin în fire. Ea se învățase cu înfățișările acestea ale mele, nu le lua în seamă (nu tot astfel arătasem și în acea zi în bibliotecă, în ziua când venisem prima oară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu sânt absurd!" Și izbucnii în rîs! Mă credeam, ca altădată, soțul ei, puteam râde și jubila stăpân, așa-zicînd, pe situație. Reacția ei însă fu de o brutalitate totală și absolută. Atunci, pe loc, nu zise nimic, urmă o tăcere înghețată și străină, ne ridicarăm de la masă și ne despărțirăm. Aparent goală de sens sau dătătoare de liniște, pace adâncă între două inimi înstrăinate, dar care s-au iubit odată, discuția mă lăsă cu un sentiment turbure că eram amenințat fără
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]