3,163 matches
-
înapoi, ușa se și închisese. Yvars se îmbrăcă fără să se mai spele, le spuse și el bună seara, dar din toată inima, și toți îi răspunseră cu aceeași căldură. Ieși repede, se duse la bicicletă și se urcă pe șa, simțind iar oboseala din spinare. Începu să străbată orașul forfotind de lume în înserarea care se lăsa. Mergea repede voia să ajungă cât mai repede la casa lui bătrânească și la terasă. Se va spăla în spălătorie, și apoi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sfoara s-o-ncarc nu-i așa că celulele mele fac macar cât e vârful de pix nu-i așa că-ale tale lame le arată prin lupă nefix nu-i așa că nu-s doar crisalidă din tot roiul pe-a morților șa de când car menuete-ți din vidă înghețare-o să zbor nu-i așa Gioconda și Elefantul Surâsul meu e candid, păcat că nu îl veziîți amintești, iubito, când prăpădeam livezi? Când sfârcurile-a ploaie-ți cădeau puhoi, de mi te
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
are patruzeci și doi.) Puse la un loc, Mandy și Lucille au abilitățile diplomatice ale unui buldozer. La început, le-am ținut piept, cam cu jumătate de gură, când a venit vorba de planurile de nuntă, dar tipele au pus șaua pe mine rapid - iar adunarea intimă de la ferma părinților mei a explodat într-o serată cu papion la hotelul St. Regis, alături de 600 dintre „cei mai apropiați prieteni“ ai noștri. Altfel spus, aceștia erau 300 dintre cunoștințele înțepate ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rămâne, continuă imperturbabil Gheretă. Care? A fost sau n-a fost? Păi, acum vine interpretarea! zise Dionisie și izbi cu pumnul În masă. Paharele goale se răsturnară, dar nimeni nu le lua În seamă pentru că Dionisie era din nou În șaua calului său preferat: E ca și cum ai Încerca să răspunzi la Întrebarea dacă există sau nu Dumnezeu. Aici e cum simți, zise timid Gheretă. Cum simți, pe dracu’! Doamne, iartă-mă! S-au scris munți de cărți, tone de argumente. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
roșii ale caselor din fața ferestrei mele pe un cer mai puțin rece decât în zilele precedente și curat. Lumea zâmbește. Și are dreptate. În viață e ca la cursele de cai. Nu te oprești pentru că un călăreț a căzut din șa. Cel mult, îl ferești. 13 februarie Doctorul B. mi-a vorbit azi despre „terapia de grotă”. Mi-a înșirat cu entuziasm binefacerile aerului de salină și m-a întrebat ce cred. I-am răspuns cu o frază pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încercarea lor disperată de a seca orice urmă de alcool până și din flaconașele de dezinfectante. Mai de grabă lăsîndu-se împușcați, decât stăviliți din procurarea rațiilor halucinogene. - Psît, măi Bruță! Bă, fulgere! Pișălăule! Bă hoarcă, bre!... Ia, bunghește-te tu colo' șa! Lângă mine, curios să observe la care dintre optzeciștii din cub se ajunsese cu lectura, terchea-berchea își îndoi genunchii. Iar când reveni la poziția bipedă, din căușul palmei sale, cubul de chihlibar își împrăștia reflexele roșiatice pretutindeni. Pe trupurile noastre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
talgerele unor fanfare. - ...De-aș avea un milimetru - huf! hof! haf! La buric ți-aș fi Sfânt Petru... Și Arhanghel la hazna - huf! haf! hof! Unde-arunci inima ta!... Pe tot parcursul executării pasajului, pasagerul audie recules, cu capul depus pe șaua banchetei, ca la concert. - Ai văzut?! Chiar acuma fac pariu că s-a produs în jurul tău o bălăcăreală de îngeri și demoni. Belstemîndu-se și frîngîndu-și articulațiile să pună laba pe poezia asta a ta... Huf! Hof! Ești dat în paștele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
păr de pe spinare. Recunoscu. (Sau îi fu frică să recunoască.) În vorbirea tărăgănată a gigantei. Modulații răgușite și senzuale, dintre cele ce dădeau un parfum aparte personalității madamei Nicolici. Concomitent îngheță. Și-o examină cu sporită atenție. Tînără! Dar buzele, șaua nasului, ochii nemigdalați nu aparțineau nici pe departe lui madam Nicolici. Fruntea madamei mică, fața pistruiată, părul vopsit roșcat, vârstat c-o bordură de alb la rădăcină, nici prin povești n-aveau ce căuta, în noaptea asta, acolo. 350 DANIEL
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce-și strângea părul într-o coadă de cap lejeră. —Cecul e cec. Fundațiilor nu le pasă dacă el a fost obținut de la mine și Julia, după ce ne-am simțit bine, sau de la tine, după ce ți-ai zdrobit curul pe șaua subțire a unei biciclete. Probabil că ai dreptate, a chicotit Susan. Ai timp să bem o cafea? Fiona a dat din cap și amândouă au urcat la etaj, la barul clubului, pentru două cești cu latte dietetic. — Sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
priveam din când În când trupul robust (de Balenă eșuată așa o „alintam” uneori, fără Însă ca ea să se supere) cum se balansa greoi În timp ce vorbea, provocându-mi o vaga senzație de amețeală. Nasul mic, fluturat, semăna cu o șa de ponei și această găselniță mă făcu să zâmbesc, fapt pe care mama Îl sesiză și Înțelese că nu o ascultam. Se opri din povestire, sfârșind prin a sorbi gălăgios cafeaua aproape rece din cana Înaltă, de pe masă. Unde te-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu s-a mai auzit niciodată În birourile de la Edwin Morgan Forster. Pe jumătate lătrat, pe jumătate geamăt, cu greu poate fi considerat omenesc sau tocmai poate prea omenesc și nu vreau să-l mai aud niciodată. Se ciupește de șaua nasului timp de câteva secunde furioase și apoi se Întoarce spre mine. —Jill a lăsat asta, Îmi spune Întinzându-mi un teanc de hârtii. Douăzeci de pagini scrise ordonat, de mână, având titlul: „Familia ta: cum funcționează!“ — E totul acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
considerat-o dintotdeauna varianta englezească a florilor de colț. Parcată cu o roată pe aleea asfaltată striată care duce la casă e o tricicletă care pare să fi fost abandonată acolo de pe vremea când copiii lui Julie erau mici: În șaua galbenă ruginită e un compot de frunze și apă de ploaie. Femeia care-mi răspunde la ușă e deja de vârsta a doua, cu o tunsoare neregulată de paj, deși e cu trei ani și o lună mai tânără decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-a vieți-mi tort Și prin neguri mormântare Privesc fața mea de mort. Dar atunci când albe zâne S-or privi-n sufletul meu, A! gândiți, gândiți la mine Că am fost în lume eu. Un murmur feeric desmiardă doios A șalei tăcere senină, Pin bolta ferestrei, arcată pompos, S-aude vibrând mandolină, Ș-un eco ușor, Setos de amor, Se-nneacă-ntr-a mandolei strune Nebune. Și toată viața lui, tot ce-a cules Din unde, din munte, din vale, Tot sufletu-i june
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aici și ai grijă de casă și ogradă, să nu intre nici ... leul! Abia când, răpus de oboseală și de nervi canini, Vizanti adormea Încolăcit, savurându-și victoria, tresărind prin somn (dacă ar fi fost și el dezlegat rămânea mă’șa Domnica fără Don Alba!), Va a ieșit tiptil pe ușă, a străbătut ograda și grădina uitându-se mereu În urmă la Vizanti, o căuta din ochi pe Aneta care venea Într-un suflet, probabil din Cociobana. Te-i sculat așa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
calul, îi spuse năuc, fiindcă n-o auzise apropiindu-se. — Doar atât poți, Homer? Te credeam mai artist! Calul, uite-l în câmp! Îl privi aiurit și fără să creadă: era un cal negru, cu o pată între ochi, fără șa și nepriponit, o nălucă, la fel cu pisica Eleonor. Se vedea ca un bulgăr de obsidian pe fundalul ierbii. Omar își muta privirea de la bidiviu la femeie și se simți imediat ca în pânzele lui Godun: doar acolo amurgul dura
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rezervoare pentru grajdul din ranch. Când pătrunse la ea, unde călca prima oară, îi propuse o fântână cu jocuri de apă și un bazin cu pești colorați. În numai cinci luni, snobii îmbogățiți care învățau să stea drepți pe o șa râvneau arteziene și bazin ca la club. „Ecvitana“ era la modă și era un loc nou de petrecere și de întâlnire. Pacienții își găseau un alt medic, mai bun, iar matroanele singure - amanți viguroși. Doar pentru Omar, clubul de călărie
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care alesese să piară într-un război. Atunci plânse fără suspine, culcat, ca o plantă pe care plouă. Plânse pe săturate și, când se trezi, o statură întunecată îi făcea umbră. Era Zet cu Veterinara, care îl privea stând în șa, așa cum nu îl mai privise vreodată. Era încă devreme și își cumpărase un ziar, așa cum se mai întâmpla din când în când. Deocamdată nu reușea să citească bine, dar și când pricepea, rând cu rând, cuvintele de pe o coloană întreagă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și veneau înapoi. Cum i se încețoșau ochii, din când în când, dar, mai ales, cum i se scufunda inima, fiindcă nu avea nicio siguranță în privința ei sau a lor. El era trăpașul care o purta, precum Zet, cumințit sub șa, ori ea era iapa năbădăioasă, așa cum voia să o creadă Godun, iar el îi pusese căpăstrul? Erau zile când viața i se părea limpede și ușoară. Nu era cu femei în acele clipe. Alteori însă, panica locuia în el ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce despărțea labirintul de lan și arbuștii rămâneau verzi și iarna. În încâlceala de fibre și frunze cu zimți începeau să se-adune fluturi, iar localul „La Homar & Godun“, care devenise „La Teroristu’“, acum devenea „Labirintul de iederă“. Veterinara, în șa, dispărea ca o fata morgana a câmpului. Omar o ducea cu privirea până departe, pe granița lanului mișcător, unde totdeauna părea că se termină lumea. Când i se pierdea cu totul din ochi, un tremur fierbinte îl străbătea dinăuntru. Nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca un duh. Avea o măiestrie regală în felul cum era desenat, de aceea, când făcea zgomote, fornăind pe nări ori mișcându-și coama, Omar tresărea stânjenit din amorțeala lui somnoroasă. Într-o dimineață, Veterinara o pusese pe Belle în șa și fetița scotea țipete ascuțite de spaimă și încântare. Omar ieși în ușa garajului, căci lucra, și se uită în plin soare la grupul lor: chipul Veterinarei era concentrat ca al unei dresoare, iar Zet mergea ca un acrobat care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
despuia. Maidanul își schimba culoarea. Scoarța roșcovană căpăta o dungă cum e fierul care străbătea burta de buruieni uscate. Lumina albicioasă a soarelui abia sticlea. - Vine bălana... u spunea nevestei. Îl dureau genunchii, și ăsta era semnul lui. Privea norii. Șeile lor albe se târau spre apus. Pielea întinsă pe ciolanele-i lungi se încrețea de frig. Grigore își chema găinile. - Hai la tata, domnișoarelor, hai la tata... Le număra și le închidea într-o magazie. În câteva zile frigul se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Rafturile îți luau ochii, valuri de stambă prinse în pioneze amestecîndu-și culorile ca un curcubeu; mătăsuri lucioase, haine țepene pe manechine de lemn; pantofi lungi și unduiți ca niște pești; cuie subțiri ca acele sau groase cât luminările, hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci la mijloc; portocale în foiță; pâini rumene, cuțite de oțel cu prăsele de sidef; plăcintă julită; covrigi, clești, săpun, munți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
subțiri. - Am vândut vinul, cu ce mi-a mai adus muierea, tot în cărămizi am băgat. Socoteala n-a prea ieșit. Se oprise puțin, să vadă dacă jupânul pricepuse. Cam greu, că acesta se gândea la altele. El tot bătea șaua! - Acum, că s-a mărit prăvălia, trebuie capital mai mare. Zece mii de lei dacă aș avea, m-aș cârpi... Pandele se juca cu țigaretul. Îl lăsa să vorbească. - Am trecut și pe la dumneavoastră să vedem ce mai faceți. Cucoana mi-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uitau la bolintinean: lucrul dracului, ei singuri în toată prăvălia, tineri 96 amândoi, sărea în ochi. Lumea începuse să vorbească. Ilie mai glumea la o țuică cu ceilalți, scăpa câte o vorbă. Stere n-avea de unde să știe, degeaba bătea șaua și Spiridon, clătinând din capul său mare și sorbind cu zgomot din țoi. La urma urmei, fiecare cu treaba lui! Cârciumarul intrase în viitoare. Umbla după marfă, prinsese gustul banului. Mai plătise din datorie lui Pandele, mai împrumutase, nu se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cai, pinteni pentru ofițeri, zăbale, cuie de cizmărie, toval, pingele, tocuri de cauciuc, petlite și alte nimicuri. Deasupra ușii largi și înalte a prăvăliei lui noi spânzurase o firmă de patru metri lățime. Un zugrav îndemînatic scrisese pe ea: "La șaua lui Traian", magazin de mărunțișuri și pielărie. Peste drum se țineau șelarii, pălărierii și croitorii. Dorobanțul, pe numele său adevărat Gheorghe Herghelegiu, ținea asortiment de dame, aranjat mirese, voaluri și centuri, jartiere de elastic. "Prima" si mosorele; lângă el era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]