12,626 matches
-
comode, și îl revedea doar acum pe Magister, după mai mult de două luni; cu toate acestea, trecând peste prima euforie, pe care și-o ținuse cu greu în frâu, începea deja să simtă mușcătura deziluziei. Etius îi venise în întâmpinare și îl îmbrățișase cu cordialitate, arătându-i o bucurie a reîntâlnirii fără îndoială sinceră, însă lui, care îl cunoștea bine, nu îi scăpase o sclipire ciudată în ochi, întrebătoare și în același timp ironică. încă de la primul schimb de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre edificiu, împingându-și prizonierul și din când în când se întorcea să privească în urmă, în mod evident fiindcă era urmărit îndeaproape. Cu sabia scoasă din teacă, Cilonus îl chemă la sine pe celălalt milițian și se repeziră în întâmpinarea celor doi. Imediat ce ajunse în fața barbarului, încercă să-și înfigă în el daga. Soldatul, însă, îl împinse brusc pe prizonier, astfel că lovitura, în loc să ajungă în pântece, îi atinse doar coasta; el tresări, îndoindu-se, duse mâinile la rană, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înapoi, căpetenia bagauzilor desfăcu brațele, controlând poziția celor doi adversari; apoi cu un gest scurt al mâinilor, îi invită să înceapă lupta. De îndată, Metronius, ținându-se ușor aplecat înainte și înălțând pumnii ca să se stea în gardă, porni în întâmpinarea adversarului, care, rămas și el cu bustul gol, îl aștepta deja bine înfipt pe picioare, în mijlocul cercului de bagauzi. Ofițerul știa bine că toți erau împotriva sa - în afară, poate, de Ambarrus și, cu siguranță, Divicone - și că nimeni, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de un zâmbet cordial, nu întâlni nici o urmă de fragilitate; dimpotrivă, citi reflexele unui caracter energic și o expresie de așteptare nerăbdătoare. — îți urez sănătate, Prefectule! îi spuse imediat cu o voce fermă, chiar dacă ușor răgușită, și îi veni în întâmpinare, prompt, cu brațele deschise simplu, pregătite pentru o îmbrățișare. Așadar, îmi aduci vești de la Magister militum! Sebastianus îngenunche ca să sărute inelul episcopal și, ridicându-se, consideră că era de datoria sa să se scuze: — Da, Excelentissime, mă îndurerează să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Eudoxiu. Apoi, îndreptând arătătorul către cei ce se luptau în apropiere, strigă: — El e cu siguranță acolo! Sebastianus și Vitalius se năpustiseră deja înainte. Prefectul își înfipse sabia, cu o mișcare rapidă, într-un fals alan care îi venea în întâmpinare, în timp ce ordonanța sa arunca prima javelină, doborând un alt adversar. Printre puținii romani ce încă rezistau, Sebastianus îl recunoscu pe Marcentius, care, sângerând dintr-o rană în coastă, se apăra cu greu de doi atacatori. Prefectul îl ucise pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întindeau sau binecuvântându-și turma, ori de câte ori putea să o facă. Fața îi strălucea și repeta fără încetare celor care îi făceau loc să treacă: — Mulțumiți Domnului! Mulțumiți Domnului, care s-a îndurat de noi! Sebastianus îi veni de îndată în întâmpinare și se aplecă să-i sărute inelul. — E o zi minunată! îi spuse Anianus, cu vocea tremurând de emoție. — Da: Flavius Etius a venit la timp să ne salveze. — Dumnezeu ne-a salvat! preciză Anianus, corectându-l cu degetul ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce se înghesuia către el din toate părțile, privindu-l ca pe o apariție cerească. îl trase pe Sebastianus după sine, sprijinindu-se din nou de el. — însoțește-mă! îl invită, cu o voce frântă de emoție. Să mergem în întâmpinarea eliberatorului nostru. Să-i mulțumim lui Dumnezeu! Să-i mulțumim lui Dumnezeu! în ochii săi de culoarea cerului, limpezi, plini de evlavie, străluceau lacrimi de bucurie. 20 Balamber mergea pe străvechiul drum roman, ținându-și calul la pas; înainta nepăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acestea, dacă nu pentru altceva, atunci pentru a-și cultiva prestigiul personal, știa să fie generos cu cei care-l slujeau, iar Balamber îi era dator mai mult decât mulți ații. De aceea, și pentru respectul cuvenit, îi veni în întâmpinare împreună cu Mandzuk și Odolgan. Nu trebui să facă prea mult drum, oricum, fiindcă cele două căpetenii curând se opriră în fața sa. Utrigúr, sprijinindu-și ambele mâini pe mânerul argintat al șeii și aplecându-se puțin înainte peste grumazul calului, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până și atunci când fu vorba să lase o distanță de câțiva pași între cohorte. întors spre câmpul de luptă, constată că turingienii trecuseră la pas alergător. Pentru a le stăvili înaintarea, legionarii lansară prima salvă de javeline, apoi porniră în întâmpinarea dușmanului, însă nesiguri, fără avânt. îi chemă la sine pe Ambarrus, Almirus - cel care purta însemnul - și toți capii cohortelor. — Ascultați, le spuse. Trebuie să-i împiedicăm pe barbari să spargă linia. Nu trebuie să treacă, ați înțeles? O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
regăsiseră, pregătiri pentru înfruntarea altor atacuri. Se înnopta, iar Balamber, care fusese profund mișcat de cuvintele înflăcărate ale lui Atila, se îndepărtă împreună cu Mandzuk pentru a se alătura restului mingan-ului său. O mică siluetă cu părul răvășit îi alergă în întâmpinare și, acolo, în mijlocul războinicilor, se ghemui în el într-o îmbrățișare strânsă și tăcută, împingându-se cu capul în pieptul său. — Go-Bindan! exclamă Balamber, fericit să o revadă și surprins de izbucnirea aceea de afecțiune. încercă zadarnic să se elibereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
când auzi, printre râsete, vocea tunătoare a lui Ambarrus, sări din șa încă înainte de a-și fi oprit calul și își făcu loc cu pas hotărât, mergând către bivuac. Ambarrus îl recunoscu și se ridică prompt să-i vină în întâmpinare, ținând în mâna dreaptă un pocal de aramă și având pe chip zâmbetul cel mai cordial cu putință. — Te salut, Prefectule! E o plăcere să te văd în viață. Ieri a fost o zi mare, iar acum încă sărbătorim. Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încheie episodul, dar Balamber rămase adânc impresionat. Imediat ce se reluă marșul, se închise în sine și începu din nou să-și pună, și mai tulburat, întrebările ce adesea îi veneau în minte după ce la Campus Mauriacus Go-Bindan îi ieșise în întâmpinare la întoarcerea sa de la luptă, făcându-l să înțeleagă, prin forța brațelor sale, cât de important devenise pentru ea. Ce s-ar fi ales de copila aceea, dacă el ar fi murit? Ce soartă ar fi avut în mijlocul acelor războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și de treizeci de kilometri făcuți pe jos în timpul zilei prin munți, călătoream într-o noapte cu lună plină pe capra unei trăsuri. În toropeala luptei cu somnul, vedeam în copacii izolați de pe marginea drumului femei uriașe, care veneau întru întîmpinarea trăsurii, și în pereții albi ai caselor singuratice - stânci de calcar abrupte. Surprins și alarmat, îmi trebuiau cîtevasecunde ca să-mi corectez iluzia, pentru ca apoi, din nou, conștiința amorțită să-mi dea aceleași năluciri, aceleași femei cât clopotnițele și aceleași stânci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
gândul era concentrat ori patima adâncă. O gură mobilă, nesigură. Brațele albe, fine. Piciorul, ca o mână de mic, neliniștit. Mâna - nervoasă, șovăitoare. Mersul undoiat, cu capul aplecat ușor în dreapta, ca într-o figură de cadril, când îmi ieșea întru întîmpinare. O cunoșteam de doi ani. Nu ne spusesem nici o vorbă de iubire. Nici o aluzie. Dar discuțiile noastre, alimentate de lecturi de romane, de piese de teatru, de știrile zilei, se învîrteau, teoretic, toate în jurul iubirii. Îmi făceam un punct de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
măcar să-l afurisească pe neastâmpăratul Învățăcel... Își făceau un adevărat plan de bătaie: colindau Întâi rudele și familiile cu dare de mână, apoi mergeau și pe la ceilalți. Nu ocoleau nici casa preotului, situată la marginea satului, care le ieșea În Întâmpinare, Înălțându-și barba albă, despicat În două, și privindu-i cu ochi severi. Știau că nu trebuie să greșească nici o notă, așa că se străduiau din răsputeri să rotunjească frumos fiecare silabă, fiecare cuvânt. Banii strânși pe colind Îi Împărțeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fizionomia feței, afișând o mutră cât mai nenorocită. Strigă la Nando: „Așteaptă-mă vin imediat...!” Acesta se fâstâci retrăgându-se spre ușa care o deschise În așteptare. „E destul de târziu...” Auzind schimbul de cuvinte, Carla se Întristă. Îi ieși În Întâmpinare privindu-l rugător. „Ai Înebunit, vrei să pleci...!?” „Nu te necăji, dragă fată - o calmă el. Nando poate confirma...!” „Unde vă duceți...?” „La muncă, unde să ne ducem...?” „Cui spui tu povești - Îl cercetă ea căutându-i privirea. La ora
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mare ocol pentru a ajunge În calea Victoriei, datorită numeroaselor semne de Îndrumare a circulației, care de fapt nu erau În suficientă măsură bine plasate. Însfârșit, după o jumătate de oră ajunseră cu bine În fața agenției, Atena venindu-le În Întâmpinare suficient de alarmată. „Mă consideram părăsită...!” „E ora schimbului, justifică el. Șoferii se retrag la garaj pentru a face plinul, urmând s’o predea schimbului următor. Chiar și dumnealui urma să se retragă, dar ne va face acest favor,ducându
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a fi trimes la Închisoare.!! Având formulate În memorie toate aceste pericole, Tony Pavone Își construi un fel de apărare dacă va fi tras la răspundere de lipsa lucrătorilor, pășind optimist În curtea clădirii unde un lucrător Îi ieși În Întâmpinare. „Secretarul de partid Însoțit cu o gașcă de ginitori, a observat lipsa lucrătorilor...! A tunat, a fulgerat, a strigat În gura mare: La Curtea Marțială cu netrebnicul...!! Părerea mea este: În nici un caz, nu trebue să da-ți ochii cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aștepta mai puțin, Tony Pavone se trezi față in față cu Lct.Col. Tudose Ion. Tocmai se Întorcea dela Miliția Capitalei unde depusese o nouă reclamație Împotriva lui. Se prefăcu concentrat privind În altă parte dar, torționarul Îi veni În Întâmpinare cu mâna Întinsă. „Deci, nu te astâmperi...? Bine, bine,bagă de seamă...! M-ai reclamat la toate nivelurile, așai...? Bănuiesc, În momentul de față ai depus o altă reclamație Împotriva mea...! Însă tu Împreună cu sfătuitorii tăi nu realizați esențialul: aceste
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
presupune a fi secret, cu cât e mai secret cu atât el se răspândește În cele patru vânturi ale planetei, făcând oamenii să aprecieze sacrificiul uman. La ieșirea pe poarta spitalului, Tony Pavone o zări pe Atena venindu-i În Întâmpinare cu un masiv buchet de garoafe. Cu lacrimi În ochi, Îi căzu În genunchi sărutându-i mâinile. „Orice vorbă a-și rosti, nu va fi suficient pentru a-mi exprima recunoștința. Totuși, În puține cuvinte, mulțumesc...M-ai ridicat din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
minte câte zile vom avea de trăit. Întradevăr, aveau să-l țină minte. La câteva zile Tony Pavone, care nu mai avea nimic de lucru În unitate, se trezi căutând cu privirea laboranta care cum Îl văzu, Îi veni În Întâmpinare râzând. „Ți-ai Înbătat rău prietenii, bunul meu amic...!” „Ce vrei să spui...?” „Nu am realizat când au plecat din unitate, de altfel puțin mă interesa. La terminarea programului de lucru, pe o căldură ucigătoare, m-am Îndreptat către stația
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vijelioasă Înaintare ofensivă. Pericolul ca Germania să fie În totalitate distrusă de armata sovietică se Întrezărea și mai ales de pătrunderea ideologiei bolșevice, unii generali cu gândire democrată, a-u dislocat câteva armate din Franța și le-a năpustit În Întâmpinarea armatei rusești, lăsând ceva mai ușor de pătruns spre Paris, a armatei Aliaților ce se va concretiza cu intrarea În posesia labortorului cu energie nucleară. Iar În Europa războiul se va termina prin victoria finală din 9 Mai 1945, iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Sammler În rusește. Sammler Îi răspunse În poloneză: „Ce mai faci, Eisen?“ — N-ai vrut să te oprești să-mi faci o vizită În țara mea, așa că am venit eu să te vizitez În a ta. În acest reproș, o Întâmpinare familiară și tradițională Între evrei, exista măcar o urmă de normalitate. Nu la fel și În următoarea afirmație. „Am venit În America să-mi construiesc o nouă carieră.“ Karyera fu cuvântul folosit de el. Îmbrăcat În hainele strâmte de doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bărbătoase dedesubt - nasuri mari, gurile severe proiectate peste dinți ca piatra. Nu exista nimic care să te Întârzie prea mult În Gaza. Autobuzul se oprise pentru Sammler și tânărul părinte Newell În echipament de luptă din Vietnam Îi venise În Întâmpinare. Cunoscând războiul modern, părintele scosese În evidență lucruri care lui Sammler poate că i-ar fi scăpat când trecuseră de câmpurile irigate și intraseră În deșertul Sinai. Apoi Începuseră să vadă morții, trupurile de arabi neîngropate. Părintele Newell i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
timpul își scoate uneori veșmintele cusute cu fir la uscat pe locul odăii am făcut grădină cine-a știut că și florile dor ca atunci în fereastra prispei sub umbra viței de vie se leagănă fața lui Dumnezeu venit la întâmpinare ce-ai face tu în locul meu, Doamne? uneori iubirea își închide ochii a temniță în oase durerea sfârâie precum în candelă uleiul ajuns la ultima suflare griji descălțate de nădejde umblă cu sandalele în mână pe cruce n-a stat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]