2,919 matches
-
-l otrăvească. Se simțea prizonier, făcea crize de plâns și fugea, nu știa singur de ce anume. Colecționa crucifixe, trăia cu spaima că va fi denunțat Inchiziției, și a sfârșit prin a se duce singur la tribunalul Inchiziției, unde s-a învinuit de păcate pe care nu le săvârșise. ― Și a fost absolvit? ― Da. A rătăcit multă vreme, apoi, în căutarea unei păci pe care n-a găsit-o decât în mormânt. ― Se spune că pe mormântul său de la Roma nu lipsesc
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care nu lăsa loc la nici o îndoială. M-au declarat vinovat de erezie. Mi-a stat pe limbă, o clipă, să le spun că ereticii au împiedicat istoria omenirii să putrezească pe loc Socrate a fost eretic. Christos a fost învinuit și el de erezie... Dar n-am avut curajul... Cam asta a fost. M-am împotrivit cât am putut. ― Și, din păcate, Inchiziția e ca lepra. Se ia și nu-ți mai trece. ― Am coborât azi în vale, m-am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
eclipse de Lună. Sau, și mai bine, aș putea să le compar cu... Gata! Ajunge cu atâtea asemănări și similitudini; la drept vorbind, este greu de stabilit dacă Teufelsdröckh sau noi Înșine păcătuim mai mult prin acest exces. L-am Învinuit de multe ori pentru obiceiul lui de a alambica și suprarafina totul; ne-am familiarizat demult cu tendința lui spre Misticism și Religiozitate, care Îl face să simtă Încă În toate mirosul de tămâie al Religiei: dar poate că niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
era niciodată liberă. Când, după o lună, am întrebat-o, reacția ei a fost aprigă: — Ai fi putut să nu mă vezi niciodată, sau doar o dată pe lună. Acum când sunt cu tine două, trei, cinci zile pe săptămână, mă învinuiești că lipsesc. — Nu stau să număr zilele când te văd. Celelalte mi se par nesfârșite. Era într-o duminică și ne aflam lângă moscheea Ibn Tulun, în fața hamamului femeilor, unde Nur se pregătea să intre. Părea că șovăie. — Ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Statelor Unite. Mă numesc Judd Bonham. Îi întinse mâna. Maggie îi ignoră gestul, îndreptându-se ușor cu spatele spre scaun. Recapitula. Mai întâi Edward și cutiile și acum asta. Inițial, îl luase drept un psihopat obsedat, un soț părăsit care o învinuia pe ea pentru divorț. Nu ar fi fost foarte greu să găsească pe internet povestea vieții ei și apoi să o bage în sperieți cu asta. Dar se înșelase în privința lui. Venise aici cu treburi oficiale. Dar care naiba ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de aur a lui Ahmed și își blestemă zilele. De ce nu a găsit el comorile alea? Ce anume l-a împins să meargă să scotocească într-o pivniță întunecată când avea la dispoziție podoabele strălucitoare ale Babilonului? Soarta era de învinuit sau destinul. Sau ambele, pentru că hotărâseră că, orice s-ar întâmpla, Salam al-Askari va fi un perdant. —Ce-i asta? Salam acoperi instinctiv tabla de lut, ca și cum ar fi stat ghemuit. Dar degeaba: sora lui de nouă ani o văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care Îi urăște și cărora le vrea pieirea. Are acum În mână argumentul necesar și suficient pentru declanșarea represaliilor. Dispune fără ezitare ca Jacques de Molay, marele maestru al Ordinului Templului, și adjunctul său, Geoffroy de Charmey, să fie arestați, Învinuiți de erezie și dați pe mâna tribunalului, cu indicația expresă de a fi găsiți vinovați și condamnați la moarte. Este convins că, lipsiți de căpeteniile lor, templierii Înspăimântați vor intra În panică și, pe fondul degringoladei generale, vor deveni o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
curând prin a-l doborî, a creat în jurul lui o atmosferă de mistică iubire populară. I se spune "cel mult iubit", iar la moartea lui mulțimea e cuprinsă de o furie oarbă împotriva tuturor sfetnicilor și a inovatorilor care sunt învinuiți că au abătut asupra țării pedeapsa dumnezeiască. "Fără logică, fără rațiune, poporul acuză. Durere pentru pierderea pe care o suferă? Fără îndoială. Dar, mai ales, protest al subconștientului național împotriva unui regim catastrofic - în care până și principii mor tineri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu se arată, au tras în Don Carlos. Fapt este că atentatul a fost organizat de carbonari. Cineva găsise, chiar în preziua regicidului, un document destul de vorbitor în această privință, dar dictatorul nu-i dăduse nici o însemnătate. Mulți l-au învinuit pe Franco că nu luase destule măsuri de pază. Dar, așa cum mărturisea el mai târziu, la toate se gândise, în afară de regicid. "Am prevăzut totul; am prevăzut chiar moartea mea. Ceea ce n-am prevăzut, a fost asasinarea Regelui, asta niciodată nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
2 februarie e abolită dictatura, suspendîndu-se toate măsurile excepționale luate în ultimele zece luni. Ducesa de Palmela întreabă pe Franco, după încheierea Consiliului de Sfat: Dar asta înseamnă sfârșitul monarhiei, nu-i așa, Joîo Franco?!". Într-adevăr, sunt istorici care învinuiesc pe fostul dictator că a cedat într-un chip ridicol puterea; datoria lui, spun unii, era să continue opera începută împreună cu Don Carlos. Poate ar fi izbucnit revoluția și s-ar fi instaurat mai de vreme republica - dar poate că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Paiva Couceiro. Almeida își dă seama că numai o totală destindere politică, urmată de o activă propagandă republicană la sate și în micile orașe de provincie, ar putea reface unitatea națională. Dar partizanii săi, devotații săi apărători de ieri, îl învinuiesc de trădare. El, stăpânul necontestat al maselor populare, azi nu mai poate vorbi și e atacat de nenumărate ori de o mulțime înfuriată. Afonso Costa, mai radical și mai puțin tolerant, e chemat să guverneze în 1913. Dar nici el
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și eliberarea deținuților politici. Pentru că firește, închisorile gem de arestați, aparținând tuturor grupărilor; sunt, în primul rând, monarhiștii și rebelii lui Paiva Couceiro; apoi, disidenții periculoși ai republicanilor; apoi preoții și catolicii nedisciplinați; în sfârșit, un mare număr de muncitori învinuiți de sabotaj sau crime politice, fabricanți de bombe și anarhiști. Aceștia din urmă împărțeau pe străzile Capitalei manifeste incendiare, asigurând că numai "anarhia va termina cu toate acestea". Bătrânul Manuel de Arriaga, văzând că țara întreagă se preface într-o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cea mai însîngerată și mai josnică pe care a scris-o istoria regimului democratic și republican în Portugalia. Antonio Granjo începe să fie suspectat de "sidonism" de către incoruptibilii republicani, geloși pe tradiția revoluționară și anticipată a mișcării. Șeful Guvernului e învinuit că se aliază cu monarhiștii și catolicii, îndepărtînd pe adevărații republicani. La 30 septembrie se schițează o mișcare revoluționară, repede sufocată de garnizoana din Lisabona. Granjo hotărăște dezarmarea gărzilor republicane și a marinarilor. Un mare număr dintre ofițerii de marină
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Mi-o amintesc În uniforma modernă de infirmieră, gri cu alb, pe care nu putea s-o sufere, condamnând cu aceleași lacrimi copilărești resemnarea impenetrabilă a acelor țărani infirmi și ineficacitatea compasiunii ocazionale. Chiar și mai târziu, rememorând trecutul, se Învinuia deseori (pe nedrept, Îmi dau seama acum) pentru că o afectaseră mai puțin suferințele oamenilor decât Încărcătura emoțională revărsată asupra naturii inocente - copaci bătrâni, cai bătrâni, câini bătrâni. Afecțiunea ei deosebită pentru câinii dachshund maro le nedumerea pe cusurgioaicele mele mătuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
grăbiră să lanseze la apă barca În care se așezau deja mama și fiica. CÎnd ambarcațiunea se pierduse În beznă, În direcția luminilor de pe Virgen Blanca, rotofelul căpitan se Întoarse spre cavaler și Îi zîmbi afabil: - Nu trebuie să o Învinuiți pentru purtarea ei, spuse el. Atîtea animale ciudate și monstruoase impresionează pe oricine, darămite pe o fată atît de tînără și delicată. - Dar am educat-o În așa fel Încît să știe să facă față cu curaj vremurilor grele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
arăt lui Mendoza sau norvegianului că, dacă voiau să rămînă În viață, unul dintre cei patru trebuia să moară pînă la asfințitul soarelui... Iar ei ar fi ales... Poate că v-ar fi ucis, poate că nu. Nu mă poți Învinui, așadar, de o crimă pe care ai făptuit-o de bunăvoie, bazîndu-te numai pe presupuneri - zîmbetul Îi era sardonic. Nu cred că vreun judecător m-ar condamna pentru asta, chiar dacă nu sînt ca tine, și mie oricum nu-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
oboseală, Iguana Oberlus Își abandonă povara, stinse felinarele și se retrase În peșteră, blestemîndu-l pe bătrînul căpitan și poveștile lui absurde. Cu toate acestea, În adîncul sufletului era convins că sistemul avea să funcționeze și că nu trebuia să-l Învinuiască pe marinar pentru un prim eșec. Era doar o chestiune de timp și de răbdare. Iar lui nu Îi lipsea nici una dintre acestea. Răbdarea avu drept rezultat faptul că, la a patra Încercare, un vechi cargobot portughez, care ridicase ancora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În acea seară la cina ofițerilor, că Într-o zi o să fiu martor la o crimă și va trebui să o las nepedepsită... - Am făcut tot ce ne-a stat În putință, domnule, interveni secundul Garret. Nimeni nu ne poate Învinui de nepăsare. - Nu se pune problema nepăsării sau a vinovăției, răspunse sec căpitanul. E vorba despre mînie... MÎnie și neputință... Să vezi cum alerga acel ipochimen, să-ți dai seama că urmează să ucidă și să nu poți face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care nu duc nicăieri. În fond putea să-și imagineze că Sandi sau eu vom acționa într-un fel, că nu-l vom lăsa de izbeliște. Melania își șterse o lacrimă. ― Dragul meu, mi se pare urât din partea noastră să învinuim pe cineva pentru bunele sale intenții. ― Hm, râse superior Miga, ai rămas tot fetița drăgălașă care nu vede nimic rău în jur. Bune intenții, fără îndoială, dar reflectat o singură clipă că prin inițiativa aceea dementă punea și viața noastră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
anchetatorului. Doamna Melania Lupu, Grigore Popa, sculptorul, Valerica Scurtu aveau buzele pecetluite. Erau dispuși să discute despre orice, să-și invectiveze chiar vecinii, dar se fereau să vehiculeze ideea de asasinat, să se acuze eventual reciproc. Normal! Unul sau celălalt, învinuiți de crimă, ar fi denunțat în cele din urmă cooperarea cu privire la tablouri. Mi-am imaginat că mobilul "sinuciderii" ca și al ciudatelor dispariții nu poate fi decât material. Era unica rațiune, unicul argument care putea aduce în aceeași barcă temperamente
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îndrăz nit să-i declare pînă acum de-a dreptul „cerșetori”) și astfel vinovații principali de toate nenorocirile crizei trecute, prezente și viitoare. Statul social este „demascat” ca stat asistențial, iar acesta este radical delegitimizat de către puterile neolibe rale, care învinuiesc astfel greaua moștenire a unei stîngi fantasmate. Dihotomia salvează omenirea ! Povestea a început mai demult, pe cînd faimosul Huntington, de pildă, buzduganul zmeului american, a fost aruncat în poarta Pieței pentru a ne anunța că omenirea se împarte în două
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Domn al Țării Românești (1688-1714). A fost un sprijinitor al culturii. În timpul domniei lui s-au tipărit în Țara Românească numeroase cărți romînești, grecești , slave, arabe, turcești și georgiene și s-a creat în arhitectură un stil caracteristic denumit brâncovenesc. Învinuit de trădare de către turci, a fost omorât la Constantinopol în 1714 împreună cu cei patru fii ai săi. footnote>, și Constantin Cantemir. Brâncoveanu întețește pe câțiva boieri moldoveni împotriva Domnului, între care Miron și fratele său Velișcu ș.a. Cantemir află uneltirile
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se-alină, iar dacă tac, cu ce se micșorează? 7. Dar acum, vai! El m-a stors de putere... Mi-ai pustiit toată casa! 8. M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea care se ridică și mă învinuie în față. 9. Mă sfîșie și mă urmărește în mînia Lui, scrîșnește din dinți împotriva mea, mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui. 10. Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc și mă bat peste obraji, se înverșunează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În bucata aceea alunecoasă, ce seminții blestemate respiră În diafanul parfum de citron? Mă gîndesc la toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara. Mereu trebuie să găsești un țap ispășitor, un canal de scurgere pentru umorile rele - catarsisul istoriei. Și iată nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la holocaustul declanșat de chiar manipularea lor. Vreau să spun că Într-o atare situație tragedia poporului „conducător“ nu este cu nimic mai blîndă decît cea a minorității asupra căreia este În permanență asmuțit. — Nu te Înțeleg, chiar vrei să Învinuiești acum tot poporul german de complicitate conștientă la crimă? Nu poți să accepți deloc ideea că mulți au crezut sincer În această cauză, În special tineretul acela fanatic și exaltat care ovaționa și scanda pe străzi numele Fuhrerului? — Tocmai aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]