KorAP: Find »[drukola/base=înveli & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...158 >

3,948 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

îi ridică brațul, îi luă pulsul, îi săltă trupul mai sus pe saltea, apoi închise capacul recipientului suspendat. Se uită la Lanark, care stătea pe marginea patului într-o cămașă de noapte albă, și zise: N-ar trebui să te-nvelești? — Nu. Nu-i cazul. — A vorbit cu tine? — Da. — S-a recunoscut? — Da. Ce o să faceți cu el? — îl îngropăm. Ciudat, nu-i așa? Găsim căi practice de a folosi orice fel de monstru mort, dar un biet om nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și-l petrecea în patul din salonul lui. Fereastra nu mai era prilej de încîntare pentru că începuse să-i arate camere mici și înghesuite, cu oameni îngrijorați. Odată i se păru că o zărește pe doamna Fleck, vechea lui proprietăreasă, învelindu-i pe copii în patul din bucătărie. După aceea, prefera să urmărească misterioasele mișcări ale luminii printre șipcile jaluzelelor pe jumătate trase sau să asculte distrat radioul. Observă că solicitarea doctorilor varia după mesaj. „Atenție, vă rog luați aminte! Atenție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și ochii larg deschiși. Pielea părea umedă și-și strînse genunchii, îmbrățișindu-i și tremurînd. Lanark își scoase haina și jerseul, dădu la o parte armura crăpată și se tîrî lîngă ea spunîndu-i: — Ai face bine să te îmbraci cu astea. — învelește-mă cu ele, te rog. Nu mai șoptiți! Cer cu insistență să știu ce s-a întîmplat, zise Ozenfant. — Cred că sîntem bine, răspunse Lanark. După o scurtă pauză, Ozenfant zise inexpresiv: — Mă spăl pe mîini de voi doi. Lanark

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se simțea aurit pe dinăuntru. încîntîndu-l, se lăsa încîntată și asta se reflecta în încîntări multiple care străluceau și-i înconjurau ca o aură. Trupul ei frumos și curat lucea, chiar transpirat fiind, de parcă însăși armura de argint care o învelise cîndva respira sub piele. Cînd îi spuse asta, ea zîmbi cu tristețe și spuse: Da, presupun că nurii și banii seamănă. Ne dau încredere în noi, dar tindem să nu avem încredere în cei care ne doresc pentru asta. — N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
noastre. Rima se ridică și se sprijini de umărul lui Lanark, privind amîndoi cum Noakes își desface geamantanul și pune totul pe cuvertură: o cutie de brînză cu vaci roșii și cîmpuri verzi pe etichetă o bucată mare de ciocolată învelită în foiță de staniol un pachet de curmale un salam lung de peste șaptezeci de centimetri o cutie de ravioli patru sticle negre și groase cu bere o cutie cu caise feliate o sticluță de coniac o cutie de lapte condensat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
folosit și în alte ocazii cu același succes. Tremurînd ușor, era șters cu prosoape moi în fața focului din living, apoi dus la culcare cu păpăușa lui. înainte să-l ia somnul, stătea uimit și golit de emoții în timp ce mama îl învelea. Uneori se gîndea să nu o mai sărute de noapte-bună, dar nu a reușit niciodată să facă asta. După ce era pedepsit că nu mîncase un anumit fel de mîncare, nu i se mai dădea felul acela, ci primea un ou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
l-a ținut strîns, în timp ce maică-sa i-a dat o pastilă de efedrină și i-a adus mai întîi lapte fierbinte, apoi whisky fierbinte, și i-a ținut cana să bea. Horcăitul speriat s-a rărit. L-au lăsat învelit într-un halat, cu picioarele încrucișate și sprijinit de mai multe de perne. în culmea fricii, în timp ce se holba la luna neînsemnată, singurul lui gînd fusese că Iadul este un loc mai rău decît starea asta. Nu primise educație religioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pastilele, deveniseră inutile prin supralicitare), viața lenevoasă și dîrză a grădinii începu să-l scormonească, așa cum scormonea pămîntul care o hrănea. Simțea cum lumea naturală se întinde dincolo de fiecare zid al hotelului săpînd dîre cu bulgări de pămînt și stîncă învelite într-o pojghiță groasă de viață, o materie ale cărei elemente se reînnoiau înghițindu-se reciproc. Cam la patru-cinci sute de kilometri spre sud era un șanț unde se afla o adunătură de piatră și metal - Glasgow. Acolo, se simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pat o bună bucată de vreme. — Babe băgăcioase, zise Ruth. — Sînt bine intenționate, spuse domnul Thaw tolerant. Numai că nu știu să se exprime cum trebuie. Doamna Thaw a venit acasă cu o ambulanță și a fost culcată și bine învelită într-un pat mare din dormitorul din față. Avea voie să stea seara lîngă foc, și curînd se întremă, așa că cei doi copii începură să se certe cu ea fără să se simtă vinovați. Thaw aduse acasă desenele terminate ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
domnul Drummond, care se întorcea de la hotel, înalt, cu ochelari, cu fesul turtit și trenciul deschis peste salopetă. — Salut, Duncan. Nu pleci, nu-i așa? Aveam de gînd să vă pregătesc cina. Am niște batog aici. Arătă spre un pachet învelit în hîrtie de sub brațul lui. Nu, mulțumesc, domnule Drummond. — Ei bine, e un cadou de la bucătar. Nu l-am umflat și nici nu am plătit pentru el. Ești sigur că nu vrei un pic? Nu, mulțumesc. Dac-o să mă întorc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
treabă, nu-i așa? — Mda. — Un nemernic, viule. — Cine? — Clark. Thaw se uită în cealaltă direcție și-l văzu pe domnul Clark ținînd capătul cearșafului și studiindu-l ca pe un ziar. — Ai observat? murmură domnul McDade. Cînd asistentele îl învelesc, el se dezvelește și orăcăie după urinator. Afară ar fi primit șase luni pentru asta. Afară i se spune atitudine indecentă. — E bătrîn. — Mda, bătrîn. Cînd bătrînii ajung într-o asemenea fază, există un anume loc pentru ei. De două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
din bibelourile de la picioarele lui. Sunetul conversației din bucătărie îl atingea la fel ca pe obiecte. La un moment dat, domnul Drummond intră pe ușă, bodogănind cu voce tare: „E al naibii de absurd...“, apoi se auziră zgomote din toaletă. Thaw se înveli într-un covoraș, ca să se apere de frig. începu să viseze că el însuși e covor, un preș de carne cu o gaură. Din gaura aia urma să apară ceva oribil - îi simțea respirația rece. Auzi apoi pași grăbiți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
zîmbet însuflețit. — O să mă îmbrac în baie, zise ea sărind goală din pat. Alergă spre ușa de la capătul salonului și Lanark examină rucsacurile. în ambele era o haină din piele rulată și mici bucăți de fructe și carne comprimate și învelite în hîrtie din orez. într-unul era un termos roșu cu cafea și o butelcă plată cu cognac, în celălalt, o trusă de prim ajutor și o lanternă electrică. Plecarea din aces loc mult prea cald și izolat părea tulburător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mic și îndesat era cald și liniștitor și-i dădea un sentiment atît de plăcut de pace, că Lanark se întrebă stînjenit dacă un tată ar trebui să se simtă așa. Puse băiatul în căruciorul de lîngă pat și-l înveli atent cu o pătură moale. Sludden se ridică și își destinse mîinile, spunînd: — Minunat! E absolut minunat. Am venit aici din mai multe motive, bineînțeles, dar unul dintre ele este acela de a te felicita pentru performanța ta. Nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
privi lung și zise: — Dumnezeule, o fantomă! și începu să chicotească. Era Odin. — Mă bucur foarte, foarte, foarte mult să te văd, spuse Powys, celălalt vecin. Ce s-a întîmplat? Am fost extrem de îngrijorați din cauza ta. Masa forma un cerc învelit în pînză albă care ocupa mai tot cortul. La fiecare scaun era cîte un pahar de vin și o carte de vizită, orientată spre exterior, cu numele invitatului și titlul. Lanark explică ce i se întîmplase. — Mă bucur c-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920

amenințări, nu mai avură siguranță a veni să-și exercite misiunea a doua zi, la 25, și suspendară votarea, cerând siguranța vieții de la autoritățile superioare. Alegătorii erau secuestrați de teroare pe la casele lor. Urna ce conținea buletinele zilei de 24, învelită în pânză și acoperită de sigiliele alegătorilor, stătea sub paza sentinelelor. Bandele de bătăuși rămaseră singure stăpâne pe situațiune în ziua de 25. Atunci se făcu planul a se inventa un nou biurou nelegal; pe la orele 2 p. m. se votă

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

și mă-ntrebam ce jucărie ciudată, exotică, se putea afla în cutiuțele cu fluturi. Uneori îmi închipuiam că ar fi putut fi chiar un fluture, cu corpul de arcușor și cu aripi de poleieli din acelea pestrițe în care erau învelite bomboanele "de salon". Sau o gumă parfumată, transparentă, în carnea de gelatină a căreia ar fi încremenit un peștișor roșu. Îmi făceam planul că, în drum spre cinematograful "Volga", unde vedeam câte un film cu părinții, să-i rog să

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
dincolo de veac, o lume mică, a celor de-un neam, ocrotită de chipuri sfinte și-naripate, un miros de lut și sfințenie umpluseră odaia care era acum miezul miezului lumii. Ne culcam cap la cap în paturile tari, pe țăruși, ne înveleam cu șube vechi și dormeam un somn greu, auzind prin pereții subțiați ai visului cum cade zăpada-n ogradă. Ghemuit ca un făt într-o burtă de lână veche și paie foșnitoare, mâncat de zeci și sute de purici, visam

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
s-o contureze precis, ca o largă și miraculoasă tavă de raze pe care capul bătrân s-ar fi așezat. Simțeam în somn cum, în acea lumină izvorâtoare, propria mea țeastă devenea străvezie, și cum emisferele zbârcite ale creierului meu, învelite în pielița lor, se arătau ca niște mieji de nucă încă neformați. Neuronii de sub piamater, ca plăntuțele încolțite sub asfalt, o umflau din loc în loc, făcând ca sute de turle de biserici să mi se înalțe sub bolta țestei, fiecare

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
oase-ncepu să freamăte, scheletele să se alcătuiască din nou, țestele să-și caute trupurile, femurele să se alipească de șold și, crescută parcă de drojdia cântecului nepământesc, o carne nouă și fragedă se-ntinse iarăși pe oasele reci, carne învelită de piele, astfel că, în curând, goi și întineriți, toți la vârsta de treizeci de ani, morții se ridicară-n picioare. Făcând un ultim semn de adio rubedeniilor rămase-n viață, grupul de bărbați și femei fără veșminte se-ndreptă

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cergile zdrențuite. "Nici țarina nu are așa catrință, fămeie", zâmbeau ei a râde, pe când muierile, mai cu cap, îi suduiau și fugeau, zicând că doar țigăncile ar purta veșminte așa pestrițe. Până la urmă făcură din ele pături cu care se înveliră în sănii, pornind din nou la drum. Rămânea în urma lor marele fluture hăcuit, cu nervurile aripilor întinse-n lături ca niște cârje, cu picioarele retezate împrăștiate-n jur, prin băltoace și cenușă de coceni. Văleat 1845, Vasili și ai săi

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
geometrie un colțișor din fractalul nesfârșit al vieții mele) și până și cea mai vagă senzație de foame sau de neliniște nu erau decât motive și pete colorate din acest covor ce se-nfășura și se desfășura în sine însuși, învelindu-mă ca o gogoașă de mătase sau ca fâșiile unei mumii pestrițe. Și până și eu, fluturele mumificat, eram doar un motiv ce-mpestrița cu lâna sângelui meu canavaua. La intrarea în labirint veghea Anca, în donjonul ei singuratic, cu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
țeasta cu un șervet până când a-nceput să lucească mat, bilă de fildeș în comparație cu care fața Ancăi părea cărnoasă și vulgară ca un flasc organ sexual atârnând spre podea. Țâțele ei, pântecul ei suplu de adolescentă, șoldurile și picioarele ei învelite în cașmir albastru-electric atârnau acum ca franjurile unei meduze de convexitatea multicoloră a țestei. Am privit multă vreme, uimit, miile de linii, intersectate ca firele de ață ale unei bizare broderii, curbele de nesfârșită grație, trasate cu florarul, figurinele minuscule

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
vezicii ei. Uneori trece tramvaiul sau, adânc în noapte, latră vreun câine vagabond, sau cineva vorbește tare și toate aceste zgomote îi amintesc pielii mele (căci sigur pe-atunci auzeam cu pielea, ca păianjenii, de parcă aș fi fost în întregime învelit în propriul meu timpan) de ecou-ndepărtat al vocii tatălui meu, într-o cameră mizeră în care încă nu existam. Foarte tânăr, neras, doar în maieu, tata-și lipea urechea de burta mamei și spunea ceva, iar pielea mea subțire

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
dar acum era negru și plin de jeg, așa că oricine putea zări abanosul sucit, mâncat de cari și corzile groase, înfășurate la margine în ațe roșii și verzi. Tot pe bancheta din spate se mai afla ceva, un mare dreptunghi învelit în hârtie grosolană de împachetat. Vederea unei atare ființe de alt tărâm, având toate trăsăturile unui negru, păr lânos, bâțâiala deșelată a tuturor, dar pielea albă ca a oricărui descendent al franțujilor de altădată, miros înțepător de negru, dar smoking

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]