4,963 matches
-
aplecă genunchiul, privind altarul - iar polițiștii care Îl urmau Îl imitară. Antonio nu intrase niciodată În Sant’Agostino. Înălțimea tavanului Îl impresionă. Așa cum Îl impresionase și cerul albastru presărat cu stele care străluceau pe cupola din dreapta. Peste capelele laterale erau Întinse pânze Întunecate, iar În centru se Întindeau bănci lungi de culoare Închisă. Coloane, marmure prețioase și statui erau Împrăștiate peste tot. Îl intimidară și-i aduseră aminte că nu mai fusese la preot de la comuniunea Valentinei, la care, la Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și de orhidee Împrăștiate pretutindeni, pe măsuță, pe lângă pereți. Plutea În salon un miros de flori și de medicamente. Era acolo și mama ei, o damă În taior, cu nasul cioplit de un chirurg estetician și cu pielea nefiresc de Întinsă pe pomeții obrajilor. Cu o voce stridentă, spunea fiecărui nou-venit că nu avea să permită niciodată micuței să-i spună bunică, deoarece era o surpriză cam amăruie să fie deja bunică la patruzeci și cinci de ani (avea aproape șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de prietene, femei tinere și drăguțe, frumos Îmbrăcate și ciripitoare, care Încercau să o liniștească pe tânăra mamă, spunându-i că În trei luni de zile avea să fie din nou slabă ca Înainte. Și apoi o zărise pe ea - Întinsă pe pat, cu spatele rezemat În pernă. Chipul Îi era umbrit de bretonul negru, iar În brațul drept avea o perfuzie. Cezariană - fără nici un pic de jenă, dama aceea repeta tuturor, cu voce tare, că fiica ei Înfruntase cu curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fac și pe celălalt. Îi trecu un smoc de vată Îmbibat cu alcool peste abdominali. Se vede că ești sportivă, comentă el admirativ. Ești tare ca marmura. — Nu joacă, preciză Miria. E doar rezervă. Valentina Închise ochii. Burta Îi era Întinsă ca un bongo. — Grăbește-te că pe la cinci trebuie să plecăm, Îl zori Miria, dispărând În spatele paravanului. Avem meci. — Hei, eu sunt profesionist, se zbârli Axel Rose. Nu mă grăbi, că dacă nu, Îi pot atinge o venă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Continuă să surâdă ca și cum treaba nu-l interesa deloc. Dar Emma cunoștea de douăzeci și unu de ani acel surâs și tonul nepăsător și degajat pe care Îl adopta atunci când suferea. Îl cunoștea din prima lor vară. Erau În camping la Lipari. Întinși pe spate În cort, goi, privind la stele prin plasa de țânțari. Antonio Îi ceruse să-i spună numele. Numele cui? răspunsese Emma fără să Înțeleagă. Numele primului. Când făcuseră dragoste prima dată - În mașină, patul căruia aveau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Într-o anonimă cameră nr. 236, dintr-un hotel de patru stele din Rimini, cu două ore Înaintea unui concert al celui de-al cincilea sau al șaselea solist de muzică ușoară, la Mitingul Prieteniei al Comuniunii și al Eliberării. Întinsă pe pat, scruta prin pătratul ferestrei cerul palid și amenințător, temându-se de apropierea unei furtuni care putea distruge serata. Cu timpul, din moment ce nici un proprietar al vreunei case de discuri nu se ivise pentru a-i spune că are talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a diverșilor conducători. Dar, de fapt, niciodată nu s-a bucurat de moartea oamenilor, nici măcar după ce a văzut murind câteva sute; chiar și atunci, când credea că s-a tăbăcit, ucigând în stânga și în dreapta, mai simțea durerea ca o pânză întinsă din capul pieptului și până-n beregată, deși de nimeni nu i-a părut mai rău ca de Pampu. Ba poate că a mai fost cineva, o femeie pe care a lăsat-o să cadă pe o stradă din Stambul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
oameni normali, însă nu putea să-i suporte. Pe Andrei Ionescu îl privea ca pe un pericol. Dar mai era și antipatia pe care i-o declanșa fața lor disprețuitoare, cu falca ridicată din când în când ori cu buzele întinse dintr-un colț de gură într-altul. Și n-ar fi fost chiar așa pornit dacă nu era vorba despre Giulia. Se gândea să intre în Andrei Ionescu, s-o iubească 40 de zile și să-l lase să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la socoteală. Își imagina că Andrei e la toaletă sau poate la un bufet. N-avea rost s-o întrebe pe Ancuța, pentru că ar fi ridicat un umăr, și-ar fi subțiat buzele și ar fi spus, scoțând o peltea întinsă de la a la î, n-am idee unde a plecat dânsul. Bine, asta își închipuia Giulia. În realitate, Ancuța știa că Andrei se trezise de-o oră, fumase cinci țigări și acum urca în Logan, să vină la serviciu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ta Să văd pe cine iubești! Lasă-mă să-ți ating sufletul, Să-ți înțeleg privirea! Lasă-mă să-mi pierd suflarea în tine, Să mă-nec de viață! Infinitul Aș vrea să stau în umbra unui nor de staniol Întinsă pe o floare cu zâmbetul gol Să-ți desenez pe cerul înstelat chipul, Să se oprească în loc timpul. Să alerg cu umbra ta printre nisipuri Pictând stele prin nimicuri Cu zâmbete de sticlă să ne alintăm, Printre ierburi infinitul să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ana-Rebeca, clasa a V-a Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea - Vâlcea profesor coordonator Constantinescu Mihaela Azur Infinitul albastru mulți zic că e Minciună! Infinitul e soare, lună și stea De unde? nu știu. Soarele fuge spre orizont cu picioarele întinse pre zenit. Luna privește mereu cu un ochi Întredeschis; de ce? nu știu Steaua sclipește mereu spre Est de ce? nu știu... și Multe lucruri nu au răspuns dar Se regăsesc în Paradis. Cerul+marea=Raiul Cerul+marea O ecuație zâmbitoare Ușor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a VIII-a Școala Gimnazială “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca - Cluj profesor coordonator Gabor Elena Paradisul pierdut Picurii sidefii loveau cu ultima putere dealul răpus de întuneric. Umbrele, parcă adevărate suflete rătăcitoare flancau colosala adâncime a văii, lăsând în urmă întunericul nestăvilit. Întinsă pe iarbă așteptam ca întregul spectacol să mi se deruleze în fața ochilor, să ia naștere, să înceapă acel joc de roluri paradisiac. Am auzit o notă, poate un MI sau un RE care se rătăcea prin aer. Se juca precum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cuvinte am încremenit: Însă ne vom vedea des. Și se ridică pur și simplu, parcă niciodată nu ne-am fi bătut cu frunze. A început să meargă, pe urmă s-a întors și s-a uitat la mine, care eram întinsă pe jos și m-a salutat strigând: Ciau, îngeraș! Pe urmă, a dispărut. M-am ridicat la rândul meu și m-am scuturat de frunzele ce mi se lipiseră de haine. Mi-am luat geanta trântită pe jos și mi-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
până la fântână, dar nici acolo nu era nimeni. M-am urcat chiar într-un copac de la marginea pășunii, dar Ruti nu se vedea nicăieri. Tocmai când mă întorceam să le spun că n-am găsit-o, am văzut-o. Era întinsă într-o albie secată, un loc cu totul dezolant și abrupt, unde mai scăpau câteodată mieii și-și rupeau picioarele. La început am crezut că Ruti era adormită așa, cu fața în sus. Dar când m-am apropiat, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stăteam întinsă și gâfâiam ca un cățel, simțeam că mă învârt prin văzduh. Și când am început să cad, n-am simțit nici o frică. Cerul era roz când am deschis ochii. Inna se ghemuise lângă mine și mă privea. Stăteam întinsă pe spate, cu mâinile și picioarele răsfirate ca spițele unei roți și cu goliciunea acoperită de cea mai bună pătură a mamei. Moașa m-a ajutat să mă ridic în picioare și m-a dus într-un colț ferit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe soțul meu și pe tatăl lui pentru că fuseseră de acord să-l plătească. O uram pe soacra mea pentru că făcuse ca lucrurile să pară mai ușoare. Mă uram pe mine pentru că eu eram cauza tuturor acestor lucruri. Am stat întinsă pe pat, înfofolită în pături, tremurând de furie și de frică și de o presimțire necunoscută, până când a fost adus înapoi la mine. Totul se făcuse în antecamera regelui. Shalem fusese primul și apoi tatăl lui, Hamor. Nehesi spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi trebuit să fiu epuizată și să nu mai văd nimic. Dar ura mi-a întărit spinarea. Călătoria înapoi la munte, legată ca un animal de sacrificiu, mă aruncase într-o furie care se hrănea din ea însăși cum stăteam întinsă pe pătură, rigidă și atentă. Vocile fraților mei mă făcuseră să mă ridic și m-am dus să dau față cu ei. Din ochii îmi ieșeau flăcări. Aș fi putut să-i ard pe toți până la cenușă cu un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
e tatăl unui băiat frumos. Eu am fost dusă într-o cameră liniștită și m-am cufundat într-un somn întunecat, fără vise. M-am trezit a doua zi dimineața plină de transpirație, cu capul pulsând, cu gâtul în flăcări. Întinsă pe saltea, am întrezărit lumina care curgea prin ferestrele înalte și am încercat să-mi amintesc ultima dată când fusesem bolnavă. Mă durea capul și am închis ochii din nou. Când i-am deschis, lumina se micșorase. O fată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
început, Prodan n-a vrut să ia, dar până la urmă a băgat mâna în pungă, umplându-și pumnul de caramele, când și le-a pus în buzunar, una era să cadă, muncitorul pe nume Feri stătea în continuare cu punga întinsă spre el, mai ia, a spus, Prodan a mai scos un pumn de caramele, punându-și-le tot în buzunar, și atunci muncitorul pe nume Feri a strâns gura pungii, e-n regulă, a zis, o să mai capeți și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a spus-o și nea Klidész, până la sfârșitul orei sfântă statuie și multipli de doi, asta însemnând că trebuia să mă urc pe fundul coșului de gunoi întors și, până la sfârșitul orei, să stau într-un picior, cu mâinile întinse deasupra capului, și să număr între timp în gând: dublez cifra doi, apoi dublez rezultatul, apoi iar, și iar, și iar, și până la sfârșitul orei trebuia să obțin un număr de cel puțin zece cifre, că altfel nea Klidész o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era foarte greu, nu reușise s-o facă nimeni, niciodată, până la patru mii nouăzeci și șase au mai reușit unii, pe urmă e foarte greu să mai reții atâtea cifre. Când m-am urcat pe coșul de gunoi, cu mâinile întinse deasupra capului și cu degetele depărtate pentru că, după cum spunea nea Klidész, așa trebuie să arate statuia unui sfânt, să-și poată face păsările cuib printre degetele sale, am observat că Iza se uita la mine, coșul de gunoi fiind chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tineret, secretarul general al partidului și pace, am ajuns tocmai la timp, comandanta detașamentului de pionieri a școlii tocmai saluta adunarea, a ținut și un mic discurs, n-am prea fost atent, fiindcă mă uitam la locurile de tragere, păturile întinse pe jos arătau că se va trage din poziția culcat, țintele încă nu erau puse, așa că n-am putut aprecia distanța, între timp comandanta detașamentului de pionieri a mai zis ceva despre pace și solidaritate, apoi discursul s-a încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cel Mic, dar pe urmă l-am recunoscut, Jancsi era, abia apucase să facă doi pași, când cineva l-a și ajuns din urmă și i-a pus piedică pesemne, pentru că Jancsi a scos un strigăt, prăvălindu-se cu mâinile întinse lateral, înapoi în lan, și atunci m-am pus la loc, pe burtă, spunându-i lui Puiu că postul de observație nu e păzit și că probabil am putea să ne cățărăm sus ca să luăm mingea, și ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și, umezindu-și buzele, s-a răstit la mine să-mi țin gura. Când am ajuns la patru, am rămas mirat, pentru că acolo era doar o singură ușă în loc de patru, ca la celelalte etaje, iar pe jos, pe ciment, era întinsă o carpetă, de parcă nici n-ar fi fost casa scărilor, ci un antreu, însă mama nu s-a mirat deloc, s-a dus direct la ușă, s-a uitat la nume, a apăsat energic butonul soneriei, apoi m-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lu’ tata mă tot câcâi, ăștia pot oricând să dea iar curent și atunci până aici ne-a fost, de parcă eu n-aș fi știut că adâncitura asta, din peretele de sub ecran, are numai juma’ de metru, și stând aici, întinși pe burtă, am intra în ea doar până la mijloc, iar dacă se vor aprinde luminile, toată școala o să vadă cururile noastre ridicate, ieșind din gaură, așa că i-am șoptit să-i dea pace lu’ taică-miu și să mă pupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]