KorAP: Find »[drukola/base=întuneca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...186 >

4,649 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913

pe cea a lui Gosseyn la Ashargin. Din cei trei, Discipolul apărea ca fiind cel mai periculos. Dar mai rămânea să o dovedească. Enro reluă cuvântul. - Parcă-mi vine să i-o fac amantă, zise. Se ridică în picioare, se întunecă, apoi se lumină la față și zise: - În numele cerului, așa voi face. Părea în toane bune fiindcă izbucni în râs. - S-o vedem și pe asta. Făcu o glumă îndoielnică în privința problemelor sexuale ale anumitor nevrozați și termină cu accente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
ce voi face? Și, de fapt, unde suntem? Cine este Discipolul care are aparența unei umbre? Femeia râse. Era un râs ușor amuzat, dar conținea și o notă muzicală agreabilă. Încetă. - Ești în "refugiul" Discipolului, evident, zise ea. Deodată se întunecă. - Nu te-nțeleg, protestă ea. Nici întrebările. Vrei să mă derutezi? Cine este Discipolul? Bine, dar toată lumea știe că Discipolul este un prezicător obișnuit care a descoperit mijlocul de a se defaza. Avu loc o întrerupere. Uriașul, în cea de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
criza declanșată de Enro. Oamenii au încredere în adulți și nu în copii. Această încredere va fi diferența dintre înfrângere și victorie în momentul critic. Era important să supraviețuiască în acest scop. Gândindu-se la posibilul imediat, ochii i se întunecară. Nu avea încotro. Trebuia să oprească trimiterea Prezicătorilor la flota lui Enro, să captureze nava de război deja aterizată și, cât mai curând posibil, să atace umbra pe insula ei. Nu erau decât preliminarii - dar aceste preliminarii trebuiau să constituie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
dispăru. Privirea ținti îndărătul lui Gosseyn, puțin lateral Gosseyn se răsuci și privi. Nu simți nimic, nu auzi nimic și nici măcar nu îi percepu prezența acum când o vedea, dar forma se materializa, la trei metri de el, în dreapta. Se întuneca, dar el tot mai vedea peretele de dincolo de ea. Se îngroșa, dar nu avea substanță. Venise momentul întâlnirii cu Discipolul. 9 Non-axiome Semantica se ocupă cu semnificația semnificațiilor, sau de semnificația cuvintelor. Semantica generală se ocupă ca ra porturile sistemului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
ultimii unsprezece ani, în jur de zece mii de indivizi au venit să spună că erau prințul Ashargin. Jumătate sunt trecuți de cincizeci de ani. Gosseyn spuse: - Ce se întâmplă când sunt puși în prezența unui detector de minciuni? Uriașul se întunecă. - Bun, zise. Hai. Cum se face? Gosseyn se aștepta la scepticism, în afară de Crang, toți erau talamici. Chiar și Patricia Hardie, cât de binevoitoare a fost față de Venus, nu avea cultură non-A. Astfel de personalități puteau avea idei contradictorii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
Vă rog să ajungeți la subiect, Încă o dată, Gosseyn își trecu prin minte frazele pregătite și se lansă. Îi aminti lui Madrisol de Gilbert Gosseyn și de cererea formulată cu câteva săptămâni în urmă. Încheie: - Ați făcut ceva? Madrisol se întunecă. - Îmi amintesc vag. Cred că unul din tehnicienii mei a încercat să trimită un mesaj. - Ce s-a întâmplat? - O secundă. Să verific dacă acest mesaj a fost trimis. - Atenție! îi aminti Gosseyn. Madrisol își strânse și mai mult buzele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
roboperatorul transmise: - Unitate CR - bzzzz - scoasă din luptă. - Toată lumea de la bord sub control cu o singură excepție - Concentra ți-vă - asupra recalcitrantului. Cu un bobârnac, Gosseyn deplasă levierul care trebuia să-i readucă la o mie de ani-lumină depărtare. Se întunecă. * Distrugătorul Y 381907 plutea în spațiu. În siguranță, la puțin peste opt sute de ani-lumină de Venus. În fotoliul de pilotaj, căpitanul Free începea să piardă din rigiditatea anormală. Gosseyn se răsuci și alergă la Leej. Ajunse la timp. Contracția care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
era întotdeauna non-sanitatea... și echilibrul devenea prea greu de menținut, fuga spre securitatea relativă a in-sanității. Prima tentativă a lui Secoh pentru a rezolva conflictul fu pur fizică. Corpul său se încețoșă, iar, când spectatorii scăpară un ușor murmur, se întunecă. Discipolul stătea în fața lor. Gosseyn, tot la "comenzile" sistemului nervos neantrenat al "Zeului", se aștepta la transformarea lui Secoh. Dar acesta era sfârșitul. Încet, coborî treptele. Încet, pentru că mușchii Zeului erau încă prea anchilozați pentru a-i permite să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

vînt îl împingeau din spate, și-i era mai ușor să fugă decît să meargă. Această goană cu vîntul către zorii pălind era cel mai frumos lucru pe care îl făcuse de cînd ajunsese în orașul ăsta. Cînd cerul se întunecă pe deplin, se opri, se odihni închizînd gura pentru a-și trage respirația, apoi se tîrî înapoi la stația de tramvai de la intersecție. Următorul tramvai îl duse pe străzi străjuite de case aidoma. Stația la care coborî avea case pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
goale. Vîntul de la capătul coridorului era atît de puternic încît a trebuit să mă prind de materialul cauciucat de pe ușa care duce de obicei în următorul vagon. Nu am putut să-mi continui drumul, pentru că ușa dădea spre o suprafață întunecată de scînduri care se clătinau într-o parte și alta. Era capătul unui vagon de marfă. M-am întors pe coridor, am mers cu vîntul în spate și mi-am recunoscut compartimentul după ușa rămasă deschisă. Compartimentele următoare erau goale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Trenul a intrat într-un alt tunel, a încetinit, a ieșit într-o gară de triaj și s-a oprit. Pe ambele părți am văzut șiruri de vagoane de marfă cu semnalizatoare de cale ferată ițindu-se din ele. Cerul se întunecase și mai mult. Am rămas o vreme în ungherul meu călduros, nedorind să-l părăsesc pe o vreme atît de urîtă. Apoi lumina s-a stins, așa că mi-am pus rucsacul în spate, am ieșit pe coridor, am deschis o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
doua oară, cînd observă o umbră traversînd centrul pietrei. Privi peste umăr să vadă ce anume proiecta acea umbră, dar nu văzu nimic, deși, cînd privi încă o dată, părea a fi umbra unei păsări cu aripile întinse. Dar culoarea se întuneca tot mai mult și observă că umbra luă forma unei o guri de nouăzeci de centimetri, cu buzele lipite într-o linie lină. Inima îi bătea cu o emoție care nu avea nici urmă de frică. Cînd buzele prinseră pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
simțindu-se amețit. își aminti de gura din mîna lui Gay, care nu avea îndărătul ei decît un om rece vorbind răutăcios cu lumea într-o încăpere întunecoasă. — Unde vrei să mă duci? întrebă el. Gura se închise și se întunecă la colțuri. Văzu că dispare, și asta însemna că îl va lăsa pe culmea unui deal dintr-un oraș mai steril și mai singuratic decît orice prăpastie. Stai! strigă el. O să vin! Gura deveni clară din nou. — Cum să vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să se desprindă. Nu se întîmplă asta. Ghearele se prinseseră de un incisiv mare de parcă ar fi fost înșurubate, iar cînd încercă să se despindă, toți mușchii brațului începură să i se contracteze și-l ridicară spre ovalul de cer întunecat dintre dinți. într-o clipă, capul și umerii i-ar fi ieșit printre ei, dar el urlă: — închide! Mușcă și închide! întunericul se închise deasupra lui și, cu o ciocnire, căzu. Dar nu prea departe. Cavitatea din josul gurii se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
largă, înțesată de acoperișuri cu hornuri ca niște spini. La dreapta, un rîu șerpuia printre cîmpii și grămezi de zgură, apoi dispărea în oraș, deși cursul era însemnat de macarale scheletice care mărșăluiau spre stînga. Dincolo de oraș era o coamă întunecată de pămînt, de un verde-buruiană, brăzdat de cursuri de apă, iar culmile munților apăreau în spate ca un șir de dinți sparți. Această priveliște îi produse lui Lanark o asemenea plăcere neașteptată, că ochii i se umeziră. Reveni în cameră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ușor deasupra ciocului căscat. întorcîndu-și privirea de la ea la grupul acela intim, Lanark fu cuprins de furie. Traversă repede atelierul, trecu printre Ozenfant și violoncelistă, își ridică piciorul drept și lovi mijlocul lentilei cu călcîiul. Aceasta se crăpă și se întunecă. în încăpere se lăsase o tăcere totală cînd se îndreptă spre perete, ridică tapiseria și intră în tunelul de dincolo de ea. Intră aplecat de spate în cameră, prin panoul deschis. Acum toate membrele îi erau metalice și era mult mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
curînd. — Nu sînt micuț și n-am venit să-mi iau adio. Se cățără, se tîrî de-a lungul aripilor din bronz care se băteau sacadat, se așeză călare pe toracele din argint și se luptă să respire. Camera se întuneca, învăluită în vîrtejuri de abur. Ea rîse jubilînd și spuse: — Mai ești aici? Mă bucur că ai venit. îmi placi acum, cînd sînt pe punctul de a mă duce, dar nu-i cazul să mai stai. — Ascultă! Ascultă-mă! strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
fereastra bucătăriei, iar cînd tata venea de la muncă, pregătea masa și ne chema să mîncăm. Părea o ființă mulțumită, și sînt convins că nu el provoca certurile. într-o noapte am fost trezit de un zgomot care venea dinspre peretele întunecat de lîngă urechea mea; vocea mamei mătura asemenea valurilor murmurele de protest ale tatei. Zgomotul s-a oprit și ea a intrat în cameră și s-a întins lîngă mine, strîngîndu-mă cu ardoare în brațe. Așa a fost de multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mîncă tot și mai ceru. La sfîrșitul mesei, maică-sa spuse: Uite că-ți place. Nu ți-e rușine să faci atîta zarvă din nimica toată? — Pot să mă duc în curte? — Bine, dar să vii cînd te chem, se întunecă. O luă la fugă prin hol, trînti ușa din față și coborî treptele în goană, iar mîncarea din stomac îl făcea să se simtă plin de entuziasm și forță. La lumina apusului, își lipi fruntea de iarbă și făcu tumbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Clătită lașă, vîră-ți nasu-n melasă! Cățeluș cu coada-n sus! Pune-ți zăbală și toarnă maică-ti-n oală! Thaw văzu roșu de furie și țipă: — Cretinilor! Mama voastră de cretini! Și o luă la fugă pe strada care se întuneca. Auzi țăcănitul pantofilor urmăritorilor săi și pe Față-palidă rîzînd ca un cucurigu și pe Boab tunînd: — Lăsați-l să plece! Dați-i pace! Dădu colțul și trecu în fugă pe lîngă copii care se holbau și bărbați care nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lipi pieptul de granit, se ridică în vîrful picioarelor și, întinzînd mîna, ajunse cu vîrfurile degetelor la o distanță de un centimetru de culme. „La naiba, la naiba, la naiba, la naiba, la naiba“, bolborosi el cu tristețe privind stînca întunecată în locul în care despica o treanță albă de nor. O figură răsări brusc peste margine și-l privi. Era o față mică, rotundă, ridată, aproape fără sex, și șocul apariției aproape îl făcu pe Thaw să-și piardă echilibrul. îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
insectă - vira de pe coastă spre o regiune mlăștinoasă, cu mici lacuri și mici ridicături muntoase verzi-albăstrui pălind în depărtare ca valurile unei mări de piatră. în față, oceanul avea o lucire moale, ca mătasea ușor încrețită. Se întindea spre munții întunecați de pe Isle of Skye, la orizont, iar soarele trona deasupra, chiar la înălțimea lui Thaw. Era adumbrit și portocaliu din cauza ceții, dar trimitea fire aurii de lumină din mijlocul lui. Thaw se uita la el nefericit. Pastorul era o persoană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în jurul muntelui, pînă cînd între ei se întindea un ocol îndeajuns de mare un spațiu suficient, și apoi porni spre cămin. Soarele apusese cînd ajunse la drum, dar mai rămăsese crepusculul, un crepuscul amînat de vară, în care pămîntul era întunecat și cerul o explozie de culori. Trecu șchiopătînd de poarta căminului, asfaltul tare rănindu-i picioarele, și se duse spre bungalow-ul administratorului mergînd pe două poteci drepte. Maică-sa stătea într-un șezlong pe pajiște și tricota. Alături, taică-său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
medicale învechite și în indexurile istoriilor naturale din epoca victoriană. De curînd îi venise ideea că o putea găsi mai degrabă în timpul plimbărilor nocturne, tipărită pe vreo hîrtie adusă de vînt din molozul vreunei fabrici bombardate, sau șoptită în strada întunecată de cineva care se apleca brusc peste pervazul ferestrei. în seara aceasta ajunse la un teren viran, un deal printre casele de raport care în urmă cu douăzeci de ani aparținuseră suburbiei. Silueta lui întunecată se profila pe cerul mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe terenul de golf. Alergă de-a lungul șenalelor cu o exaltare și un sentiment de vinovăție intense, pînă ajunse într-un loc în care copacii creșteau din iarba moale de lângă pagoda unei fîntîni ornamentale. Pajiștile cenușii, cu galaxiile lor întunecate de margarete, siluetele copacilor și fîntîna erau neverosimil de diferite de cele pe care le văzuse cu cîteva ore înainte, cînd se întorsese de la școală. Pășind peste o plăcuță cu „Nu călcați iarba“, se duse la un copac în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]