KorAP: Find »[drukola/base=însura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...138 >

3,427 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

nu-l iubeam? Și el mă iubea pe mine, dar dacă nu se mai poate n-o să stai și să... Când am ieșit de la tribunal eram veseli amândoi, râdeam, mi-a sărutat mâna... Și acuma mă iubește, dar s-a însurat omul, o duce bine și nici eu... Atunci de ce v-ați mai despărțit, dacă... N-a văzut nimic în femeie! Cum n-a văzut, dacă zici că te iubea... Așa, n-a văzut, ca și domnul Petrini... Poți să iubești

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Cine ți-a spus prostia asta? Mama?!" "Ci nu e o prostie!", zise foarte fermă, în timp ce își înmuia preocupată pensula în culori. "În general, nu e o prostie, se întîmplă, dar în cazul de față este, tata nu se mai însoară." "Ci te întorci acasă, ci la noi?" Rămăsei tăcut. Conversația cu un copil nu e lipsită de riscuri. "Da, zisei pe gânduri, preocupat și eu de manuscrisele mele, de ce nu? Se prea poate! Se întîmplă și chestii de-astea! Dar

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Matilda se indignă. Nu e vorba aci de costat. Nu facem negustorie, mă costă sau nu mă costă." "A, izbucnii eu în râs, tu ai crezut că e un flăcău la prima lui dragoste! Tu nu știai că a fost însurat și a făcut și doi copii?" "Ei și? Doi oameni care suferă se pot înțelege între ei..." " Da, da, murmurai, doi oameni care... Așa este, ai dreptate... Și?! El ce zicea?" "Ce să zică, tăcea!" "Aha! Și tu ce ziceai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
spus doctorii din orașul nostru..." "Are familie?'', o mai întrebai. "Are o soră pe la București, care e vinovată de tot ce s-a întîmplat. E doctoriță de copii. Ea știa că fratele ei mai încercase de două ori să se însoare, dar respectivele, mai prudente și mai puțin sentimentale decât mine, deschiseseră bine ochii înainte de a face pasul... Era el inginer, băiat frumos și blând ca un mielușel, dar aflaseră ce cusur avea și nu se grăbiseră să se mărite... Eu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

opinii mai importante, cum ar spune un filosof contemporan. Prin expresia „știu tot“ trebuie să înțelegem, de altminteri, un domeniu destul de restrâns: ce slujbă are cutare, cu cine se cunoaște, ce avere posedă, unde a fost guvernator, cu cine e însurat, câtă zestre i-a adus nevasta, pe cine are văr primar, cine îi e văr de-al doilea ș.a.m.d., ș.a.m.d., tot chestiuni cam de felul acesta. În marea lor majoritate, acești atoateștiutori sunt niște coategoale și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prințesă și o cheamă Nastasia Filippovna, Barașkova după numele de familie, și trăiește cu Toțki, iar Toțki nu mai știe acuma cum să se descotorosească de ea, pentru că a împlinit tocmai anii potriviți, cincizeci și cinci, și vrea să se însoare cu prima-întâi frumusețe din tot Petersburgul. Pe loc mi-a dat a înțelege că tot azi poți s-o vezi pe Nastasia Filippovna, la Teatrul Mare, la balet, fiindcă o să șadă în loja ei de la benoar. Da’ ia încearcă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu domnișoarele Epancin, zvon absolut incredibil. În schimb, dădea crezare fără voie unui alt zvon și se temea de el ca de un coșmar: i se dăduse drept sigură vestea că Nastasia Filippovna știe cu absolută certitudine că Ganea se însoară numai pentru bani, că sufletul îi e negru, lacom, nerăbdător, invidios, infinit și disproporționat de vanitos; că, deși într-adevăr mai înainte pusese patimă în încercarea de a o cuceri pe Nastasia Filippovna, după ce cei doi prieteni se hotărâseră să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pe Nastasia Filippovna drept soție legitimă, începuse s-o deteste ca pe un coșmar. Cică în sufletul lui s-ar fi întâlnit într-un chip ciudat dragostea și ura și că, deși, după ezitări chinuitoare, acceptase în sfârșit să se însoare cu „femeia infamă“, jurase în sufletul lui să se răzbune pe ea pentru asta și s-o „stârpească“ apoi, după cum se zicea că s-ar fi exprimat. Nastasia Filippovna, zice-se, știa totul și pregătea ceva în secret. Toțki se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că mai vine încă o alianță matrimonială. Bună ziua! răspunse ea, la plecăciunea lui Ganea, fără să-l invite să ia loc. Te căsătorești? Dacă mă căsătoresc?... Cum?... Care căsătorie?... bâigui, zguduit, Gavrila Ardalionovici. Era grozav de intimidat. Întreb dacă te însori; poate-ți place mai mult această expresie... — N-nu... eu... n-nu, minți Gavrila Ardalionovici și roșeața jenei îi inundă obrajii. Privi iute spre Aglaia, care ședea departe, și-și feri imediat ochii. Aglaia îl privea cu răceală, calm, insistent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
eu, spuse Alexandra. Îi strânse tare mâna, îi zâmbi cu prietenie, cu gingășie și ieși. La Ganea nici măcar nu se uită. — Dumneavoastră, scrâșni Ganea brusc din dinți, repezindu-se la prinț de îndată ce rămaseră singuri, dumneavoastră le-ați trăncănit că mă însor! Vorbea repede și aproape în șoaptă, chipul îi era desfigurat de mânie, iar ochii îi sclipeau de ură. Sunteți un flecar nerușinat. — Vă asigur că greșiți, îi răspunse prințul, calm și politicos. Nici n-am știut că vă căsătoriți. Adineaori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
la asta mă refer, bâigui Ganea. Apropo, ia spuneți-mi ce credeți, chiar vreau să vă aflu părerea: merită acest „chin“ șaptezeci și cinci de mii sau nu merită? — Cred că nu. — Bine, asta am aflat-o. Și e rușinos să mă însor așa? — Foarte rușinos. — Ei bine, atunci aflați că mă căsătoresc, după toate astea chiar neapărat o s-o fac. Adineaori mai stăteam la îndoială, dar acum nu! Nu mai spuneți nimic! Știu ce vreți să spuneți... Nu e ceea ce credeți. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
sunt necunoscute. Ganea se agită tare în direcția prințului. — Desigur, nu știți totul, spuse el. La drept vorbind, de ce mi-aș lua pe cap o asemenea povară? — Mi se pare că situația este foarte frecventă; există mulți bărbați care se însoară pentru bani, iar soțiile nu lasă banii să le scape din mână. — Nu, nu, cu noi nu se va întâmpla așa... Aici... aici există circumstanțe... bâigui Ganea într-o îngândurare alarmantă. Cât despre răspunsul ei, nu mai am nici o îndoială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să strige, mulți dintre ei, cu toată ciudățenia împrejurărilor și a situației, simțeau că decorul se modifică. Alții erau derutați și așteptau neîncrezători. Iar alții șușoteau că treaba aceasta e dintre cele mai obișnuite, că s-au mai văzut prinți însurându-se cu te-miricine, chiar și cu țigănci luate de-a dreptul din șatră. În ceea ce-l privea pe Rogojin, acesta stătea în picioare și se uita în jur, cu fața strâmbată într-un zâmbet imobil, nedumerit. — Prințe, dragule, vino-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
încetul, și zvonurile răspândite prin oraș apucară să se cufunde în bezna necunoscutului. Ce-i drept, se povestea despre un ins, prinț și prostuț (nimeni nu-i putea indica precis numele), care primise pe neașteptate o moștenire uriașă și se însurase cu o franțuzoaică venetică, celebră dansatoare de cancan la Château des Fleurs din Paris. Însă alții spuneau că moștenirea îi picase unui general și că pe franțuzoaica aceea venetică, celebră dansatoare de cancan, o luase de nevastă un tânăr negustor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vrut să credeți, deoarece pentru dumneavoastră era mult mai interesant să vi-l închipuiți pe patul de moarte. Rămâi mult timp la noi? i se adresă prințului Lizaveta Prokofievna. — Toată vara, poate și mai mult. — Ești singur? Nu te-ai însurat? — Nu, nu m-am însurat, spuse prințul și zâmbi de naivitatea insinuării. — N-ai de ce zâmbi, se mai întâmplă. De casă te întreb; de ce n-ai venit la noi? Avem o atenansă întreagă în care nu stă nimeni; de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dumneavoastră era mult mai interesant să vi-l închipuiți pe patul de moarte. Rămâi mult timp la noi? i se adresă prințului Lizaveta Prokofievna. — Toată vara, poate și mai mult. — Ești singur? Nu te-ai însurat? — Nu, nu m-am însurat, spuse prințul și zâmbi de naivitatea insinuării. — N-ai de ce zâmbi, se mai întâmplă. De casă te întreb; de ce n-ai venit la noi? Avem o atenansă întreagă în care nu stă nimeni; de fapt, faci cum vrei. De la ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
educare de Pavlișcev, ca o rudă, că i s-a atribuit o zestre importantă și că toată această atitudine grijulie a dat naștere la zvonuri extrem de alarmante printre numeroasele rubedenii ale lui Pavlișcev; se credea chiar că el se va însura cu pupila, dar totul s-a terminat prin faptul că aceasta s-a măritat din dragoste (și aș putea demonstra acest lucru cu cea mai mare precizie) cu un funcționar hotarnic, domnul Burdovski, la vârsta de douăzeci de ani. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pe față; și eu tot așa am fost. Numai, rogu-te, nu jubila, scumpule, nu-i a ta; nu vreau să cred așa ceva și niciodată nu va fi! Îți spun ca să iei imediat măsuri. Ascultă, jură-mi că nu ești însurat cu aceea. — Lizaveta Petrovna, fiți bună, ce spuneți? zise prințul și mai că nu sări în sus de uimire. — Păi n-a fost cât pe ce să te însori cu ea? — A fost cât pe ce să mă însor, șopti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ești însurat cu aceea. — Lizaveta Petrovna, fiți bună, ce spuneți? zise prințul și mai că nu sări în sus de uimire. — Păi n-a fost cât pe ce să te însori cu ea? — A fost cât pe ce să mă însor, șopti prințul și își plecă ochii în pământ. — Atunci, dacă-i așa, pe ea o iubești? Acum pentru ea ai venit? Pentru aceea? — N-am venit aici ca să mă însor, îi răspunse prințul. — Ai ceva sfânt pe lume? — Am. — Jură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
însori cu ea? — A fost cât pe ce să mă însor, șopti prințul și își plecă ochii în pământ. — Atunci, dacă-i așa, pe ea o iubești? Acum pentru ea ai venit? Pentru aceea? — N-am venit aici ca să mă însor, îi răspunse prințul. — Ai ceva sfânt pe lume? — Am. — Jură-mi că n-ai venit ca să te însori cu aceea. — Jur pe ce vreți! Te cred; sărută-mă. În sfârșit, am răsuflat ușurată; dar să știi: Aglaia nu te iubește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
temut că eu... ai avut curajul să gândești că eu... Doamne! Poate, ai bănuit că te-am chemat aici ca să te prind în mrejele mele, pentru ca apoi să ne surprindă cineva și să te împingă, să te oblige să te însori cu mine... — Aglaia Ivanovna! Chiar nu ți-e jenă? Cum de-a putut să încolțească un gând atât de murdar în inima dumitale curată, inocentă? Pariez că nu crezi nici dumneata o boabă din ce spui și... nu știi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
zice golind o sticlă: „Tu, Grișa, ia spune-ne: unde ai găsit-o pe Anna73 ta?“ „Pe câmpiile patriei, iată unde am găsit-o!“ Eu îi strig: „Bravo, Grișa!“ Ei bine, așa a ieșit duelul, iar pe urmă s-a însurat cu... Maria Petrovna Su... Sutughina și a fost ucis pe câmpiile... Glonțul a ricoșat de pe crucea pe care eu o aveam la piept și l-a nimerit drept în frunte. „În veci n-o să te uit!“ a strigat el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ție o plăcere? Uite, strig acum, fiindcă ești de față: „Pleacă, Rogojin!“, iar prințului îi spun: „Ții minte ce ai promis?“ Dumnezeule? Pentru ce m-am umilit atâta în fața lor? Prințe, nu tu ești acela care mă încredințai că te însori cu mine, că n-o să mă părăsești niciodată, că mă iubești și mă ierți pentru tot, că mă re... mă res... Da, și asta mi-ai spus-o! Iar eu, numai ca să te dezleg de făgăduință, am fugit de la tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
singură. Izbucnirea era atât de puternică, încât putea să și moară; cel puțin așa i se păru prințului. Iată-l, privește-l! îi strigă ea, în sfârșit, Aglaiei, arătând cu mâna înspre prinț. Dacă nu vine acum, dacă nu se însoară cu mine și nu se leapădă de tine, ia-ți-l, ți-l cedez, n-am nevoie de el!... Și ea, și Aglaia se opriră parcă în așteptare și îl priveau pe prinț ca două smintite. Dar el, poate, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a plecat deja din Pavlovsk, și la ce bun am merge? — Ea o să înțeleagă, o să înțeleagă! bâigui prințul, împreunându-și mâinile a implorare. O să înțeleagă că nu așa stau lucrurile, ci cu totul altfel! — Cum cu totul altfel? Doar vă însurați, nu-i așa? M-da... mă însor. Da, mă însor! — Și-atunci cum e altfel? — O, nu, e altfel, altfel! N-are importanță că mă însor, asta nu înseamnă nimic! — Cum n-are importanță și nu înseamnă nimic? Doar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]